• Înapoi

Perioada de răscumpărare se apropie de sfârșit....

Omenirea va cădea într-o adversitate tot mai mare, deoarece timpul acordat spiritualului pentru răscumpărare este presant. Trebuie să fie posibil un proces accelerat de dezvoltare, care este favorizat de suferința și mizeria excesivă. Timpul se apropie de sfârșit și există încă nenumărați oameni care nu au nici un fel de strădanie spirituală și, prin urmare, trec complet inutil prin viața pământească. Aceștia trebuie, ca să spunem așa, să fie îndemnați de circumstanțele exterioare să se gândească serios la viața pământească, ceea ce nu ar face niciodată dacă viața ar trece pe lângă ei în uniformitate și fără suferințe și greutăți. Atâta timp cât nu iau contact cu lumea spirituală prin rugăciune sinceră, prin invocarea forței spirituale, succesul spiritual al întrupării lor pe Pământ este îndoielnic, altfel viața pământească ar trebui să fie doar o activitate continuă de iubire, dar atunci ființa umană este și ea în contact inconștient cu lumea spirituală. Timpul de răscumpărare a lumii spirituale se apropie de sfârșit.... Ființa umană nu poate înțelege ce înseamnă acest lucru și totuși ar trebui să fie informată despre aceasta, pentru a înțelege cauza și scopul marii adversități pe care Dumnezeu permite să vină pe Pământ. Această perioadă de răscumpărare a acoperit un timp infinit de lung și de fiecare dată i s-a oferit spiritualului posibilitatea de a se dezvolta în sus. Dar înțelepciunea lui Dumnezeu a stabilit o limită și pentru această perioadă de răscumpărare, dar crește și numărul și tipul de posibilități de dezvoltare, astfel încât spiritualul încă imatur să poată ajunge la ultima sa maturitate înainte de încheierea perioadei de răscumpărare. Și de îndată ce spiritualul nu se împotrivește, el poate ajunge la ultimul stadiu de dezvoltare. Dar voința acestei substanțe spirituale este slabă și eșuează dacă nu este influențată într-un mod care să o îndemne să ia o decizie proprie. Suferința terestră are menirea de a exercita o astfel de influență asupra ființei spirituale și, de aceea, Dumnezeu nu lasă această ultimă posibilitate neexperimentată pentru a ajuta ființa spirituală, care, fără ea, nu ar beneficia de întruparea ca ființă umană. Viața pământească trece, dar odată cu ea și posibilitatea ca spiritualul din ființa umană să se elibereze. Pe Pământ, el mai poate face acest lucru din forțele proprii; dar de îndată ce viața pământească se termină, spiritualul, sufletul, este lipsit de forță și se află în cel mai mare pericol de a se dezvolta în mod retrograd, ceea ce duce la eternități în care va fi din nou legat. Pe de altă parte, cea mai mare suferință de pe Pământ poate fi numită minoră și, prin urmare, oamenii ar trebui să și-o asume, deoarece este singura posibilitate de a scuti sufletul de chinurile de dincolo, care sunt mult mai mari și durează veacuri întregi, deoarece în lumea de dincolo este mai dificil să atingi libertatea spirituală. Căci aceasta este cert.... nimic nu va veni asupra omenirii care să nu se bazeze pe iubirea lui Dumnezeu și să nu aibă ca premisă înțelepciunea lui Dumnezeu.... Și de aceea, chiar și suferința extrem de mare care va veni trebuie privită ca o dovadă a iubirii lui Dumnezeu.... ca un ultim mijloc de răscumpărare pentru spiritualitate, care este în pericol de a se pierde complet....

Amin

Redemption period comes to an end....

Humanity will experience ever greater hardship because the time given to the spiritual for redemption is pressing. An accelerated process of development must be possible, which is promoted by excessive suffering and misery. Time is drawing to a close and there are still countless people who have no spiritual aspirations whatsoever and therefore pass through earthly life completely uselessly. To a certain extent they must be urged by external circumstances to think seriously about earthly life, which they would never do if life passed them by in monotony and without suffering and hardship. As long as they do not make contact with the spiritual world through heartfelt prayer, through requesting spiritual strength, the spiritual success of their embodiment on earth is to be doubted, or earthly life would only have to be a continued labour of love, but then the human being is also unconsciously in contact with the spiritual world. The time of redemption of the spiritual is coming to an end.... Man cannot grasp what this means and yet he should be informed of it so that he understands the cause and purpose of the great adversity which God allows to come upon earth. This period of redemption has spanned an infinitely long time and time and again the spiritual was offered the opportunity to develop upwards. But God's wisdom also set a limit to this redemption period, but also increases the number and kind of development possibilities so that the still immature spiritual can come to final maturity before the redemption period has ended. And as long as the spiritual does not resist it can reach the last stage of development. But the will of this spiritual is weak and it fails if it is not influenced in a way that urges it to make its own decision. Earthly suffering is supposed to exert such an influence on the spiritual, and that is why God does not leave this last possibility untried in order to help the spiritual, which without such does not use the embodiment as man. Earth life passes, but with it also the possibility that the spiritual in man liberates itself. On earth it can still do this out of its own strength; but as soon as earthly life is over the spiritual, the soul, lacks strength and is in greatest danger to develop regressively, which results in eternities of being bound again. The greatest suffering on earth, on the other hand, can be called little, and therefore people should take it upon themselves because it is the only way to spare the soul the torments of the beyond, which are far greater and last for eternities, because it is more difficult to attain spiritual freedom in the beyond. For this is certain.... nothing comes upon humanity which is not founded in God's love and has God's wisdom as a prerequisite.... And that is why the coming immense suffering must also be regarded as a proof of God's love.... as a final means for the redemption of the spiritual, which is in danger of losing itself completely....

Amen