• Înapoi

Sfârșitul timpului de har.... Suferința cea mai grea....

Timpul harului se termină curând, iar mintea oamenilor nu se va mai schimba. Oamenii devin din ce în ce mai neiubitori și se încurcă tot mai adânc în plasele Satanei, astfel încât se sfâșie unii pe alții și sunt lipsiți de orice iubire. Iar Dumnezeu folosește toate mijloacele pentru a-i smulge din această stare de slăbiciune spirituală.... El le ia bunurile pământești pentru a-i desprinde de materie și încearcă să-i determine să gândească prin tot felul de necazuri. Îi pune în situații în care ar trebui să se întoarcă la El căutând ajutor; totuși, toate mijloacele eșuează și starea spirituală nu se remediază. Și nu mai este departe momentul în care nuiaua de corecție al lui Dumnezeu va lovi oamenii, căci timpul harului se apropie de sfârșit. Și, prin urmare, Pământul va trebui să îndure în continuare suferințe de o gravitate de nedescris, pentru că această suferință este o milă, de îndată ce nu trece pe lângă ființa umană fără să lase urme și aduce mântuire sufletului. Dar voința omului nu poate fi forțată, iar dacă suferința nu-l lasă să găsească calea cea bună, nu mai există mântuire pentru el, iar el face parte dintre cei care vor simți puterea Domnului în ziua Judecății și astfel va fi găsit nepotrivit. Iar oamenii nu pot înțelege ce înseamnă această decizie. Ei nu-și pot imagina că sufletul lor va trebui să îndure din nou o stare de chinuri de nedescris timp de secole. Dar Dumnezeu, care știe acest lucru, nu lasă nimic neatins pentru a-i scuti de această soartă, dar nu poate întoarce cu forța voința oamenilor spre bine. Dar adversitatea care va veni va fi atât de mare încât sentimentul natural al fiecărei persoane se va trezi pentru a-și ajuta semenii, dacă nu a renunțat complet la orice iubire. Dacă este încă capabil de iubire, chiar și în cea mai mică măsură, atunci se va trezi în fața acestei adversități și va acționa, de asemenea, cu iubire. Dar oricine trece în continuare pe lângă această adversitate fără a fi dispus să ajute, a pierdut orice scânteie de iubire și posibilitatea de ascensiune nu mai există pentru el. Aceștia sunt atât de îndepărtați de Dumnezeu încât se află în afara emanației de iubire a lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă deci același lucru ca și faptul că substanța spirituală se întărește din nou în cea mai dură materie.... Și acum schimbarea pământească începe din nou în cea mai mare agonie de a fi legat.... Dacă suferința de nedescris vine mai întâi pe Pământ, aceasta este totuși un act de milă a lui Dumnezeu, deoarece El vrea să scutească sufletele de suferința de neconceput a unei schimbări pământești repetate. Dar ea nu este recunoscută ca atare, mai degrabă suferința este un prilej de respingere sporită a lui Dumnezeu, deoarece oamenii, în orbirea lor, nu recunosc legătura spirituală. Cu toate acestea, sunt date suficiente informații despre aceasta, de aceea Domnul ridică profeți și le face cunoscut totul dinainte, nu lasă să se apropie timpul fără indicații, trimite în mod constant avertismente oamenilor și îi informează despre sensul și scopul schimbării pământești..... Cu toate acestea, ei își închid urechile și resping fără ezitare darul divin al harului și, prin urmare, pentru acești oameni nu mai există nici o salvare, nici o cale care să-i țină departe de abis dacă nu ascultă ultimele înștiințări și avertismente. Ei pot doar să conștientizeze vreodată faptul că slăbiciunea spirituală este cauza suferinței viitoare și că aceasta trebuie mai întâi remediată înainte ca suferința să fie oprită din partea lui Dumnezeu. Oricine își amintește de aceste înștiințări și avertismente atunci când va răsări ultimul timp al harului, timpul celei mai dureroase vieți pe Pământ...., va putea totuși să evite ce este mai rău pentru el în ultimul ceas prin chemarea lui Dumnezeu; el nu va face parte dintre cei care sunt condamnați să îndure starea de neputință totală și chinuri de neimaginat pentru veșnicii....

Amin

La fine del tempo di Grazia - La sofferenza più grave

Il tempo di Grazia presto è terminato, e la mentalità dell’umanità non cambia. Gli uomini diventano sempre più disamorevoli, e giungono sempre più profondamente nella rete di cattura di Satana, in modo che si dilaniano reciprocamente e sono privi d’amore. E Dio impiega ogni mezzo per strapparli da questo basso stato spirituale. Egli toglie loro il bene terreno per liberarli dalla materia, ed Egli cerca di indurli alla riflessione attraverso afflizioni di ogni genere. Egli li fa giungere in condizioni dove devono rivolgersi a Lui chiedendo l’Aiuto; ma ogni mezzo fallisce, e lo stato spirituale non migliora. Ed il tempo non è più lontano in cui la verga di Dio colpirà gli uomini, perché il tempo di Grazia va verso la sua fine. E per questo motivo la Terra deve ancora sopportare una sofferenza indicibilmente grave, perché questa sofferenza è una Grazia, appena non passa all’uomo senza lasciar traccia e che porti la salvezza all’anima. Ma la volontà dell’uomo non può essere costretta, e se la sofferenza non gli fa trovare la giusta via, non c’è più salvezza per lui, ed egli fa parte di coloro che il Giorno del Giudizio devono sentire il Potere del Signore e quindi vengono ritenuti inidonei. E ciò che significa questo, gli uomini non sono in grado di afferrare. Non si possono immaginare che la loro anima deve di nuovo sopportare uno stato attraverso dei millenni in indicibile supplizio. Ma Dio, il Quale lo sa, non lascia nulla di intentato per risparmiare loro questo destino, ma Egli non può rivolgere con forza la volontà dell’uomo al bene. La futura miseria però sarà così grande, che in ogni uomo viene risvegliato il sentimento naturale di aiutare il prossimo, se non si è privato di ogni amore. Se è ancora capace d’amare, anche se in minima misura, allora in vista di questa miseria si risveglierà e si attiverà anche amorevolmente. Ma chi passa ancora oltre a questa miseria, senza essere pronto per aiutare, in lui si è spenta ogni scintilla d’amore, e per lui non esiste più nessuna possibilità di risalire. Sono così lontani da Dio, che si trovano al di fuori dell’Irradiazione dell’Amore di Dio che significa che la sostanza spirituale si è di nuovo indurita nella materia più solida. Ed ora il cammino terreno comincia nuovamente nel più grande supplizio dell’essere legato. Se ora viene sulla Terra dapprima l’indicibile sofferenza, allora questo è ancora un Atto della Misericordia di Dio, perché vorrebbe risparmiare alle anime l’inimmaginabile sofferenza di un rinnovato cammino terreno. Ma non viene riconosciuto come tale, la sofferenza è piuttosto motivo per una rafforzata ribellione contro Dio, perché gli uomini nella loro cecità non riconoscono il collegamento spirituale. Ma su questo viene dato il chiarimento a sufficienza e perciò il Signore risveglia dei profeti e fa loro annunciare tutto dapprima, non lascia arrivare il tempo senza l’indicazione, Egli fa giungere agli uomini sempre degli Ammonimenti e li mette a conoscenza del senso e dello scopo del cammino terreno. Ma loro chiudono le loro orecchie e rifiutano spensieratamente il divino Dono di Grazia, perciò per questi uomini non esiste più nessuna salvezza, nessuna via, che li tenga lontani dall’abisso, quando non ascoltano gli ultimi Ammonimenti ed Avvertimenti. A loro può sempre soltanto essere indicato, che il basso stato spirituale è l’origine della futura sofferenza e che questa deve essere eliminata solamente prima che alla sofferenza possa essere comandato l’Alt da Parte di Dio. Chi bada a questi Ammonimenti ed Avvertimenti quando comincia l’ultimo tempo di Grazia, il tempo della più dolorosa vita sulla Terra, costui potrà ancora evitare il peggio mediante l’invocazione di Dio nell’ultima ora; non farà parte di coloro che sono dannati, di sopportare per delle Eternità lo stato di totale inerzia ed inimmaginabili tormenti.

Amen