• Înapoi

Trupul și sufletul lui Iisus Hristos au fost îndreptate spre Dumnezeu....

Trupul lui Iisus Hristos nu se mai opunea sufletului Său; el nu mai cerea pentru sine decât ceea ce dorea sufletul, care se unise complet cu spiritul în el.... Aceasta a fost starea omului Iisus când și-a încheiat lucrarea.... Era starea de devotament total față de Dumnezeu și de renunțare completă la ceea ce aparținea lumii.... Trupul Său era complet independent de Pământ și de legile sale, deoarece era complet spiritualizat, adică substanțele spirituale care formau trupul Său omenesc se contopiseră cu cele ale sufletului și, ca să zicem așa, se subordonaseră complet voinței spiritului, care era în cel mai strâns contact cu Tatăl-Spirit, și astfel trupul pământesc cu sufletul devenise și el simultan una cu divinitatea eternă.... Această fuziune a fost atât de extrem de semnificativă, a avut o amploare pe care spiritualul nu o poate înțelege decât după ce și-a găsit propria unire cu Dumnezeu. A fost un act de cea mai mare cucerire de sine, de cea mai profundă iubire și de cel mai neînfrânat devotament față de Dumnezeu..... A atras simultan învelișul exterior al sufletului omului Iisus – trupul - în domeniul emanației de iubire de la Dumnezeu, și i-a inundat sufletul și trupul cu spiritul de iubire al lui Dumnezeu, cu puterea și lumina Sa.... Omul Iisus era plin de putere și de lumină.... Era puternic și înțelept, și orice creatură Îl asculta, întreaga creație Îl asculta, pentru că Dumnezeu Însuși era în El în toată plinătatea, pentru că nu i se mai opunea în niciun fel, nici sufletul, nici trupul, iar acest devotament nemărginit a dus și la activitatea nemărginită a lui Dumnezeu.... Dumnezeu Însuși era Cel care se exprima acum în tot ceea ce făcea și spunea Iisus. Iubirea lui Dumnezeu cuprinde tot ceea ce i se dăruiește, ea pătrunde în orice creație atâta timp cât substanța spirituală din ea nu se împotrivește iubirii divine.... Acolo unde această împotrivire este înlăturată nu poate exista decât iubirea lui Dumnezeu, astfel.... întrucât Dumnezeu este iubire.... numai Dumnezeu poate fi acolo unde nu i se opune nicio rezistență.... Tot ceea ce provine de la El este divin atâta timp cât este fără rezistență. Numai rezistența transformă ceea ce este creat de Dumnezeu în ceva care se distanțează de El până când renunță de bunăvoie la rezistență.... Omul Iisus era complet devotat lui Dumnezeu și deci nu mai era ceva în afara lui Dumnezeu, ci fuzionat cu El, deci una cu Dumnezeu.... și astfel complet transfigurat, deoarece unirea cu Dumnezeu este o stare plină de lumină.... Iar când Iisus Hristos a plecat din lume, El și-a dus trupul în veșnicie în același timp cu sufletul, căci nu mai rămăsese nimic în El care să aibă nevoie de o dezvoltare mai înaltă, trupul și sufletul erau perfecte; fiecare substanță spirituală era atât de îndreptată spre Dumnezeu, încât era pătrunsă de lumina și de iubirea lui Dumnezeu, încât era asemenea lui Dumnezeu, pentru că se contopise complet cu eternitatea dumnezeiască....

Amin

Cuerpo y Alma de Jesucristo estaban dirigidos a Dios

El cuerpo de Jesucristo ya no opuso resistencia a su Alma; no requirió para sí otra cosa que lo que el Alma quería - la que se había unido totalmente con el Espíritu en ella. Este era el Estado de Jesucristo cuando había llevado a cabo su Obra. Se trataba de un Estado de plena entrega a Dios y una renuncia categórica de todo que pertenecía al mundo. Su cuerpo era completamente independiente de la Tierra y sus leyes, porque estaba totalmente espiritualizado, es decir, las sustancias espirituales que formaban su cuerpo humano se habían fusionado con las del Alma y, en cierto sentido, se habían sometido completamente a la Voluntad del Espíritu, el que se encontraba en más íntima Unión con el Espíritu paternal; con lo que también el cuerpo terrenal al mismo tiempo como el Alma ha llegado a ser Uno con la eterna Divinidad...

Esta Fusión era sumamente significativa, pues tenía consecuencias de un alcance tan largo que ni lo espiritual lo puede comprender antes de que ello mismo haya logrado la Unión con Dios... era una Acción de extremo Dominio de Sí mismo, de sumo Amor y de Entrega ilimitada a Dios... El Alma del Hombre Jesús, a la vez, llevó consigo su envoltura exterior, el cuerpo, a la esfera de la Irradiación de Amor de Dios; y su Alma y su cuerpo estaban penetrados por el Espíritu de Amor de Dios, de su Fuerza y su Luz...

El Hombre Jesús estaba lleno de Fuerza y Luz... era poderoso y sabio, y toda criatura le obedecía... y también le obedecía toda la Creación porque Dios mismo se hallaba en Él en toda Plenitud porque ya no existía oposición alguna contra Él - ni del Alma ni del cuerpo. Y esta Dedicación ilimitada también tenía como consecuencia el Efecto ilimitado surtido por Dios... Ahora era Dios mismo El que se manifestaba en todo lo que Jesús hacía y hablaba. El Amor de Dios acoge todo que se entrega a Él, y se transmite a cada Creación si lo espiritual en ella no opone resistencia al Amor divino...

Donde tal resistencia está eliminada, allí sólo ya puede haber el Amor de Dios. Y dado que Dios es el Amor, allí donde no haya resistencia que se le opone, sólo puede hallarse Dios. Todo lo que surge de Él es divino - mientras no se oponga resistencia. Únicamente la resistencia hace que algo creado por Dios se convierta en algo que se halla fuera de Él - hasta que esto por sí mismo desista de la resistencia.

Él Hombre Jesús estaba totalmente entregado a Dios, de modo que ya no como algo que se halla fuera de Dios, sino fusionado con Él, de modo que Uno con Dios - totalmente transfigurado, porque la Unión con Dios es un estado lleno de Luz...

Y Jesucristo al irse del mundo, con su Alma al mismo tiempo también se llevó su cuerpo a la eternidad, porque en este ya no había nada que habría precisado de un desarrollo en ascenso... el cuerpo y el Alma eran perfectos. Toda sustancia espiritual estaba entregada a Dios de manera que estaba penetrada de la Luz y del Amor de Dios... de modo que era igual que Dios, porque se había fusionado completamente con la eterna Divinidad...

Amén.