• Înapoi

Iisus Hristos a recunoscut măreția vinovăției omului....

Voi, oamenii, nu puteți evalua magnitudinea vinovăției voastre față de Dumnezeu și, prin urmare, actul de mântuire al lui Hristos nu vă poate fi clarificat în toată semnificația sa până când nu ați pătruns în cunoașterea spirituală. Și de aceea voința de respingere este adesea atât de puternică, deoarece ideea de răscumpărare nu este compatibilă cu sentimentul puternic dezvoltat de libertate al ființei umane. Astfel, omul nu recunoaște constrângerea voinței sale atâta timp cât îi lipsește cunoașterea ei.... În consecință, el nu-L recunoaște nici pe Cel care l-a răscumpărat din robie, pentru că nu trăiește starea de robie de pe Pământ ca pe un chin, deoarece, până la urmă, are liberul arbitru. El nu știe că nu s-ar putea elibera din această stare de legare pentru veșnicii dacă Isus Hristos nu ar fi săvârșit actul de mântuire pentru el prin moartea Sa pe cruce. El nu știe despre puterea răului, care are o mare influență asupra voinței sale atâta timp cât rămâne pe Pământ, și că, în ciuda liberului său arbitru, cade pradă acestei influențe pentru că el însuși este prea slab pentru a se putea împotrivi acesteia. Și el nu știe despre efectul, despre consecințele îngrozitoare ale unui eșec al acestei voințe libere.... El nu știe că adversarul îl va pune din nou în lanțuri pentru veșnicii și că va trebui să lâncezească în chinuri insuportabile în lumea de dincolo, dacă va trebui să ispășească greșeala trecută împotriva lui Dumnezeu Însuși, căci nu cunoaște amploarea vinovăției sale.... Iisus Hristos a recunoscut însă acest lucru ca ființă umană, adică ființa umană Iisus, prin modul Său de viață în iubire, a pătruns în cea mai profundă cunoaștere a stării originare a întregii ființe, a fărădelegii extrem de mari și a efectului ei, încât a recunoscut voința slabă a ființei umane și lipsa ei de rezistență față de dușmanul sufletului său. Și a vrut să-i ajute pe oameni să-și dezvolte o voință puternică, care să reziste tentațiilor dușmanului și să poată folosi timpul schimbării sale pământești pentru eliberarea definitivă de el și de puterea sa, adică de influența sa. Și pentru a cumpăra această voință sporită pentru oameni, El și-a dat viața pe cruce. Sângele Său a fost prețul de cumpărare care trebuia să aducă răscumpărarea oamenilor din cele mai mari adversități, pe care El, în perfecțiunea Sa, le-a trecut cu vederea și, prin urmare, a vrut să le îndepărteze de fiecare ființă umană. Iubirea Sa copleșitoare a vrut să reducă suferința sufletelor neîmpăcate de dincolo, căci știa că nici o ființă umană nu se poate elibera pe Pământ de cumplita vină cu care ființa s-a împovărat din cauza apostaziei sale de la Dumnezeu. Recunoașterea acestei vinovății a împins voința Sa în cea mai mare activitate și a realizat o lucrare pe care nici o ființă umană nu a fost dispusă să o realizeze până atunci, pentru că cerea cea mai profundă iubire și pe care nici o ființă umană nu a fost capabilă să o realizeze până atunci, pentru că acest act de mântuire a necesitat o voință imensă pe care omul Iisus a adus-o la cea mai înaltă dezvoltare prin activitatea Sa de iubire și prin modul Său de viață. Și întreaga omenire urma să participe la această lucrare de răscumpărare. El nu a murit doar pentru o generație, ci pentru toți oamenii care, ca ființe neîmpăcate, trebuie să parcurgă calea vieții pământești pentru a deveni în cele din urmă liberi. Dar voința de a se lăsa răscumpărat trebuie să preceadă acest lucru pentru a putea lua parte la binecuvântările lucrării de răscumpărare. Ființa umană trebuie să recunoască actul mântuirii, precum și pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos, dacă vrea să facă parte dintre cei de la care a fost înlăturată cumplita vină împotriva lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine ca ispășire pentru a reduce vina păcatului tuturor ființelor și pentru a le aduce răscumpărarea....

Amin

Jesus Cristo reconheceu a grandeza da culpa humana....

Vós, humanos, não podeis avaliar a magnitude da vossa culpa para com Deus, e por isso o acto de Salvação de Cristo não vos pode ser tornado claro em todo o seu significado até que tenhais penetrado no conhecimento espiritual. E é por isso que a vontade de rejeição é muitas vezes tão forte, porque a ideia de redenção não é compatível com o sentido de liberdade fortemente desenvolvido pelo ser humano. Assim, ele não reconhece a escravidão da sua vontade enquanto não tiver o conhecimento dela.... Por conseguinte, ele também não reconhece Aquele que o redimiu da sua escravidão, porque não experimenta o estado de vinculação na Terra como tormento, uma vez que afinal ele tem livre-arbítrio. Ele não sabe que não seria capaz de se libertar deste estado de vinculação por eternidades se Jesus Cristo não tivesse realizado o ato de Salvação por ele através da Sua morte na cruz. Ele não conhece o poder do mal, que tem grande influência sobre a sua vontade enquanto permanecer na Terra, e que, apesar do seu livre arbítrio, cai presa dessa influência porque ele próprio é demasiado fraco para poder resistir a ela. E ele não sabe sobre o efeito, sobre as terríveis consequências de uma falha deste livre arbítrio.... Ele não sabe que o adversário o acorrentará novamente por eternidades e que terá de definhar em tormento insuportável no além se tiver de expiar o seu erro passado contra o próprio Deus, porque não sabe a magnitude da sua culpa.... Jesus Cristo, porém, reconheceu isto como um ser humano, ou seja, o ser humano Jesus, através do seu modo de vida no amor, tinha penetrado no mais profundo conhecimento do estado original de toda a beingness, da sua transgressão extremamente grande e do seu efeito, que Ele reconheceu a fraca vontade do ser humano e a sua falta de resistência para com o inimigo da sua alma. E Ele queria ajudar as pessoas a desenvolver uma vontade forte que suportasse as tentações do inimigo e fosse capaz de usar o tempo da sua mudança terrena para a libertação final dele e do seu poder, ou seja, da sua influência. E para comprar esta força de vontade crescente para as pessoas, Ele deu a Sua vida na cruz. Seu sangue era o preço de compra que devia trazer redenção às pessoas da maior adversidade, que Ele, em Sua perfeição, bem menosprezou e, portanto, queria evitar de cada ser humano. O seu amor maior que grande queria reduzir o sofrimento das almas não redimidas no além, porque sabia que nenhum ser humano se podia libertar na Terra da terrível culpa com que o ser se sobrecarregara devido à sua apostasia de Deus. O reconhecimento desta culpa impulsionou a Sua vontade para a atividade máxima, e Ele realizou uma obra que nenhum ser humano jamais esteve disposto a realizar antes, porque exigia o amor mais profundo e que nenhum ser humano jamais foi capaz de realizar antes, pois este ato de Salvação exigia imensa força de vontade que o homem Jesus trouxe ao mais alto desenvolvimento através da Sua atividade de amor e do Seu modo de vida. E toda a humanidade devia participar nesta obra de redenção. Ele não morreu apenas por uma geração, mas por todas as pessoas que, como seres não redimidos, têm de percorrer o caminho da vida terrena para finalmente se tornarem livres. Mas a vontade de se deixar redimir deve preceder isto, a fim de poder também participar das bênçãos da obra da redenção. O ser humano tem de reconhecer o acto de Salvação, bem como o divino Redentor Jesus Cristo, se quiser pertencer àqueles a quem foi tirada a terrível culpa contra Deus através de Jesus Cristo, que se deu a si próprio como expiação, a fim de reduzir a culpa do pecado de todos os seres e de lhes trazer a redenção...._>Amém