• Înapoi

Distrugeri premature și consecințe....

Fiecărei materii îi este stabilit un anumit timp de existență pentru maturitatea spiritualului care o adăpostește, care nu poate fi scurtat după bunul plac de către spiritualul însuși. Numai voința ființei umane este liberă să elibereze spiritualul din materie sau să scurteze la voia sa durata șederii sale. Căci depinde de ființa umană să remodeleze materia și să creeze mereu și mereu lucruri noi care devin din nou o ședere pentru spiritual. Prin urmare, este lăsat într-o anumită măsură la libera voință a omului cât timp îi este permis spiritualului să rămână într-o anumită formă. Iar această voință va fi întotdeauna și voința lui Dumnezeu, atâta timp cât activitatea umană se aplică la remodelarea materiei și atâta timp cât scopul acestor forme remodelate este din nou slujirea. Tot ceea ce este produs din materie prin voința umană trebuie să servească din nou binele umanității, atunci durata învelișului exterior al spiritualului corespunde complet voinței lui Dumnezeu. Dar dacă o formă exterioară este dizolvată în prealabil prin voința umană și nu se stabilește nicio sarcină de slujire pentru lucrarea nou apărută, atunci aceasta este o interferență cu ordinea divină..... Cursul de dezvoltare a spiritualului este întrerupt sau spiritualul este forțat să se implice într-o activitate care nu servește binele niciunei creaturi de pe Pământ, spiritualul este împiedicat de mâna omului să se maturizeze prin slujire. În același timp, însă, ființa umană își asumă să distrugă prematur creațiile și, astfel, să ajute prematur spiritualul să se elibereze din aceste creații, ceea ce are un efect extrem de dăunător asupra întregii vieți spirituale. Căci spiritualul simte foarte bine că nu are încă maturitatea necesară pentru următoarea sa întrupare pe Pământ și de aceea caută să se revolte cu oamenii, ceea ce nu înseamnă o influență favorabilă pentru aceștia. Spiritualul nu poate reînvia o nouă formă până când forma veche nu a fost complet depășită. În consecință, o mare cantitate de substanță spirituală va fi eliberată din învelișul său exterior în perioada următoare și îi poate hărțui pe oameni până când timpul său se termină și poate lua acum noua formă ca o reședința.... (25.4.1942) Spiritul încă imatur, al cărui curs de dezvoltare a fost întrerupt de distrugerea prematură a materiei, care a fost cauzată de lipsa de iubire a oamenilor, își folosește libertatea într-un mod care nu este în avantajul oamenilor. El rămâne în materia distrusă atâta timp cât în ea mai există părți nedistruse și își așteaptă noua transformare. Dar acolo unde materia a devenit inutilă, spiritualul își caută un alt domiciliu.... el îi asuprește mai întâi pe oameni, în funcție de dorința lor de posesiune. Și într-adevăr, de fiecare dată se prezintă acestei ființe umane ca fiind ceea ce ființa umană a pierdut și caută să trezească dorința ființei umane și să stimuleze voința de a lăsa să se nască același lucru pentru a se putea întrupa din nou în el. Iar acest lucru înseamnă adesea o stare de agonie pentru ființa umană, deoarece îi lipsește posibilitatea de a face acest lucru. Iar această stare agonizantă este expresia acelui spiritual imatur care vrea să se răzbune pe ființa umană pentru dezvoltarea sa întreruptă. Dar de îndată ce ființa umană își folosește toate forțele pentru a se debarasa de această materie distrusă, încetează și asuprirea din partea spiritualului, așa cum întreaga atitudine a ființei umane față de materie este în general decisivă pentru cât timp spiritualul rămâne în preajma sa și îl asuprește. Cu cât dorința pentru materie a fost și este mai mare, cu atât mai mare este influența spiritualului și cu atât mai mult își folosește influența pentru a spori și mai mult dorința ființei umane. Acolo unde nu este posibil prin activitatea umană să lase să apară lucruri care să conțină din nou acest spiritual în ele însele, acolo el presează alte creații.

El caută să se unească cu acestea și să influențeze activitatea lor, care se exprimă prin fenomene care se abat de la natural, deci prin neregularități care se manifestă în special în lumea vegetală. Ființele imature interferează cu ordinea divină fără a fi împiedicate de Dumnezeu, astfel încât oamenii recunosc că orice lucrare de distrugere, orice anihilare prematură din motive josnice, are de asemenea un efect distructiv sau ilicit. Spiritualul care devine liber prematur nu este neputincios și în starea sa liberă poate oricând să preseze sau să influențeze spiritualul care se află la același nivel de dezvoltare sau la un nivel superior, iar acesta își folosește libertatea în așa fel încât se alătură acestui spiritual și vrea să fie ca și cum ar fi activ, astfel că două inteligențe vor acum să se exprime printr-o operă de creație. Este adevărat că acestea nu sunt decât încercări de fiecare dată, căci spiritualul în formă le rezistă, totuși, pentru o scurtă perioadă de timp, el este tulburat în regularitatea sa, ceea ce duce la abateri care, deși nu sunt grave, sunt totuși sesizabile. Căci Dumnezeu lasă cu siguranță spiritualul să caute și să găsească un echilibru în acest fel, dar protejează celelalte opere ale creației de schimbări semnificative prin intermediul unor astfel de entități care sunt încă complet imature. Oamenii ar trebui doar să recunoască faptul că orice ofensă adusă ordinii divine va avea ca efect răsturnarea din nou a ordinii divine, iar acest lucru va fi în detrimentul oamenilor.... fie prin creșterea întârziată în lumea vegetală, fie prin recolte proaste sau chiar prin influențe meteorologice, care, de asemenea, determină adesea astfel de ființe spirituale eliberate să se dezlănțuie în natură.... în nori sau în aer. De foarte multe ori, însăși voința umană este cauza care distruge prematur operele de creație și astfel influențează nefavorabil chiar și lumea vegetală, căci spiritualul devenit liber nu rămâne inactiv, ci caută noi transformări și un nou domeniu de activitate, chiar dacă nu are încă starea de maturitate necesară pentru aceasta, până când își găsește un înveliș exterior corespunzător stării sale de maturitate și își poate continua cursul dezvoltării....

Amin

Destruição prematura e consequências....

Cada assunto é fixado um certo tempo de existência para a maturidade do espiritual que nele está abrigado, que não pode ser abreviado à vontade pelo próprio espiritual. Apenas a vontade do ser humano é livre para libertar o espiritual da matéria ou encurtar a duração da sua estadia à sua vontade. Pois cabe ao ser humano reformular a matéria e criar sempre de novo coisas novas que se tornam novamente uma estadia para o espiritual. Portanto, em certa medida é deixado ao livre arbítrio do homem quanto tempo é permitido que o espiritual permaneça sob uma determinada forma. E essa vontade será sempre também a vontade de Deus, desde que a atividade humana se aplique à remodelação da matéria e desde que o propósito de tais formas remodeladas seja novamente o serviço. Tudo o que é produzido a partir da matéria através da vontade humana deve novamente servir ao bem da humanidade, então a duração da casca exterior do espiritual corresponde completamente à vontade de Deus. Mas se uma forma externa é dissolvida de antemão pela vontade humana e nenhuma tarefa de serviço é definida para o trabalho recém surgido, então esta é uma interferência com a ordem divina..... O curso do desenvolvimento do espiritual é interrompido ou o espiritual é forçado a uma atividade que não serve o melhor de nenhuma criatura na Terra, o espiritual é impedido pela mão humana de amadurecer através do serviço. Ao mesmo tempo, porém, o ser humano presume destruir prematuramente as criações e assim ajudar prematuramente o espiritual a tornar-se livre nessas criações, o que tem um efeito imensamente prejudicial em toda a vida espiritual. Pois o espiritual muito bem sente que ainda não tem a maturidade necessária para a sua próxima encarnação na Terra e por isso procura desabafar com as pessoas, o que não significa uma influência favorável para elas. O espiritual não pode reviver uma nova forma até que a forma antiga tenha sido completamente superada. Consequentemente, uma grande quantidade de substância espiritual será libertada da sua casca exterior nos próximos tempos e pode assediar as pessoas até que o seu tempo acabe e a nova forma possa agora assumir a residência.... (25.4.1942) O espiritual ainda imaturo, cujo curso de desenvolvimento foi interrompido pela destruição prematura da matéria, causada pela indelicadeza das pessoas, usa a sua liberdade de uma forma que não é vantajosa para as pessoas. Ela permanece na matéria destruída enquanto houver partes ainda não destruídas e aguarda a sua nova deformação. Mas onde o material se tornou inútil, o espiritual procura outra morada.... primeiro oprime as pessoas, dependendo do seu desejo de posse. E de facto, apresenta-se repetidamente a este ser humano como aquilo que o ser humano perdeu e procura despertar o seu desejo e estimular a vontade de deixar surgir o mesmo para poder voltar a encarnar-se nele. E isto significa muitas vezes um estado agonizante para o ser humano, porque lhe falta a possibilidade de o fazer. E este estado agonizante é a expressão daquele espiritual imaturo que quer vingar-se do ser humano pelo seu desenvolvimento interrompido. Mas assim que o ser humano usa todas as suas forças para se livrar dessa matéria destruída, a opressão por parte do espiritual também cessa, assim como toda a atitude do ser humano em relação à matéria é geralmente decisiva quanto ao tempo em que o espiritual permanece na sua proximidade e o oprime. Quanto maior era e ainda é o desejo de matéria, maior influência tem o espiritual e mais ele usa sua influência para aumentar ainda mais o desejo do ser humano. Onde não é possível, através da atividade humana, deixar surgir coisas que contenham novamente este espiritual em si mesmas, aí ele oprime outras criações.

Procura unir-se a eles e influenciar a sua actividade, que se manifesta em fenómenos que se desviam do natural, portanto em irregularidades, que são particularmente evidentes no mundo vegetal. Os seres imaturos interferem na ordem divina sem serem impedidos por Deus, para que as pessoas reconheçam que toda obra de destruição, toda a aniquilação prematura por motivos ignóbeis, também tem um efeito destrutivo ou ilegal. O espiritual que se torna livre prematuramente não é impotente e no seu estado livre pode sempre pressionar ou influenciar o espiritual que está no mesmo nível de desenvolvimento ou num nível superior, e usa a sua liberdade de tal forma que se junta a este espiritual e quer ser activo por assim dizer, duas inteligências querem agora expressar-se através de uma obra de criação. É certo que estas são apenas tentativas, pois o espiritual na forma resiste a elas, mas por pouco tempo a sua regularidade é perturbada, o que resulta em desvios que, embora não sejam graves, são no entanto perceptíveis. Pois Deus certamente deixa que o espiritual procure e encontre um equilíbrio desta forma, mas protege as outras obras da criação de mudanças significativas através de tais entidades que ainda são completamente imaturas. As pessoas só devem reconhecer que toda ofensa contra a ordem divina terá o efeito de derrubar novamente a ordem divina, e isso será em detrimento das pessoas.... seja através do crescimento retardado no mundo vegetal ou de más colheitas ou também de influências meteorológicas, que também muitas vezes causam tais seres espirituais livres na natureza.... nas nuvens ou no ar. Muitas vezes, a própria vontade humana é a causa que destrói prematuramente as obras de criação e, com isso, até influencia desfavoravelmente o mundo vegetal, pois o espiritual que se tornou livre não permanece inativo, mas busca novas deformações e um novo campo de atividade, mesmo que ainda não tenha o estado de maturidade necessário para isso, até que tenha encontrado uma casca exterior correspondente ao seu estado de maturidade e possa continuar o seu curso de desenvolvimento._>Amém