• Înapoi

Ardere.... Proces accelerat de dizolvare....

Totul merge spre răscumpărare pentru că trebuie să urmeze cursul unei dezvoltări superioare. Dacă spiritualul se separă acum de materie, atunci el a depășit-o pe aceasta din urmă; dar spiritualul nu este întotdeauna atât de complet de matur încât să nu mai aibă nevoie de o formă pământească (transformare), și atunci se instalează din nou într-o nouă formă, care este tot materie. Dar atunci când sufletul, substanța spirituală din ființa umană, părăsește trupul, transformarea pământească încetează, adică sufletul scapă de ultima formă de pe Pământ pentru a intra într-o nouă împărăție, care este complet diferită de Pământ, neîngrădită de orice materie. Corpul, ultima formă pământească, este acum expus din nou disoluției, adică substanțele spirituale, din care este format și corpul pământesc, trebuie, întrucât sunt ființe aflate încă în stadiul inițial de dezvoltare, să treacă și ele prin procesul de dezvoltare superioară și, în acest scop, să se alăture din nou lucrărilor divine de creație, al căror scop este tocmai dezvoltarea superioară a spiritualului. Or, acest lucru se poate întâmpla în mai multe moduri, însă trebuie să i se dea întotdeauna posibilitatea unei activități de slujire, astfel că aceste substanțe trebuie să se alăture unei astfel de opere de creație în care trebuie să îndeplinească o anumită sarcină pentru a sluji prin îndeplinirea acestei sarcini, căci ființa nu se poate maturiza decât prin slujire. Dacă i se ia posibilitatea de a sluji, atunci cursul dezvoltării superioare este întrerupt, ceea ce înseamnă o stare extrem de chinuitoare pentru ființă. Timpul de suferință al ființei spirituale poate fi aparent scurtat, dar ființa spirituală nu este recunoscătoare ființei umane care intervine în cursul său de dezvoltare și o împiedică să slujească. De îndată ce corpul uman este împiedicat să se descompună în mod natural, încercând să accelereze procesul de dezintegrare prin ardere sau prin mijloace chimice, această substanță spirituală ia o cale mult mai chinuitoare și trebuie să o urmeze și ea, deoarece acest proces încalcă ordinea divină, scopul pe care Dumnezeu l-a dat fiecărei lucrări a creației. Acesta este un mod arbitrar de a acționa din partea ființelor umane, care nu este în conformitate cu voința divină. Corpul uman trebuie predat pământului, așa cum este destinul său.... "Din pământ ai fost luat, în pământ te vei întoarce", dacă Dumnezeu Însuși nu stabilește încheierea unei vieți umane altfel prin intervenția Sa, într-un alt mod decât prin moartea fizică naturală a ființei umane. Dacă sufletul s-a golit de trup, atunci sarcina trupului.... adică a spiritualului din care este format trupul.... a fost îndeplinită în raport cu sufletul. Dar până când corpul nu s-a dizolvat complet, el mai are încă posibilități de a acționa în mod slujitor, chiar dacă acest lucru pare puțin inteligibil pentru ființa umană, în timp ce nici cea mai mică activitate de slujire a rămășiței nu îi revine unui proces accelerat de dizolvare. Presupunerea că trupul ființei umane se alătură sufletului printr-un proces de purificare realizat în acest fel este, prin urmare, extrem de eronată. Substanța spirituală a formei exterioare are cu siguranță același destin, acela de a se uni într-o zi cu nenumărate substanțe sufletești pentru a parcurge din nou ultimul curs de dezvoltare pe Pământ ca suflet uman. Totuși, acest lucru nu se va întâmpla niciodată, așa cum cred în mod eronat oamenii, deoarece pentru dezvoltarea tuturor ființelor este stabilit un anumit timp, pe care ființa umană nu-l poate scurta la discreția sa printr-o procedură exterioară.... dacă nu folosește pe deplin singura posibilitate de dezvoltare spirituală superioară pe Pământ, adică dacă dobândește un grad de maturitate prin modul său de viață, prin atitudinea corectă față de Dumnezeu, prin credință și prin activitate activă de iubire, care poate scurta și ea viața pământească a învelișului fizic, totuși trebuie lăsată întotdeauna în seama voinței lui Dumnezeu, sarcina de slujire pe care i-o atribuie în continuare....

Amin

Burning.... Processo de dissolução acelerada....

Tudo vai no sentido da redenção porque tem de seguir o curso de um desenvolvimento superior. Se o espiritual se separa da matéria, ele superou esta última; mas o espiritual nem sempre é tão completamente maduro que não precisa mais de uma forma terrena (deformação), e então volta a residir em uma nova forma, que também é matéria. Mas quando a alma, a substância espiritual no ser humano, deixa o corpo, cessa a deformação terrena, ou seja, a alma escapa da última forma na Terra para entrar num novo reino, que é completamente diferente da Terra, livre de toda a matéria. O corpo, a última forma terrena, está agora novamente exposto à dissolução, ou seja, as substâncias espirituais, das quais o corpo terreno também é formado, devem, por serem os seres ainda no estágio inicial de desenvolvimento, passar também pelo processo de desenvolvimento superior e para isso juntar-se novamente às obras divinas da criação, cujo propósito é precisamente o desenvolvimento superior do espiritual. Agora isso pode acontecer de muitas maneiras, porém a possibilidade de uma atividade de serviço deve ser sempre dada a ela, portanto essas substâncias devem se juntar a um tal trabalho de criação onde ela tem que cumprir alguma tarefa a fim de servir através do cumprimento dessa tarefa, pois a disposição só pode amadurecer através do serviço. Se lhe for retirada a possibilidade de servir, então o curso do desenvolvimento superior é interrompido, o que significa um estado extremamente agonizante para a disposição. O tempo de sofrimento do espiritual pode aparentemente ser encurtado, mas o espiritual não é grato ao ser humano que interfere no seu curso de desenvolvimento e o impede de servir. Assim que o corpo humano é impedido da sua decomposição natural, tentando acelerar o seu processo de desintegração, queimando-o ou por meios químicos, esta substância espiritual toma um caminho muito mais agonizante e também tem que tomá-lo porque este processo viola a ordem divina, o propósito que Deus deu a cada obra da criação. Esta é uma forma arbitrária de agir por parte dos seres humanos que não está de acordo com a vontade divina. O corpo humano é para ser entregue à terra, assim como o seu destino.... "Da terra foste levado, para a terra voltarás", a menos que o próprio Deus o determine de forma diferente através da Sua intervenção e fim de uma vida humana, do que através da morte física natural do ser humano. Se a alma se esvaziou a si mesma do corpo, então a tarefa do corpo é.... do qual o corpo é formado.... foi cumprido em relação à alma. Mas até que o corpo tenha se dissolvido completamente, ele ainda tem outras possibilidades de agir de forma servil, mesmo que isso pareça pouco compreensível para o ser humano, enquanto que a mais pequena atividade servil não cabe ao remanescente de um processo acelerado de dissolução. Portanto, a suposição de que o corpo humano se une à alma através de um processo de purificação trazido de tal forma é imensamente errada. A substância espiritual da forma exterior tem certamente o mesmo destino, para um dia se unir com inúmeras substâncias anímicas, a fim de percorrer novamente o último curso de desenvolvimento na Terra como alma humana. No entanto, isto nunca acontecerá como as pessoas erroneamente acreditam, porque um certo tempo está estabelecido para o desenvolvimento de todos os seres, que o ser humano não pode encurtar a seu próprio critério através de um procedimento externo.... se ele não utilizar plenamente a única possibilidade de desenvolvimento espiritual superior na Terra, isto é, se ele adquirir um grau de maturidade através do seu modo de vida, da sua atitude correta para com Deus, da sua fé e através da atividade ativa do amor, o que também pode encurtar a vida terrena da concha física, mas deve ser sempre deixada à vontade de Deus a tarefa servidora que Ele ainda atribui a ela....

Amém