• Înapoi

Transfigurarea lui Iisus.... "Tatăl Meu și cu Mine suntem una...."

Problema transfigurării lui Iisus după moartea Sa pe cruce, dacă este soluționată corect, este în același timp și o înțelegere (cunoaștere) a cuvintelor lui Iisus: "Tatăl Meu și Mine suntem una". Dumnezeu S-a oferit ca jertfă prin intermediul unei ființe umane care a învins întreaga umanitate din iubire pentru Dumnezeu și care, prin urmare, și-a modelat sufletul în așa fel încât Dumnezeu a putut să se instaleze în El în toată plinătatea. Forma Sa exterioară, trupul Său, se supunea în totalitate voinței sufletului și era, de asemenea, îndreptat numai spre divin; astfel, toată substanța era spirituală îndreptată spre Dumnezeu, astfel încât nu mai avea nevoie de cursul pământesc de dezvoltare și putea, prin urmare, să intre în împărăția spiritualului în toată perfecțiunea după moartea trupească. Tot spiritualul desăvârșit se unește cu puterea elementară și devine una cu ea prin fuziune intimă. Cursul de dezvoltare al spiritualului, care s-a îndepărtat odată de Dumnezeu, durează o infinitate de timp și va duce de asemenea în sus, în lumea de dincolo, prin nenumărate etape, dar forma exterioară, spiritualul încă mai puțin dezvoltat, va rămâne întotdeauna în urmă și va elibera sufletul, care apoi caută asocierea ca ființă spirituală tocmai cu astfel de ființe mature în lumea de dincolo. Învelișul exterior se dizolvă, iar substanțele spirituale individuale intră din nou în contact cu altele similare pentru a-și continua cursul de dezvoltare..... Trupul lui Iisus, însă, atinsese deja perfecțiunea spirituală în puritatea sa și în activitatea sa de iubire, iar suferința imensă de pe cruce a fost ultimul proces de purificare pentru substanța spirituală devenită formă, astfel încât să se poată alătura sufletului perfect într-o stare complet purificată, astfel încât să nu mai fie obligat să rămână pe Pământ, iar acum spiritul lui Dumnezeu, sufletul și trupul s-au unit, devenind astfel unul singur. Omul Iisus a fost mediatorul între Dumnezeu și omenire.... dar Dumnezeu și Iisus Hristos sunt acum Una.... Nu există două entități care să fie gândite una lângă alta, ci este o singură entitate care primește în sine toată perfecțiunea. Divinitatea lui Iisus nu poate fi imaginată altfel decât ca Divinitatea eternă însăși, Care nu a atașat la Sine decât forma exterioară a ființei umane Iisus, adică ale cărei substanțe spirituale au fost lăsate să se contopească cu puterea elementară pentru că la moartea lui Iisus atinseseră deja gradul de perfecțiune, care este condiția prealabilă pentru cea mai intimă unire cu Dumnezeu....

Trupul lui Iisus a devenit un cuceritor al întregii materii prin disprețuirea plăcerilor pământești și o autodisciplină strictă și, prin urmare, nu a mai fost necesar niciun alt curs de dezvoltare. Toate substanțele spirituale formate în el s-au putut alătura sufletului și în același timp au părăsit valea Pământului pentru a intra pe înălțimile luminii. Prin urmare, lumina cea mai strălucitoare a înconjurat acest suflet de atunci încolo, în consecință trupul și sufletul lui Iisus trebuiau să părăsească Pământul într-o stare transfigurată, căci o ființă care s-a contopit complet cu Dumnezeu trebuia acum să accepte și ea lumina și puterea de la El și astfel să radieze aceasta în același mod ca și Dumnezeirea eternă însăși, căci era acum și ea una cu Dumnezeu, în consecință lumină și putere din belșug. Acest proces de emanație a luminii ar fi rămas altfel ascuns oamenilor, însă dragostea infinită a lui Dumnezeu pentru oameni a permis ca transfigurarea lui Iisus să aibă loc în mod vizibil pentru a le oferi un semn al puterii și gloriei Sale, pentru a întări credința celor care urmau să proclame puterea și gloria Sa în lume și pentru a le oferi oamenilor dovada că Iisus a învins moartea.... că acum nu mai există moarte pentru oamenii care Îl urmează, care se străduiesc să parcurgă aceeași cale pe Pământ. Transfigurarea lui Iisus a fost o chestiune foarte disputată de omenire și a fost în cea mai mare parte respinsă ca fiind o fabulație, deoarece oamenilor le lipsește orice înțelegere spirituală a scopului final al fiecărei ființe.... pentru unirea finală cu Dumnezeu.... pentru a deveni una cu El.... Dar Iisus spune: "Tatăl și Eu suntem una....". Pentru că unirea avusese deja loc în El, sufletul Său fusese modelat în așa fel încât putea să-L primească pe Dumnezeu în sine și, prin urmare, era deja un receptor de lumină și putere de la Dumnezeu, putea deci să învețe toată înțelepciunea și să lucreze prin puterea divină. El era perfect, așa cum Tatăl Său din ceruri era perfect, și putea crea și modela ca El.... Natura Sa era iubire, Cuvintele Sale erau iubire și, prin urmare, El putea lucra în virtutea marii Sale iubiri pentru oameni. Căci tot ceea ce este și se întâmplă este adus doar de iubire.... Viața Sa pământească a fost un șir nesfârșit de minuni fără pompă și splendoare, dar pe care le-a încheiat într-o lumină radiantă.... prin transfigurarea Sa în fața ochilor a lor Săi și urcarea pe culmile gloriei veșnice....

Amin

Verklärung Jesu.... "Mein Vater und Ich sind eins...."

Das Problem der Verklärung Jesu nach Seinem Kreuzestod ist bei rechter Lösung gleichzeitig auch ein Verständlich-(machen) werden der Worte Jesu "Mein Vater und Ich sind eins." Es hat Gott Sich Selbst zum Opfer gebracht durch einen Menschen, Der alles Menschliche überwand aus Liebe zu Gott und Der deshalb Seine Seele so gestaltet hatte, daß Gott in aller Fülle Wohnung nehmen konnte in Ihm. Seine Außenform, Sein Körper, gehorchte völlig dem Willen der Seele und war gleichfalls nur dem Göttlichen zugewandt; also war jegliche Substanz zu Gott gerichtetes Geistiges, so daß es den irdischen Entwicklungsgang nicht mehr benötigte und somit nach dem leiblichen Tode eingehen konnte in das Reich des Geistigen in aller Vollkommenheit. Alles vollkommene Geistige schließt sich mit der Urkraft zusammen und wird durch innigste Verschmelzung eins mit Ihr. Der Entwicklungsgang des einst von Gott abgefallenen Geistigen dauert unendliche Zeiten und wird auch im Jenseits über zahllose Stufen zur Höhe führen, immer aber wird die Außenform, das noch weniger entwickelte Geistige, zurückbleiben und die Seele freigeben, die dann als geistiges Wesen den Zusammenschluß sucht mit ebensolchem reifen Wesenhaften im Jenseits. Die Außenhülle löst sich auf, und die einzelnen geistigen Substanzen treten wieder mit ähnlichen in Verbindung, um ihren Entwicklungsgang fortzusetzen.... Der Leib Jesu aber war in seiner Reinheit und seinem Liebeswirken schon zu geistiger Vollkommenheit gelangt, und die unermeßlichen Leiden am Kreuz waren der letzte Läuterungsprozeß für das zur Form gewordene Geistige, so daß es völlig entschlackt sich der vollkommenen Seele anschließen konnte, also nicht mehr auf Erden zu bleiben genötigt war, und nun der Gottesgeist, die Seele und der Körper sich vereinigten, also eins wurden. Es war der Mensch Jesus der Mittler zwischen Gott und den Menschen.... es ist aber nun Gott und Jesus Christus eins.... es sind nicht zwei Wesenheiten, die nebeneinander zu denken sind, sondern es ist nur eine Wesenheit, Die alles Vollkommene in Sich aufnimmt. Es ist die Gottheit Jesu nicht anders vorstellbar als die ewige Gottheit Selbst, Die nur die Außenform des Menschen Jesus Sich angegliedert hat, d.h., Dessen geistige Substanzen sich verschmelzen durften mit der Urkraft, weil sie schon beim Ableben Jesu den Vollkommenheitsgrad erreicht hatten, der Vorbedingung ist zum innigsten Zusammenschluß mit Gott....

Es ist der Leib Jesu durch das Verachten irdischer Freuden und strenge Selbstzucht zum Überwinder jeglicher Materie geworden und hatte sonach keinen weiteren Entwicklungsgang mehr nötig. Es konnten sich alle in ihm verformten geistigen Substanzen der Seele zugesellen und mit ihr zugleich das Erdental verlassen, um in Lichthöhen einzugehen. Es war also strahlendstes Licht von nun an die Umgebung dieser Seele, folglich mußte der Leib und die Seele Jesu in verklärtem Zustand die Erde verlassen, denn ein Wesen, das völlig mit Gott verschmolzen ist, mußte nun auch Licht und Kraft von Ihm entgegennehmen und also dieses in gleicher Weise ausstrahlen wie die ewige Gottheit Selbst, denn es war ja nun eins mit Gott, folglich auch Licht und Kraft in aller Fülle. Dieser Vorgang der Lichtausstrahlung bleibt den Menschen sonst verborgen, doch die unendliche Liebe Gottes zu den Menschen ließ die Verklärung Jesu sichtbar vor sich gehen, um ihnen ein Zeichen Seiner Macht und Herrlichkeit zu geben, um den Glauben derer zu stärken, die Seine Macht und Herrlichkeit in der Welt verkünden sollten, und um den Menschen den Beweis zu geben, daß Jesus den Tod überwunden hatte.... daß es nun keinen Tod mehr gibt für die Menschen, die Ihm nachfolgen, die den gleichen Weg auf Erden zu gehen sich bemühen. Es ist die Verklärung Jesu eine vielumstrittene Frage für die Menschheit gewesen, und meist wurde sie als Fabel abgelehnt, weil den Menschen jegliches geistige Verständnis mangelt für das Endziel eines jeden Wesens.... für den endgültigen Zusammenschluß mit Gott.... für die Einswerdung mit Ihm.... Jesus aber sagt: "Der Vater und Ich sind eins...." Denn in Ihm hatte der Zusammenschluß schon stattgefunden, Seine Seele war so gestaltet, daß sie Gott in sich aufnehmen konnte und also schon Licht- und Kraftempfänger aus Gott war, Er also lehren konnte alle Weisheit und wirken konnte durch göttliche Kraft. Er war vollkommen, wie Sein Vater im Himmel vollkommen war, und konnte schaffen und gestalten gleich Ihm.... Sein Wesen war Liebe, Seine Worte waren Liebe, und so konnte Er wirken kraft Seiner großen Liebe zu den Menschen. Denn alles, was ist und geschieht, bringt nur die Liebe zustande.... Sein Erdenlauf war eine endlose Reihe von Wundertaten ohne Prunk und Glanz, den Er aber beendete in strahlendem Licht.... indem Er vor den Augen der Seinen Sich verklärte und aufstieg zur Höhe, zur ewigen Herrlichkeit....

Amen