Iar pacea interioară va fi semnul că Dumnezeu este în el. Dar cei cărora le lipsește harul divin, pentru că nu l-au dorit și nici nu l-au primit atunci când le-a fost oferit, găsesc calea de urcare atât de dificilă încât nu vor putea niciodată să o parcurgă, pentru că puterea lor este prea mică și nu cer putere de la Dumnezeu, deși le este la dispoziție. Ei nu folosesc niciunul dintre mijloacele harului, iar sufletul lor este slab și incapabil să se înalțe. Și totuși, Dumnezeu lasă să strălucească soarele harului și asupra lor, dându-le oamenilor Cuvântul Său și instruindu-i prin el să-și amintească de sufletul lor. El le oferă cunoașterea măsurii de har la care fiecare persoană are dreptul. El vrea ca ei să fie atenți și să nu treacă prin viața pământească fără să fie avertizați. Și astfel, harul divin ajunge și el inconștient la ființa umană și vrea doar să fie cuprins.... Și, din nou, este voința liberă a omului de a apuca mâna lui Dumnezeu și de a accepta harul divin care îi este oferit cu atâta dragoste și.... odată ce a fost făcut părtaș la acest har, să îl ceară din nou și din nou și astfel să primească puterea de a se răscumpăra în timpul vieții sale pământești. Astfel, voința sa este necesară doar pentru a putea realiza tot ceea ce este benefic pentru mântuirea sufletului său. Voința lui trebuie să-L caute pe Dumnezeu, voința lui trebuie să se supună Lui, iar voința lui trebuie să se îndrepte conștient spre El și să ceară putere de la Dumnezeu pentru a face acest lucru.... El stabilește apoi legătura cu Tatăl său din veșnicie, el vrea să meargă la Dumnezeu. Și această voință este salvarea lui.... Iar Dumnezeu vine în întâmpinarea lui întotdeauna și pretutindeni, nu cere de la ființa umană mai mult decât poate ea să îndeplinească, îi oferă toate mijloacele de ajutor care fac posibilă ascensiunea și nu cere ființei decât să nu se comporte cu respingere, ci să accepte cu recunoștință binecuvântările care îi garantează ascensiunea. Dar Dumnezeu nu forțează voința ființei umane și, prin urmare, harul lui Dumnezeu nu poate fi acordat fără voința ființei umane, altfel sufletul ar fi forțat să se înalțe, deci nu ar dori să se înalțe în deplină libertate de voință, ci ar parcurge în mod obligatoriu această cale de înălțare. Pentru că harul divin este putere de la Dumnezeu care cere să ne întoarcem din nou la Dumnezeu.... Prin urmare, această putere poate fi împărtășită ființei doar atunci când aceasta se adresează lui Dumnezeu prin voință liberă. Prin urmare, liberul arbitru este indispensabil dacă ființa vrea să se răscumpere din ultima ei întrupare pe Pământ....
Amin
TraducătorE a paz interior será o sinal de que Deus está nele. Mas aqueles que carecem da graça divina, porque não a desejaram nem a receberam quando lhes foi oferecida, encontram o caminho para a ascensão tão difícil que nunca poderão cobri-la, pois sua força é muito pequena e não pedem força a Deus, ainda que esteja à sua disposição. Eles não usam nenhum dos meios da graça e a sua alma é fraca e incapaz de ascender. E ainda assim, Deus também deixa o sol da graça brilhar sobre eles, dando Sua Palavra às pessoas e instruindo-as através dela a lembrarem-se de sua alma. Ele lhes dá conhecimento da medida de graça a que cada pessoa tem direito. Ele quer que eles prestem atenção e que não passem pela vida terrena sem aviso prévio. E assim a graça divina também atinge o ser humano inconscientemente e só quer ser apreendida.... E mais uma vez, é o livre arbítrio do ser humano agarrar a mão de Deus e aceitar a graça divina que lhe é tão amorosamente oferecida, e.... Uma vez que ele tenha sido feito participante desta graça, para pedi-la uma e outra vez e assim receber forças para se redimir durante sua vida terrena. Assim, a sua vontade só é necessária para poder realizar tudo o que é benéfico para a salvação da sua alma. Sua vontade tem que buscar a Deus, sua vontade tem que se submeter a Ele, e sua vontade tem que lutar conscientemente para Ele e pedir a força de Deus para fazer isso.... Ele então estabelece a ligação com seu Pai da eternidade, ele quer ir para Deus. E esta vontade é a sua salvação.... E Deus sempre e em toda parte o acomoda, Ele não exige do ser humano mais do que ele é capaz de cumprir, Ele lhe proporciona todos os meios de ajuda que tornam possível a sua ascensão e só exige do ser que ele não se comporte de forma rechaçada, mas aceite com gratidão as bênçãos que garantem a ascensão. Mas Deus não força a vontade do ser humano, e por isso a graça de Deus não lhe pode ser concedida sem a vontade do ser humano, caso contrário a alma seria obrigada a ascender, não desejando, portanto, ascender em plena liberdade de vontade, mas cobrindo obrigatoriamente este caminho para a ascensão. Porque a graça divina é força de Deus que exige voltar a Deus.... Portanto, essa força só pode ser transmitida ao ser quando ele também exige a Deus, por livre vontade. Portanto, o livre arbítrio é indispensável se o ser quer se redimir de sua última encarnação na Terra....
Amém
Traducător