• Înapoi

Plecarea prematură involuntară.... Lumea de dincolo....

Soarta nemeritată a celor care, împotriva voinței lor, trebuie să se sacrifice pentru comportamentul nedrept al unor popoare dușmănoase nu va rămâne neavenită, deoarece trebuie să se aplice o pedeapsă dreaptă atunci când sufletele sunt private de timpul de grație acordat pentru întruparea lor pe Pământ din vina oamenilor și astfel nu se pot maturiza așa cum este posibil cu o durată lungă de viață. Este o scurtare nemeritată a vieții pământești, care le aduce, desigur, eliberarea de formă, dar le permite să intre în lumea de dincolo într-o stare imatură. Sufletul nu poate fi considerat decât în funcție de starea sa de maturitate, el trebuie să intre în sferele care corespund gradului său de maturitate. Dar este de la sine înțeles că o astfel de încheiere a vieții umane trebuie să își găsească ispășirea într-o anumită situație dificilă, deoarece nimic nu poate rămâne neispășit care este greșit în fața lui Dumnezeu. Căci nimeni nu are dreptul să dispună de viața unui semen. Pe de altă parte, însă, sufletului uman trebuie să i se ofere posibilitatea de a continua în lumea de dincolo răscumpărarea de sine întreruptă pe Pământ. De aceea, mai ales celor care au plecat prematur din viață li se atribuie un câmp bogat de muncă în lumea de dincolo, astfel încât voința lor trebuie doar să fie bună pentru a le ridica starea sufletească în conformitate cu viața pământească. Dacă evoluția sufletului este întreruptă din cauza unei greșeli exterioare, ființei din lumea de dincolo i se deschid cele mai de neconceput posibilități pentru a ajunge totuși la starea de maturitate, cu condiția ca voința să fie activă în mod corespunzător și ca ființa să tânjească după Dumnezeu. Cu toate acestea, mai ales în cazul unei persoane plecate prematur, pericolul este foarte mare ca sufletul să nu se poată despărți de sfera pământească, deoarece a părăsit-o înainte de a-și putea învinge înclinația spre materie, spre toate plăcerile pământești. Și există un mare pericol ca ea să nu se folosească de oportunitățile din lumea de dincolo, pentru că este încă prea legată de Pământ, dar trebuie să renunțe la voința sa, așa cum a făcut-o în viața pământească, pentru a putea urma calea dezvoltării superioare. Chiar și acum, voința sa nu poate fi dirijată cu forța în sus, sufletul este liber, ca și pe Pământ, să se întoarcă de bună voie în sus sau în jos, deși nenumărate ființe de lumină se străduiesc pentru un astfel de suflet. Dar viața pământească va aduce puține succese spirituale celor care sunt vinovați de moartea timpurie a unei persoane, deoarece această vină îngroașă acoperământul propriului lor suflet, iar eliberarea de un astfel de acoperământ este extrem de dificilă, astfel încât ființa umană va trebui să lupte nespus de mult dacă vrea să se elibereze de această mare vină, iar starea sa sufletească va fi foarte joasă atunci când va părăsi viața pământească, iar în lumea de dincolo va trebui să ispășească cu amărăciune vina sa....

Amin

Over hen die onvrijwillig voortijdig zijn gestorven - Hiernamaals

Het onverdiende noodlot van hen die tegen hun wil ten offer moesten vallen aan onrechtvaardig optreden van met haat vervulde volkeren, zal niet ongewroken blijven, want er moet rechtvaardige vergelding plaatsvinden wanneer zielen, door de schuld van mensen, vóór de hun toegestane tijd van genade van de belichaming op aarde worden omgebracht en dus niet zo rijp kunnen worden als bij een lange levensduur mogelijk is. Het is een onverdiende verkorting van het leven op aarde, die hun weliswaar bevrijding brengt uit de vorm, maar die hen in een onrijpe toestand het hiernamaals laat binnengaan. De ziel kan nu alleen maar naar haar toestand van rijpheid worden bedeeld: ze moet de sferen binnengaan die overeenkomen met haar graad van rijpheid. Maar het is duidelijk dat zo'n beëindiging van het menselijk leven vanuit een zekere dwangpositie zijn genoegdoening moet krijgen, want er kan niets ongewroken blijven wat onrechtvaardig is voor God. Want het is niemand toegestaan over het leven van een medemens te beschikken. Maar van de andere kant moet aan de ziel van de mens de mogelijkheid worden gegeven, de op aarde onderbroken eigen verlossing in het hiernamaals voort te kunnen zetten. En daarom wordt juist aan diegenen die voortijdig uit het leven zijn heengegaan, een rijk arbeidsveld in het hiernamaals toegewezen, zodat hun wil alleen goed hoeft te zijn om overeenstemmend met het aardse leven de toestand van hun ziel te verbeteren. Wordt de ontwikkelingsgang van de ziel door andermans schuld onderbroken, dan staan voor het wezen in het hiernamaals de meest ondenkbare mogelijkheden open om toch nog de toestand van rijpheid te kunnen bereiken, wanneer slechts de wil hieraan beantwoordend actief is en het wezen naar God verlangt.

Toch is juist bij iemand die voortijdig uit het leven is heengegaan het gevaar zeer groot dat de ziel zich niet kan losmaken van de aardse sfeer, daar ze deze heeft verlaten voordat ze de hang naar de materie, naar alle aardse vreugden, kon overwinnen. En het gevaar is zeer groot dat ze de gelegenheden in het hiernamaals niet benut omdat ze nog te zeer aan de aarde is gebonden, maar zij zelf haar wil moet opofferen, net als in het leven op aarde, om nu de gang van de positieve ontwikkeling te kunnen gaan. Haar wil kan ook nu niet met geweld naar omhoog worden gericht. Het staat de ziel vrij, net als op aarde, zich uit eigen aandrang naar omhoog te wenden, of ook naar de diepte, ofschoon talloze lichtwezens zich voor zo'n ziel inzetten.

Diegenen echter, die de schuld hebben aan het vroege sterven van een mens, zal het leven in geestelijk opzicht weinig resultaat opleveren, want ze maken door deze schuld de omhulling van hun eigen ziel dikker en de bevrijding uit zo'n omhulling is uiterst moeilijk, dus zal de mens onuitsprekelijk moeten strijden, wil hij zich van deze grote schuld bevrijden. En de toestand van zijn ziel zal een zeer lage zijn als ook hij het leven op aarde verlaat, en in het hiernamaals zal hij zijn schuld bitter moeten bekopen.

Amen