• Înapoi

Nemurirea.... Eternitate.... Sinucidere....

Astfel, oamenii care neagă în mod conștient supraviețuirea nu se vor sfii nici de a pune ei înșiși capăt vieții pământești, căci ei cred că, prin aceasta, vor aduce sfârșitul tuturor lucrurilor dacă se vor debarasa de viața lor pământească și nu se gândesc ce efect vor avea acțiunile lor dacă părerea lor este greșită. La ceea ce ei renunță este doar forma exterioară, dar nu și viața însăși, pe care trebuie să continue să o trăiască în același timp... Căci ea nu poate fi distrusă, nici pe Pământ, nici în lumea de dincolo.... ea este nemuritoare în adevăratul sens al cuvântului, deci de durată eternă. Nici un sfârșit al ei nu este posibil, deoarece Creatorul a creat ființa din El Însuși, iar tot ceea ce este divin în substanța sa primordială nu are cum să piară vreodată. Și astfel, Creatorul a mai decretat, în înțelepciunea Sa, că nu există limite în ceea ce privește atingerea de către ființă a stării de perfecțiune.... că ea poate fi activă și în eternitate, în eforturi constante mai înalte și astfel poate continua să muncească și să dăruiască, precum și să primească.... fără să se epuizeze vreodată sau să fi cerut ultimul lucru de la divinitatea eternă. Conceptul de "veșnicie" este la fel de neconceput pentru oamenii pământești, așa cum nemurirea nu le poate fi explicată complet, deoarece nimic pe Pământ nu este nemuritor, iar nemurirea sufletului nu poate fi dovedită, ci trebuie crezută de ei. Și conceptul de timp "eternitate" este, de asemenea, imposibil de analizat cu ajutorul intelectului uman. Căci este imposibil ca o încercare în acest sens să ducă la un rezultat dacă ființa umană nu poate face aceeași comparație cu nimic pământesc. Oamenii vor accepta un lucru ca adevăr doar dacă acesta poate fi dovedit. Și astfel, și aici rămâne doar credința.... Omul trebuie să creadă ceea ce nu i se poate dovedi și, în consecință, el trebuie să pună nemurirea ființei înaintea oricărei alte gândiri până la eternitate....

Amin

6005 -----

A pune capăt vieții din proprie inițiativă.... ----------------------------------------------

Vouă, oamenilor, vi s-a acordat un timp pentru eliberarea definitivă din robia voastră.... pentru eliberarea definitivă din formă.... Dar acest timp se măsoară în lungimi diferite, pentru că Eu am recunoscut că este bun pentru sufletul vostru. Nu voi pune capăt în mod arbitrar vieții voastre pământești, însă maturitatea fiecărui suflet în parte Îmi este evidentă și astfel Eu știu și despre pericolul unei căderi sau despre posibilitatea unei ascensiuni ulterioare pe Pământ. Și astfel dragostea și mila Mea pune capăt prematur unei vieți umane pentru a preveni un declin pentru suflet.... sau văd posibilitatea unei schimbări în ultimul ceas și de aceea prelungesc durata vieții, întotdeauna conform unei decizii înțelepte, pentru că Eu știu tot ceea ce este în folosul mântuirii unui suflet.... Și acum veți înțelege ce ofensă gravă este o încetare neautorizată a vieții trupești, ce păcat comiteți anticipând iubirea și mila Mea și nu profitați de oportunitățile oferite sufletului vostru pentru desăvârșire.... Interferați cu planul Meu de mântuire și provocați pagube sufletelor voastre, care într-o zi vă vor provoca remușcări imense și auto-reproșuri, dar care nu vor mai putea fi compensate în împărăția de dincolo, pentru că beneficiile de care ar fi trebuit și ați fi putut profita pe Pământ nu vă vor putea fi oferite niciodată în împărăția de dincolo. Ați distrus iremediabil ceva pentru voi înșivă, chiar dacă reușiți totuși să vă îmbunătățiți puțin starea sufletească atunci când vă străduiți acum să vă ridicați în sus. Dar există un mare pericol ca sufletul să se scufunde.... să se răzvrătească, așa cum sfârșitul arbitrar al vieții a fost o răzvrătire, și va rămâne în această întoarcere. Astfel de suflete au nevoie de un mare ajutor pentru a nu se pierde pentru veșnicie, dar acest lucru li se va întâmpla numai după voința lor. Eu îi ajut cu adevărat pe toți, chiar și în cele mai mari adversități, care se reduc imediat dacă ființa umană se gândește la Mine, dacă ea Mă cheamă în ajutor.... Iar adversitatea este, de asemenea, doar un mijloc de a vă îndrepta gândurile spre Mine, astfel încât să puteți înregistra acum și un succes din viața voastră pământească.... Adversitatea nu se abate asupra ființei umane fără motiv, pentru că sufletul său este în pericol, din care își va găsi calea de ieșire prin această adversitate. Și cu cât se împietrește mai mult împotriva Mea, cu atât se pune mai mult în pericol pentru a sfida în cele din urmă voința Mea și pentru a arunca viața pe care iubirea și harul Meu i-au dat-o pentru răscumpărarea finală. Căci întruparea ca ființă umană este un har pentru suflet.... un dar al iubirii Mele.... este ultima treaptă în sus pe care poate intra pentru a putea apoi să fie liberă și fericită pentru eternitate.... Sufletul a ajuns în scurt timp la țelul său și, prin urmare, este responsabil pentru acțiunile sale dacă nu evaluează acest dar al harului, ci îl aruncă în iluzia gândurilor.

Fiecare emoție a unei inimi umane Îmi este cunoscută și Eu o judec cu adevărat.... Țin cont de slăbiciunea creației Mele vii, dar ea nu este lipsită de vină, iar liberul arbitru al ființei umane o împovărează de îndată ce aceasta a fost greșit direcționată, adică abuzată. Ființa umană nu poate pune capăt adversității sale prin intervenția sa, ea trebuie să continue, ea nu își va găsi calea de ieșire din adversitate sa și, prin urmare, sufletul va suferi de nedescris în împărăția de dincolo.... până când va deveni stăpân pe ea, așa cum ar fi putut să o facă pe Pământ.... până când se refugiază în Cel care este Domn peste suferință și adversitate, pentru că El este biruitor asupra păcatului și a morții....

Amin

Unvergänglichkeit.... Ewigkeit.... Selbstmord....

So werden die Menschen, die das Fortleben bewußt verneinen, auch nicht davor zurückschrecken, dem irdischen Leben selbst ein Ende zu setzen, denn sie glauben damit das Ende von allem herbeizuführen, so sie sich ihres Erdenlebens entledigen, und sie bedenken nicht, wie sich ihr Handeln auswirkt, so ihre Ansicht irrig ist. Was sie dahingeben, ist ja nur die Außenform, nicht aber das Leben selbst, dieses müssen sie gleichfort weiterleben.... Denn das ist nicht zerstörbar, weder auf Erden noch im Jenseits.... es ist im wahren Sinne des Wortes unvergänglich, also von Ewigkeitsdauer. Es ist kein Ende dessen möglich, weil der Schöpfer aus Sich heraus das Wesen erschaffen hat und alles, was göttlich ist in seiner Ursubstanz, unmöglich je vergehen kann. Und so hat auch der Schöpfer in Seiner Weisheit angeordnet, daß dem Wesen keine Schranken gesetzt sind im Erreichen des Vollkommenheitszustandes.... daß es sich auch in der Ewigkeit in ständigem Höherstreben betätigen kann und also fortgesetzt wirken und geben wie auch empfangen kann.... ohne sich je zu erschöpfen oder der ewigen Gottheit das letzte abgefordert zu haben. Der Begriff "Ewigkeit" ist so wenig vorstellbar dem Erdenmenschen, wie ihm auch die Unvergänglichkeit nicht restlos erklärt werden kann, denn auf Erden ist nichts, was unvergänglich wäre, und die Unvergänglichkeit der Seele kann ihm auch nicht bewiesen, sondern muß von ihm geglaubt werden. Und der Zeitbegriff "Ewigkeit" ist ebenfalls mit menschlichem Verstand nicht zu analysieren. Denn es kann unmöglich der Versuch dessen zu einem Resultat führen, wenn der Mensch an nichts Irdischem denselben Vergleich aufstellen kann. Es wird vom Menschen erst dann etwas als Wahrheit angenommen, wenn es mit einem Beweis belegt werden kann. Und so bleibt auch hier wiederum nur der Glaube.... Es muß der Mensch glauben, was ihm nicht bewiesen werden kann, und er muß folglich die Unvergänglichkeit des Wesens bis in alle Ewigkeit allem sonstigen Denken voransetzen....

Amen