Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/8303

8303 Lucrarea de răscumpărare și justificarea ei spirituală....

octombrie 19, 1962: Carte 87

De nenumărate ori vi se dau informații despre misiunea omului Iisus pe Pământ, pentru că tocmai despre aceasta v-au fost date cunoștințe atât de insuficiente de către cei care se cred chemați să vă instruiască, dar care nu au pătruns ei înșiși în cunoașterea mai profundă.... de aceea și ei sunt prea puțin luminați în legătură cu actul mântuirii și cu rațiunea sa spirituală pentru a-i putea instrui pe semenii lor. Și astfel, oamenii nu l-au înțeles niciodată cum trebuie și de aceea nu cunosc nici marea semnificație a actului de Mântuire pentru întreaga omenire.... Ei nu știu că întregul scop al vieții pământești rămâne neîmplinit dacă nu iau calea spre cruce, spre Răscumpărătorul divin Iisus Hristos. Oamenii nu știu că motivul existenței lor umane pe acest Pământ este marele păcat primordial al apostaziei anterioare a spiritelor față de Dumnezeu.... că întregul Pământ, precum și toate creațiile din univers au fost doar consecința acestei căderi în păcat și că aceste creații au doar scopul de a întoarce din nou spiritele căzute la Dumnezeu..... Căci acesta trece prin creațiile dizolvate în nenumărate particule și astfel își croiește încet drumul înapoi spre Dumnezeu..... Într-adevăr, este o stare de nedescris în care se găsește spiritualul în timpul călătoriei sale de întoarcere, căci este lipsit de libertate și de putere și, deși spiritualul dizolvat este lipsit de conștiința eu-lui, spiritualul simte totuși agonia izgonirii în lucrările creației, căci înainte de apostazia sa față de Dumnezeu se mișca în deplină libertate, iar pentru spiritual orice robie este o stare de agonie. Chinurile incomensurabile ale izgonirii în formă.... fie că este vorba de lumea rocilor și a plantelor sau de lumea animalelor, prin care trebuie să rătăcească.... nu sunt suficiente pentru a răscumpăra imensa vină pe care ființele spirituale au comis-o prin răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu, deoarece ființele aveau cea mai strălucită cunoaștere, știau despre ieșirea lor și erau permanent pătrunse de iubirea lui Dumnezeu, Care le-a dăruit astfel o fericire incomensurabilă. Și, conștiente de rezultatul lor, au respins această forță a iubirii și astfel au căzut în întuneric.... Prin urmare, acest mare păcat primordial nu a putut fi ispășit prin chinuri oricât de mari în starea de exil.... Și, prin urmare, intrarea în împărăția luminii ar fi fost veșnic refuzată acelor ființe căzute, dacă răsplata vinovăției nu ar fi fost preluată de o Ființă de Lumină, Care S-a oferit pe Sine Însuși în iubire pentru frații căzuți, pentru a efectua lucrarea de ispășire.... Astfel această ființă de lumină.... a unui spirit primordial necăzut, Care S-a întrupat pe Pământ în omul Iisus.... ceea ce a vrut să realizeze a fost o lucrare unică de milă, deoarece a coborât din lumină în sferele întunecate ale ființelor spirituale care deveniseră păcătoase, a coborât în împărăția adversarului lui Dumnezeu, Lucifer, spiritul primordial căzut prima dată, Care și-a ținut adepții legați și a cerut un preț de cumpărare enorm pentru fiecare suflet.... Iar acest preț de cumpărare a fost plătit de omul Iisus prin lucrarea Sa de răscumpărare, printr-un parcurs de suferință și chinuri incomensurabile, care s-a încheiat cu moartea pe cruce.... Prin urmare, El a ispășit marele păcat primordial al spiritelor căzute odinioară și, de asemenea, păcatul tuturor oamenilor de pe Pământ, ale cărui consecințe au fost apartenența lor la adversarul lui Dumnezeu.... El a săvârșit o lucrare unică de milostenie, și a putut să o facă doar pentru că era plin de iubire, pentru că S-a modelat ca om pe Pământ în așa fel încât Eternul Dumnezeu.... însăși Iubirea.... a putut să se sălășluiască în El, că L-a pătruns complet cu puterea iubirii și că această iubire a oferit acum și jertfa.... pe care, însă, fiecare ființă umană trebuie să o accepte acum de bună voie pentru a se elibera de puterea adversarului.... Căci ființa umană este spiritualul care se întoarce la Dumnezeu prin lucrările creației, care s-a adunat din nou în particulele sale individuale și i s-a permis să se întrupeze ca suflet în ființa umană pentru a parcurge acum în mod conștient și ultima porțiune a drumului de întoarcere și pentru a accepta acum în mod conștient și ajutorul lui Iisus Hristos, fără de care strădania sa spre înalt ar rămâne fără succes. Nici o ființă umană nu poate și nu trebuie să treacă pe lângă Iisus Hristos, deoarece nu există eliberare de sub puterea adversarului de către Dumnezeu fără El, Care l-a învins pe adversar prin moartea Sa pe cruce și care acum smulge de la el orice suflet care ia de bunăvoie drumul crucii, care îi cere lui Iisus iertarea vinovăției sale și ajutor pentru a se întoarce la Tatăl. Această cunoaștere a semnificației actului de Mântuire trebuie transmisă oamenilor, numai atunci ei se vor întoarce de bunăvoie la El și cu ajutorul Lui își vor atinge și ei scopul, se vor întoarce în casa Tatălui lor, la Dumnezeul și Creatorul lor, iar acum vor rămâne și ei cu El în veșnicie....

Amin

Translated by Ion Chincea