7083 Vinerea Mare....

aprilie 4, 1958: Carte 75

Amintiți-vă mereu numai de iubirea Mea nesfârșită pentru voi, care M-a determinat să săvârșesc lucrarea de răscumpărare pentru voi.... Ceea ce a trăit și a îndurat omul Iisus pe Pământ a făcut din dragoste pentru semenii Săi, pe care îi știa în cea mai mare nevoie spirituală. Ca ființă umană, El era deja conștient de marea vină a oamenilor din cauza păcatului și de lipsa de speranță de a se elibera de el fără ajutor. Această cunoaștere a fost efectul vieții Sale de iubire și, prin urmare, I s-a făcut milă de umanitate și a dorit să o ajute. În același timp, însă, El a recunoscut, de asemenea, ca rezultat al iubirii Sale, că trebuia să îndeplinească o misiune.... că Eu Însumi Îl trimisesem pe Pământ pentru ca El să Mă slujească drept acoperământ și astfel Eu Însumi să pot săvârși actul de Mântuire pentru răscumpărarea acestei mari vinovății a păcatului în El.... Și în conformitate cu această misiune s-a împlinit umblarea Sa pe Pământ.... un drum de greutăți și suferințe incomensurabile care trebuia mai întâi să-L lase să se maturizeze și pe care șederea Sa în mijlocul oamenilor păcătoși l-a pregătit deja pentru sufletul Său. Căci sufletul Său a coborât din împărăția luminii în întuneric. Dar învelișul pământesc care îi adăpostea sufletul a trebuit mai întâi să fie purificat prin acele suferințe și greutăți, prin lupte constante împotriva dorințelor și patimilor care se agățau de el, pentru a deveni un receptacul demn pentru Mine Însumi, Care acum Îl umplea complet și devenea astfel una cu El.... Și acum a început misiunea Sa propriu-zisă: Să aducă lumină oamenilor, să le vestească adevărul, să propovăduiască Evanghelia iubirii și, astfel, să le arate și să le exemplifice calea pe care trebuiau să o urmeze și ei dacă doreau să intre în împărăția luminii și a fericirii după moarte.... și apoi să încheie drumul Său pământesc cu o incomparabilă operă de milostenie.... cu cea mai amară cale a suferinței Sale și cu cea mai dureroasă moarte pe cruce ca jertfă pentru păcatele omenirii.... Și această misiune a fost într-adevăr îndeplinită de o ființă umană, dar Eu Însumi am fost în această ființă umană, Eu Însumi, ca Iubire Eternă, am săvârșit lucrarea de răscumpărare, căci numai Iubirea era capabilă de un asemenea sacrificiu, numai Iubirea putea îndura agonia drumului crucii și numai Iubirea putea să adune puterea de a răbda în deplină conștiință până la moartea Sa.... Și, deși omul Iisus a strigat pe cruce: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit", acest strigăt a fost totuși doar o mărturisire că divinitatea din El nu L-a îndemnat la fapta Sa, ci că omul Iisus a făcut jertfa pentru semenii Săi în deplină libertate de voință, că iubirea din El Însuși L-a îndemnat să o împlinească, ceea ce, totuși, nu L-a făcut lipsit de libertate în gândirea și în acțiunea Sa. Omul Iisus a luat pe umerii Săi întreaga povară a păcatelor omenirii și a mers cu ea la cruce.... Niciunul dintre voi, oamenii, nu poate înțelege această rostire în toată profunzimea ei.... Deși Eu Însumi am săvârșit lucrarea de milă, pentru că fără iubire nici omul Iisus nu ar fi fost în stare să ia asupra Sa această măsură de suferință și chinuri.... , totuși, din nou, "Divinitatea" nu a fost în stare să sufere și, prin urmare, măsura durerii și a suferinței a trebuit să fie îndurată de un suflet capabil să sufere, o ființă umană al cărei trup era sensibil la durere și care, prin urmare, a ispășit, ca să spunem așa, ceea ce întreaga umanitate devenise vinovată față de Dumnezeu. Iar sufletul Său a suferit de asemenea în mod indescriptibil, deoarece venea din împărăția luminii, iar întunericul de pe Pământ însemna deja pentru el un chin de nedescris.... Omul Iisus era "Fiul Meu, în Care am binevoit...." El era îndreptat spre Mine cu toate simțurile, cu toată dragostea Sa, se mișca în mijlocul omenirii păcătoase și sufletul Său Mă căuta permanent pe Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, dragostea Sa M-a obligat să curg permanent în El, și astfel a putut avea loc unificarea ființei umane cu Dumnezeu, sau de asemenea: "întruparea lui Dumnezeu" a putut avea loc într-o ordine complet legală. Căci nu am putut niciodată să aleg pentru locuința Mea un înveliș uman care să nu fi fost iubire pură, deoarece Eu Însumi nu M-aș fi putut uni cu ceva impur.... Și orice substanță imatură a fost spiritualizată prin calea suferinței omului Iisus și, în același timp, vina păcatului a fost înlăturată pentru întreaga umanitate, deoarece Unul s-a sacrificat pe Sine Însuși din dragoste pentru semenii Săi. Omul Iisus M-a glorificat pe Mine Însumi prin moartea Sa, iar Eu L-am glorificat alegându-L ca acoperământ vizibil al Meu pentru eternitate.... devenind Divinitatea vizibilă în El pentru toate ființele Mele create care se fac demne de "contemplarea lui Dumnezeu". Atâta timp cât rămâneți pe Pământ, nu vă puteți decât imagina iubirea Mea infinită care v-a ajutat să deveniți liberi prin actul de Mântuire.... Dar nu veți înțelege acest act de milă în toată profunzimea sa decât atunci când veți fi intrat voi înșivă în împărăția luminii, când lumina cunoașterii va străluci din nou prin voi, așa cum a făcut-o odinioară.... Atunci veți putea participa și voi înșivă, o veți trăi ca fiind prezentă și abia acum veți înțelege iubirea Mea infinită, care a făcut totul pentru a-și recâștiga copiii pierduți cândva pentru ea prin acea mare vină a apostaziei de la Mine....

Amin

Această comunicare este menționată în următoarele caiete tematice:

Caiet tematic	Titlu	Descarcă
4	Problema - Hristos	ePub   PDF   Kindle
152	Iisus Hristos	ePub   PDF   Kindle

---

Downloads

Oferte de descărcare pentru cartea _book
 ePub  
 Kindle  
  Alte descărcări

Această comunicare
Ascultă
Descarcă ca și MP3
Vizualizare imprimare
 Scrieri de mână