Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/6809

6809 Experimentarea lucrării de răscumpărare în lumea de dincolo....

aprilie 19, 1957: Carte 73

Oricât de mult vi s-ar descrie suferințele și chinurile Patimilor Mele și moartea Mea pe cruce, nu puteți măsura lucrarea de milă și iubire pe care am săvârșit-o pentru voi.... Dar într-o zi vi se va permite și vouă să fiți martori la ea, într-o zi veți putea trăi totul pentru voi înșivă în retrospectivă, și numai atunci vi se va dezvălui iubirea Mea infinită care M-a motivat să săvârșesc acest act de mântuire. Pentru că, de îndată ce veți fi atins un anumit grad de lumină, nu va mai exista pentru voi conceptul de timp, și astfel veți putea, de asemenea, să experimentați trecutul ca prezent.... Și veți fi copleșiți de un eveniment pe care nici o gură omenească nu este capabilă să-l reproducă și pe care nici un intelect uman nu ar fi capabil să-l înțeleagă dacă v-ar fi descris corect. Căci suferințele și chinurile au fost nemăsurate.... pentru că Eu, deși eram om, am suferit de nedescris din cauza murdăriei păcatului, care contrazicea natura Mea pură, divină.... Ca ființă omenească, am adăpostit totuși în Mine plinătatea divinității veșnice, astfel că nu puteam în același timp să permit accesul adversarului, care, totuși, S-a apropiat de Mine prin intermediul torționarilor Mei și, prin urmare, M-a determinat să Mă apăr la maximum, astfel că trupul și sufletul Meu au trebuit să sufere chinuri pe care voi, oamenii, nu le puteți înțelege, deoarece contrastul dintre nevinovăție și păcat vă este greu de înțeles.... Trupul Meu, însă, era încă orientat spre pământ, a simțit toate suferințele și chinurile în exces, sufletul a rezistat asupritorilor săi și a înmulțit de multe ori chinurile, (a suferit chinurile chiar mult mai mult), căci a privit în cel mai adânc iad, s-a confruntat cu cea mai mare depravare, a văzut în abisuri care îl făceau să tresară, iar toate temerile și spaimele sale au fost încă transferate în trup, astfel încât, cu adevărat, orice altă ființă umană nu ar fi trebuit să sufere moartea de pe cruce, pentru că și-ar fi pierdut deja viața pământească sub mâinile torționarilor săi.... Cu toate acestea, Mi-a fost milă și de ei, pentru că știam că se aflau sub controlul adversarului Meu și, prin urmare, acționau împotriva Mea în numele lui. Și de aceea am vrut să iau asupra Mea cea mai mare măsură de suferință, de aceea am vrut să desăvârșesc actul de Mântuire pentru a le aduce mântuire și acelora, pentru a-i elibera și pe aceia de sub puterea lui.... Ceea ce a avut loc în ziua răstignirii Mele pe Pământ are loc din nou și din nou în împărăția spirituală, evident pentru toate sufletele care stau în lumină și laudă mereu și mereu dragostea și mila Mea în vederea sacrificiului de ispășire pentru întreaga umanitate.... Dar nu că procesul se repetă în mod constant, ci că toate ființele spirituale pline de lumină trăiesc retrospectiv trecutul ca prezent.... că trecutul, prezentul și viitorul le sunt evidente în orice moment, deoarece nu mai există nicio limitare pentru ființa de lumină, astfel fiind eliminat și orice concept de timp.... Chiar dacă voi, oamenii de pe Pământ, încercați să vă imaginați lucrarea de milostenie a omului Iisus, aceasta va fi întotdeauna doar o slabă comparație cu ceea ce veți putea trăi voi înșivă într-o zi.... Pentru că puteți vizualiza cu siguranță evenimentele exterioare, dar nu și suferința fără nume pe care sufletul lui Iisus a trebuit să o îndure și care devine inteligibilă doar atunci când un suflet se află în lumină și cunoaște ororile întunericului.... atunci când știe ce înseamnă să fie nevoit să schimbe împărăția luminii cu împărăția întunericului și să fie acum la mila tuturor puterilor demonice. Sufletul omului Iisus a venit de bunăvoie din împărăția luminii și a căutat să compenseze toate contra-influențele cu iubire.... Dar nici măcar această iubire nu a putut împiedica adversarul să pună stăpânire pe trupul Său, să testeze asupra Lui toate puterile iadului. Și de aceea, El a luat asupra Sa cu răbdare chiar și cele mai grele suferințe: A luat calea crucii.... A îndurat abuzuri și maltratări și a forțat sufletul și trupul Său să reziste până la moarte pe cruce. Pentru că povara păcatelor omenirii era incomensurabil de mare și, prin urmare, lucrarea de ispășire trebuia să fie și ea incomensurabil de dureroasă. Eu Însumi am fost în omul Iisus, Eu Însumi I-am dat putere, dar nu am determinat voința Lui, ci doar că Eu, ca iubire care locuiește în El, am fost puterea care I-a permis să înfăptuiască jertfa de pe cruce. Și de aceea jertfa de pe cruce nu trebuie judecată ca o lucrare omenească, ci ea a fost oferită pentru voi, oamenii, de către Mine Însumi în Iisus Hristos.... Și, prin urmare, veți putea înțelege marea semnificație și suferința incomensurabilă doar atunci când o veți trăi voi înșivă retrospectiv în împărăția spirituală, pentru ca apoi să-L lăudați și să-L slăviți și voi pe Cel care v-a răscumpărat din păcat și din moarte....

Amin

Translated by Ion Chincea