Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/6785

6785 Fiecare persoană poartă ea însăși responsabilitatea....

martie 17, 1957: Carte 72

Fiecare om poartă el însuși responsabilitatea pentru viața sa pământească. Aceasta nu poate fi luată de la el, chiar dacă un tovarăș iubitor de oameni ar dori să o susțină, deoarece el trebuie să ia singur decizia, care este scopul vieții sale pământești. Numai mijlocirea iubitoare îi poate da puterea de a lua decizia corectă, chiar dacă acest lucru nu este încă o garanție, deoarece voința omului este și trebuie să rămână liberă. Dar iubirea este capabilă de multe și nu va rămâne fără efect decât în cele mai rare cazuri.... și anume atunci când rezistența interioară împotriva lui Dumnezeu este încă atât de puternică încât adversarul său are o putere mai mare asupra omului. Dacă voi, oamenii, vă gândiți serios, atunci simțul responsabilității ar trebui să vă facă să vă străduiți să atingeți perfecțiunea pe acest Pământ, pentru că atunci gândurile voastre ar fi mai mult îndreptate spre timpul care vă așteaptă, spre viața de după moarte.... Pentru că voi, oamenii, știți că va trebui să muriți, și numai necredința totală în viața de după moarte vă va lăsa să treceți la cele veșnice cu indiferență.... Dar, de îndată ce va exista cea mai mică credință în viața de după moarte, va trebui să vă întrebați și voi cum va fi și cu ce ați contribuit la ea pentru a o face suportabilă pentru voi.... Pe Pământ puteți oricând să vă lipiți de alții, puteți să le transmiteți altora responsabilitatea voastră și apoi, din nou, să fiți beneficiarul a ceea ce alții au făcut pentru voi.... Dar numai voi trebuie să răspundeți pentru voi înșivă, pentru sufletul vostru, și nicio ființă umană nu vă poate lua responsabilitatea.... iar sufletul vostru va fi judecat în funcție de faptele voastre.... sau altfel: Își va crea propria soartă, pe care va trebui să o accepte în împărăția de dincolo și care, și acolo, nu va putea fi schimbată, deci îmbunătățită, decât prin propria voință. Și oricât de indolent a fost omul în viața pământească, acum va trebui să lucreze el însuși la transformarea sa dacă vrea să-și îmbunătățească soarta, dar poate fi sprijinit foarte mult prin mijlocirea iubitoare, primind putere. Și de aceea este o binecuvântare neașteptată atunci când gândurile bune urmează o persoană decedată, când o persoană decedată a mai dobândit prieteni pe Pământ care trimit gânduri de iubire pentru ea.... Aceștia nu sunt pierduți fără speranță. Și acum sufletul aplică corect și această rezervă de putere, astfel încât acum își îndreaptă voința spre ceea ce a neglijat să facă pe Pământ: Să ajute slujind în iubire.... Atunci și el va urca încet-încet.... Dar nici o altă ființă nu va putea face vreodată pentru el ceea ce trebuie să facă el însuși: Să-și întoarcă privirea spre Iisus Hristos.... Pentru că sufletul trebuie să-L fi găsit, trebuie să-L cheme conștient în ajutor, și aceasta este și cea mai mare responsabilitate în viața pământească, că omul trebuie să ia calea lui Iisus Hristos dacă vrea să intre în viața veșnică după moarte. Nici această responsabilitate nu poate fi luată de la el, chiar dacă i se poate oferi ajutor de mijlocire.... ci trebuie să ia el însuși această decizie, dacă nu pe Pământ, atunci în împărăția de dincolo. Și, prin urmare, nici o persoană de pe Pământ nu ar trebui să se bazeze pe semenii săi în ceea ce privește propria dezvoltare a sufletului său..... Fiecare trebuie să lucreze asupra lui însuși, fiecare trebuie să se folosească pentru aceasta de ajutorul lui Iisus Hristos, fiecare trebuie să realizeze el însuși schimbarea voinței, astfel încât să se îndepărteze de adversarul lui Dumnezeu, care l-a dominat până acum, și să se întoarcă în mod pe deplin conștient la Dumnezeu în Iisus Hristos.... Numai atunci sufletul său poate intra în pacea veșnică, și numai atunci omul va fi trăit responsabil pe Pământ.... și atunci va fi fericit și va rămâne pentru totdeauna....

Amin

Translated by Ion Chincea