Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/5042b

5042b Întruparea ca ființă umană consecință a păcatului.... Lucrarea de răscumpărare....

ianuarie 16, 1951: Carte 57

Așa că a trebuit să se facă un sacrificiu de ispășire de o mărime de neconceput, căci, potrivit justiției divine, trebuia să Mi se dea satisfacție; păcatul trebuia să fie anulat, ca să spunem așa, și trebuia plătit un imens preț de cumpărare pentru libertatea ființelor aflate sub interdicție. Vinovăția păcatului a trebuit să fie răscumpărată.... Și această lucrare a fost îndeplinită de omul Iisus pentru întreaga umanitate.... Voi, oamenii, nu puteți măsura magnitudinea acestei munci de iubire, pentru că nici voi, oamenii, nu aveți nici un fel de înțelegere pentru magnitudinea vinovăției. Toate ființele care încă se împotrivesc Mie trăiesc în această vinovăție a păcatului, inconștient în starea legată, conștient în starea de liber arbitru, ca și ființă umană, pentru că și aceasta este conștientă de starea sa de slăbiciune, de lipsa sa de putere și de lumină, atâta timp cât se află încă sub captivitatea păcatului. Faptul că, de obicei, nu vrea să recunoască acest lucru este o dovadă a lipsei sale de lumină și, de asemenea, o dovadă a păcătoșeniei sale, ceea ce nu înseamnă întotdeauna o viață păcătoasă pe Pământ. Marele păcat al fostei răzvrătiri împotriva Mea este de vină pentru starea de izgonire, iar acest mare păcat trebuie mai întâi răscumpărat înainte ca ființa să dobândească lumină și putere.

Omul Iisus știa despre marea adversitate și despre mizeria de nedescris în care se afla ființa spirituală căzută; El știa, de asemenea, că este imposibil să se ispășească vina în timpul vieții pământești și că ființa nu poate urca nici în împărăția spirituală, deoarece povara păcatului o trage mereu în abis și nu se poate apăra împotriva forțelor de jos. Iisus știa despre starea mizerabilă a ființei care devenise păcătoasă prin propria voință și a vrut să o ajute.... El a vrut să ia asupra Sa imensa vină a păcatului pentru a-i aduce răscumpărarea. Iubirea Sa a fost supraomenește de mare încât a săvârșit o lucrare care a constat în greutăți și suferințe supraomenești. El Mi-a adus un sacrificiu de ispășire. El i-a răscumpărat pe toți oamenii din păcat. Dar voința liberă a omului nu este eliminată.... Lucrarea de răscumpărare trebuie recunoscută și revendicată.... Ființa umană trebuie să își ducă și ea vina excesivă a păcatului la crucea Răscumpărătorului divin, trebuie să se recunoască și să se mărturisească în fața Lui ca păcătos, ca ființă umană slabă, cu lipsuri, care este și va rămâne legată dacă Iisus Hristos nu are milă de ea și nu mijlocește pentru ea ca un mijlocitor milostiv, Care este dispus să răscumpere vina sa, de îndată ce ființa umană crede în El ca Răscumpărător, își mărturisește cu pocăință păcătoșenia în fața Lui și Îi cere iertare de vina sa. Numai recunoașterea și mărturisirea propriei vinovății este semnul credinței în Iisus Hristos. Ființa umană trebuie să Îl cheme din adâncuri, trebuie să Îl implore pentru ajutor în nevoia sa spirituală. Trebuie să se încredințeze Lui, trebuie să știe și să mărturisească faptul că se află în adâncuri și are nevoie de ajutorul Său, trebuie să-și întindă mâinile spre El și să ceară mila Lui, atunci își va recunoaște și el vina, starea sa deficitară, care este rezultatul marelui păcat, care a fost cauza întrupării fiecărei ființe umane pe Pământ, și în rugăciune sinceră trebuie să apeleze la ajutorul lui Iisus pentru a se înălța la Mine, care am venit la copiii Mei de pe Pământ, Eu Însumi în ființa umană Iisus, pentru a răscumpăra imensa vină a păcatului.... Și mântuirea va veni pentru toți cei care își mărturisesc păcatul, căci recunoscându-și vina, ei se detașează de bunăvoie de cel care i-a făcut vinovați și cer iertare, care le va fi acordată și lor, de dragul lui Iisus Hristos....

Amin

Translated by Ion Chincea