Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/3682

3682 Rugăciune în smerenie....

februarie 10, 1946: Carte 46

Adevărata smerenie a inimii aparține rugăciunii drepte, numai atunci Îmi este plăcută, căci smerenia față de Mine este și dovada iubirii față de Mine, pentru că iubirea nu vrea niciodată să stăpânească, ci să slujească.... De aceea, oricine Îmi cere cu un sentiment de iubire în inima sa va putea doar să se apropie cu umilință de Mine, Eu îi voi întoarce iubirea și îi voi dărui harul Meu.... Dar cine nu are smerenia cea dreaptă, a cărui rugăciune nu este decât un strigăt de frică pentru Mine, pe care îl recunoaște în inima sa, dar nu iubește, pentru că el însuși nu a devenit încă iubire și pentru că el însuși nu arată iubire față de aproapele său, nici de la mine nu poate primi iubire și har. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care cererile rămân neîmplinite, pentru că Eu cer umilința inimii, deoarece este dovada iubirii pentru Mine. Smerenia inimii elimină orice gând arogant, elimină acțiunile lipsite de iubire, căci iubirea și smerenia merg împreună, dar nu una împotriva celeilalte. De aceea, o inimă umilă Îmi este plăcută și o umplu de har și iubire. Dar umilința profundă nu constă în comportamentul exterior al unei persoane, căci acesta Îmi este întotdeauna detestabil. Smerenia față de Mine se exprimă doar în rugăciune, smerenia față de aproapele în slujirea iubirii aproapelui. Dar gesturile exterioare simulează adesea umilința, în timp ce inima nu o simte. Dar Eu văd până în fundul sufletului.... Nu mă las înșelat de aparențe și, de aceea, semnul harului Meu va fi rar găsit acolo unde se trezește aparența exterioară a umilinței, acolo unde semenii ar trebui să o recunoască în gesturi, în postură sau în cuvinte care sună umil.... Eu sunt atent doar la smerenia inimii și îi iau în considerare pe acei oameni, chiar dacă în exterior se impun și nu dau dovadă de supunere. Dar oricine este activ în slujirea iubirii aproapelui nu se înalță pe sine și rămâne întotdeauna un slujitor al Domnului, pentru că el împlinește porunca Mea, face ceea ce i-a poruncit Domnul său, se subordonează voinței Mele fără a fi obligat să facă acest lucru. Și astfel, dacă se va ruga Mie, cererea lui va fi la fel ca cea a unui slujitor față de Domnul sau ca cea a unui copil față de Tatăl său, căruia copilul se supune cu dragoste și îi încredințează cu adâncă umilință grijile sale.... nu va porunci, ci va cere, semn de umilință, de recunoaștere a Celui care îi va îndeplini cererea.... o recunoaștere a puterii și iubirii Sale.... iar cererea sa nu va rămâne neîndeplinită.... Rugați-vă cum se cuvine și vi se va împlini întotdeauna....cereți, dar nu porunciți.... rămâneți profund umili în inimă pentru ca harul Meu să vă poată copleși și să știți că nu am nevoie niciodată de un semn exterior, că semnele exterioare nu Îmi sunt niciodată plăcute, pentru că sunt cu ușurință o acoperire pentru cei care nu sunt profund sinceri, care vor să înșele și a căror inimă simte altfel decât pare. De aceea, nu le dați atenție și nu-i imitați, ci slujiți-l pe aproapele vostru cu iubire și veți fi împodobiți cu adevărata smerenie a inimii, care Îmi place și pe care o pot răsplăti cu har din belșug.....

Amin

Translated by Ion Chincea