Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/3627

3627 Procesul de purificare a sufletelor în lumea de dincolo....

decembrie 15, 1945: Carte 46

Procesul de purificare a unui suflet plecat în lumea de dincolo începe imediat după trecerea în neființă a trupului, dar în funcție de voința sufletului. Sufletele care se află încă în întuneric spiritual complet, simt întunericul ca pe un mare chin, iar aceste chinuri sunt deja începutul procesului, deoarece ele au menirea de a contribui la schimbarea voinței sufletului, ceea ce, într-adevăr, necesită din nou și perioade diferite de timp, dar este întotdeauna principiul procesului de purificare. Iubirea lui Dumnezeu îi oferă în mod constant posibilitatea de a-și schimba voința, însă mijloacele pentru a face acest lucru nu sunt adesea recunoscute de sufletul din lumea de dincolo ca fiind lucrarea iubirii lui Dumnezeu, și totuși ele pot duce la atingerea scopului într-un timp scurt dacă sufletul nu este prea rezistent. El trebuie să se purifice complet înainte de a fi permeabil la lumină și, prin urmare, starea sa până la primirea luminii va fi și ea o stare de chin, iar soarta sufletelor imature este de aceea regretabilă, astfel încât nu i se poate aduce suficient ajutor din partea omului prin mijlocirea iubirii sau prin instrucție mentală și îndemnul la activitate iubitoare. Dar dacă sufletul nu este complet împietrit, el va progresa constant în sus în dezvoltarea sa, fiecare chin va topi învelișul dur, va fi accesibil la ajutor și va încerca să se elibereze, chiar dacă uneori durează foarte mult timp până când procesul de purificare se va încheia și sufletul va putea lucra ca receptor de lumină în iubire. Dar chiar și sufletele deja mai mature trebuie să se facă încă complet permeabile la lumină, căci lumina poate atinge un suflet în diferite intensități, în funcție de starea sa de perfecțiune, care poate atinge un grad tot mai înalt. Sufletul poate fi deja atât de departe în cunoaștere la intrarea sa în împărăția spirituală, încât nu mai are nevoie să locuiască în medii întunecate, poate recunoaște și înțelege totul, se află într-un cerc de lumină mai slab sau mai puternic și poate fi și el însuși activ în consecință. Și totuși, trebuie totuși să se modeleze pentru a primi o lumină mai puternică. De asemenea, mai trebuie încă să se cristalizeze până la cea mai mare claritate, și aceasta, din nou, prin lucrarea în dragoste pentru sufletele care au nevoie de ajutor, căci dragostea de sacrificiu față de aceste suflete nefericite purifică sufletul și îl face tot mai receptiv la lumină, iar în aceeași măsură crește și propria sa fericire în legătură cu activitatea sa răscumpărătoare. De îndată ce un suflet are voința de a se înălța, el se străduiește cu nerăbdare și este în permanență activ, deoarece prin voința sa de a ajuta alte suflete suferinde primește și el, din nou și din nou, o putere care îl face fericit și activ cu sârguință. Totuși, acest lucru presupune întotdeauna că s-a ridicat din slăbiciunea voinței sale, că întunericul impenetrabil din jurul său este frânt, că este accesibil la razele de lumină pe care iubirea milostivă a lui Dumnezeu le trimite în întuneric și că vrea să scape de starea sa întunecată. Lupta lui pentru a se înălța, chinurile și întunericul din jur îi sunt creditate ca factori de purificare, acoperământul lui se dizolvă, devine permeabil la lumină, iar acum ascensiunea lui spre înălțime, spre lumină, este garantată, căci dacă voința lui proprie a hotărât, Dumnezeu îl va ajuta constant să se înalțe până când va putea lucra în împărăția spirituală pătruns de lumină, așa cum este destinul lui....

Amin

Translated by Ion Chincea