Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/3612

3612 Ascultarea conștientă în interior.... Vocea Spiritului....

noiembrie 24, 1945: Carte 46

Ascultarea conștientă în interiorul propriei persoane favorizează în mare măsură dezvoltarea spirituală, pentru că astfel este posibilă o primire directă a puterii din împărăția spirituală. Voința există pentru a intra în contact cu spiritualul, deci cu Dumnezeu, iar acolo unde există voință există și garanția că Dumnezeu se va apropia de om, că i se va face cunoscut, mental sau prin vocea spiritului, care însă nu poate fi auzită decât de cel care se pregătește să primească darurile spirituale.

Dar această persoană are mari binecuvântări.... I se face accesibil un izvor din care poate să se răcorească în mod constant, i se oferă un dar de la Dumnezeu Însuși care trebuie să favorizeze dezvoltarea ascensiunii sale, pentru că vine de la Dumnezeu și este un mijloc de a uni complet ființa umană cu Dumnezeu. O bogăție nemaiîntâlnită de haruri îi este pusă la dispoziție, comori care provin din împărăția spirituală și sunt nepieritoare, pe care ființa umană le poate lua cu ea în împărăția spirituală și cu care poate lucra acolo pentru propria fericire și pentru salvarea nenumăratelor suflete aflate în nevoie.

Bogăția spirituală pe care o primește o persoană prin vocea interioară este adesea atât de vastă încât nu o poate înțelege și folosi în toată plinătatea ei pe Pământ, dar în împărăția spirituală va fi de o fericire de neconceput, deoarece măsura bogăției sale determină și activitatea sa și gradul de beatitudine. El a acceptat darul divin de bunăvoie, a fost activ de bunăvoie pentru a se pregăti ca stație de primire a forței spiritului, iar Dumnezeu îi binecuvântează voința.....

El își lasă spiritul Său să acționeze în ființa umană, o umple de putere și har, îi împărtășește o cunoaștere nelimitată și o ghidează spre adevărul etern...... Dar El nu poate oferi niciodată acest dar rafinat unei persoane care nu face nimic pentru a se face receptivă, care neglijează să lucreze asupra lui însuși sau care nu privește conștient în interior..... Pentru că a-i transmite bogăția spirituală ar însemna o credință obligatorie și o maturizare a sufletului împotriva voinței sale, ceea ce, totuși, ar fi contrar legii ordinii divine.

Oricine rămâne în dialog secret cu Dumnezeu, care Îl întreabă și așteaptă un răspuns și, astfel, ascultă în mod conștient și în interior, el se împărtășește mental cu El, îi ghidează gândurile în direcția corectă, îl instruiește în funcție de credința și maturitatea sa spirituală. Pentru că orice legătură cu Dumnezeu prin rugăciune sau gânduri îndreptate spre El este o deschidere a inimii la influxul de putere din împărăția spirituală, și atunci ființa umană poate primi întotdeauna putere și har, devine un recipient pentru spiritul divin atâta timp cât crede în lucrarea spiritului, în lucrarea lui Dumnezeu în ființa umană.

Această credință este o condiție prealabilă pentru a putea primi, altfel ființa umană nu va asculta în mod conștient ceea ce vocea spiritului îi face cunoscut. Iar această credință nu se găsește decât foarte rar, motiv pentru care și lucrarea duhovnicească nu apare decât foarte rar. Și, prin urmare, omenirea se află și ea în suferință spirituală, deoarece ignoră sursa vieții, unde ar putea să se reîmprospăteze și să se întărească în orice moment. Fără aportul de forță spirituală, ființa umană nu se poate maturiza, nu se poate dezvolta în sus și rămâne la același nivel de dezvoltare. Cu toate acestea, forța spirituală poate fi transmisă doar din împărăția spirituală pe Pământ și, prin urmare, necesită o legătură din împărăția spirituală pe Pământ, care trebuie să aibă loc în cadrul liberului arbitru. Iar acolo unde lipsește această voință, omenirea este neputincioasă, sufletele zac în greutăți spirituale și nu pot fi ajutate.....

De aceea, Dumnezeu se folosește de o ființă umană care, în deplină conștiință, se pune la dispoziție ca mediator între împărăția spirituală și Pământ.... care, cu o credință profundă în lucrarea lui Dumnezeu prin spiritul Său, se pune pe sine însuși ca recipient al spiritului divin, prin voința sa, pentru a-i ajuta pe semenii săi și pentru a-l sluji pe Dumnezeu. Și darul divin al harului curge către el nemăsurat.... izvorul înțelepciunii divine se varsă în acest vas pentru binecuvântarea tuturor celor care beau din el, care nu trec pe lângă sursa vieții veșnice, ci se împrospătează și se întăresc pe calea vieții. Calea de urcare va fi ușoară pentru ei, o vor parcurge prin mâna lui Dumnezeu și astfel vor ajunge în siguranță la țelul lor, căci darul Lui este delicios și garantează orice succes spiritual celui care îl acceptă din mâna Lui.....

Amin

Translated by Ion Chincea