Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/2083

2083 Folosirea abuzivă a darurilor care îl deosebesc pe om de fiară....

septembrie 22, 1941: Carte 30

Bucuria nestingherită a vieții este scopul și strădania omului, care încă umblă pe Pământ în cea mai întunecată noapte a spiritului. Și de îndată ce își găsește împlinirea, savurează viața din plin și astfel trăiește doar pentru trup, în timp ce sufletul se stinge în gol, iar această stare trebuie numită extrem de imperfectă atunci când omul se mulțumește doar cu plăcerile trupești. Acest lucru atestă o atitudine pur materială, atunci ființa umană este doar o formă fără conținut, nu poate fi considerată mai mult decât o creatură lipsită de intelect și de liberul arbitru, pentru că acesta din urmă nu este folosit de ființa umană sau este folosit într-un mod complet greșit. Darurile care diferențiază ființa umană de animal sunt destinate dezvoltării superioare a sufletului, iar utilizarea lor are ca scop pur și simplu să determine transformarea sufletului. Cu toate acestea, omul folosește aceste daruri doar pentru creșterea bunăstării trupului și, astfel, le folosește greșit. În acest caz, circumstanțele persoanei nu sunt importante, deoarece lupta pentru plăcerile vieții în sine este o utilizare greșită a energiei primite de la viață și a darurilor pe care i le-a acordat iubirea lui Dumnezeu. Indiferent dacă viața îi aduce sau nu împlinire, nu schimbă faptul că el agravează întunericul sufletului prin dorința sa, căci simțirea și strădania pentru aceasta îl reține pe suflet de la sarcina sa reală. Astfel, viața ființei umane poate rămâne goală și săracă în plăceri pământești și totuși să nu-i aducă o dezvoltare superioară a sufletului, deoarece dorința este îndreptată spre plăcerile pământești. Deseori li se refuză împlinirea pentru a-și redirecționa gândurile și intențiile spre experiențe spirituale, și totuși ei nu își găsesc calea spre împărăția spirituală. Scopul lor suprem este și rămâne fericirea pământească..... Iar o astfel de atitudine nu le reduce distanța față de Dumnezeu, astfel încât este cauza unei deficiențe de o gravitate de neconceput la sfârșitul vieții pământești, iar această deficiență nu poate fi compensată odată ce sufletul a părăsit trupul pământesc. Pe de altă parte, o scurtă perioadă de timp pe Pământ poate fi suficientă pentru a compensa ceea ce a fost pierdut, dacă ființa umană își ia în serios formarea sufletului. Și de aceea, în ultimii ani de viață se apropie tot mai des de ființa umană ocazii pe care ea trebuie doar să le valorifice și care, dacă este dispusă, îi pot aduce binecuvântări incomparabile, căci Dumnezeu nu lasă fără ajutor sufletele rătăcite, chiar dacă ființa umană nu-L recunoaște, chiar dacă prin atitudinea sa față de plăcerile și bunurile pământești se întoarce spre potrivnicul lui Dumnezeu. El se luptă pentru sufletul omului până la moarte. De fiecare dată, Dumnezeu este pregătit cu ajutorul Său și îl ghidează în așa fel încât gândurile ființei umane să se îndrepte spre teritoriul spiritual. Și din nou și din nou, voința sa are posibilitatea de a decide. Căci aceasta este iubirea divină, care nu lasă să cadă ceea ce vrea să se îndepărteze de El. Cu toate acestea, Dumnezeu nu va interveni niciodată în mod decisiv în voința ființei umane, ci, în mod evident, va aduce împreună oameni care se pot completa reciproc, adică îi lasă pe oamenii ignoranți să ia contact cu cei care le pot servi în mod darnic și instructiv. Este adesea o sarcină dificilă atâta timp cât lumea este încă atrăgătoare și astfel voința este slăbită pentru primirea adevărurilor spirituale. Dar, uneori, chiar și ușoarele încercări sunt suficiente pentru ca ființa umană să devină receptivă la ele.... atunci când lumea îi oferă foarte puțin..... Dorința neîmplinită poate duce, de asemenea, la depășirea dorinței, caz în care aceasta a fost binecuvântată din belșug. Apoi, lupta omului împotriva lui însuși, împotriva propriei dorințe, i-a fost ușurată de faptul că împlinirea i-a fost refuzată. Și acesta este, de asemenea, un har al lui Dumnezeu care poate duce la decizia corectă a liberului arbitru. Ceea ce oamenii condamnă adesea cu atâta amărăciune și asprime, într-o zi îi vor mulțumi lui Dumnezeu dacă a dus la succesul potrivit.... sau vor regreta amarnic dacă voința lor a ignorat și acest har.....

Amin

Translated by Ion Chincea