Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/1602

1602 Stări de spirit.... Depresii.... Dovadă de dragoste....

septembrie 8, 1940: Carte 25

Oamenii nu sunt atenți la diferitele curente care se exprimă în diferite stări de spirit și, prin urmare, nu sunt informați despre faptul că aceste curente nu sunt nici ele coincidențe și că, prin urmare, și viața omului este un rezultat al stării de spirit, cauzată de atitudinea sa față de Dumnezeu sau față de puterea opusă. Tocmai persoana care suferă de astfel de stări este vizibil cuprinsă de iubirea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu are grijă de persoana care este în pericol de a-L uita, influențând viața emoțională a persoanei, afectând bucuria de a trăi și permițând ca o descurajare generală să pună stăpânire pe ea. Și în multe cazuri acest lucru este extrem de benefic, pentru că numai în astfel de momente gândirea omului se îndreaptă spre Creatorul său; numai atunci când toate lucrurile pământești și-au pierdut valoarea, omul se gândește la scopul său real. De aceea, oamenii trebuie să aibă parte de zile de luptă interioară, zile în care să conștientizeze decăderea plăcerilor pământești. Nu întotdeauna greutățile și suferințele reale trebuie să fie motivul pentru aceasta, o stare de spirit posomorâtă poate apărea în ființa umană însăși, fără o cauză externă. Și aceasta este influența acelor ființe cărora le sunt încredințați oamenii și care se preocupă de mântuirea sufletului lor și veghează cu îngrijorare asupra fiecărei mișcări a inimii umane. Există pericolul ca ființa umană să-și folosească toate forțele pentru cerințele pe care i le impune viața pământească; atunci acestea vor interveni inhibând puternic pofta de acțiune, bucuria vieții pământești și atunci ființa umană va cădea într-o stare depresivă. Și este bine dacă ființa umană se lasă influențată de ea.... dacă astfel de momente îi aduc ore de contemplare interioară, atunci ele nu au venit în zadar. Dar nu toți oamenii ascultă de îndemnul interior.... Foarte mulți încearcă să își înăbușe emoțiile în creșterea plăcerii pământești și reușesc, deoarece voința lor este doar mai mult îndreptată spre viața pământească și trec nepăsători peste astfel de stări, urmărind doar să restabilească vechea stare de mulțumire interioară. O persoană nu ar trebui să se plângă dacă viața sa are zile care i se par dificile și insuportabile și care sunt cauzate doar de viața sa emoțională. Iubirea lui Dumnezeu este aproape de ei, iar astfel de ore sunt doar ajutoare ale prietenilor de dincolo care vor să împiedice ființa umană să se piardă în plăcerile pământești. Tot ceea ce, pe Pământ, dă impresia că ființa umană trebuie să trăiască în lipsuri în viața pământească, nu este decât o dovadă a harului iubirii divine, care nu poate decât să îndrume ființa umană pe calea cea bună, pe calea care duce la gloria veșnică și care va compensa pe deplin copilul pământesc pentru ceea ce a trebuit să se lipsească sau să renunțe pe Pământ. Căci bucuriile pământești trec, dar rămân gloriile veșnice, și numai acestea trebuie să fie dorite pe Pământ....

Amin

Translated by Ion Chincea