Sursa: https://www.bertha-dudde.org/ro/proclamation/1434

1434 "Și lumea va fi izbăvită de tot păcatul...."

mai 24, 1940: Carte 23

Și lumea va fi izbăvită de tot păcatul.... Astfel, Domnul a vorbit o dată oamenilor, a vestit pe Răscumpărătorul, a promis oamenilor răscumpărarea din orice păcat. Iar Iisus Hristos a împlinit această promisiune prin suferința și moartea Sa pe cruce. Dar cum vede lumea, adică omenirea însăși, această răscumpărare?.... Domnul a făcut totul pentru a împlini această promisiune, dar ce trebuie să facă omul pentru a avea parte de promisiunea divină?.... El trebuie să aibă mai întâi voința de a se lăsa răscumpărat.... Astfel, recunoscându-L pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, trebuie să vrea să aparțină celor care au fost răscumpărați prin moartea Sa pe cruce. El trebuie să fie dispus să primească harurile actului de mântuire, care este: O voință care este întărită prin rugăciunea inimii și care permite ca totul să se realizeze, astfel încât să poată fi pus în acțiune. Anterior, voința era legată de puterea adversarului și nu existau mijloace de a se elibera de această putere, deoarece ființa umană era prea slabă pentru a rezista din cauza vinovăției sale de păcat. Iubirea divină s-a dat pe Sine pentru ca puterea adversarului să fie frântă, astfel încât voința ființei umane să devină atât de puternică pentru a scăpa de această putere. Astfel, puterea voinței trebuie mai întâi solicitată prin rugăciune.... Și în același timp, ființa umană trebuie să se transforme într-o ființă iubitoare, ceea ce, de asemenea, este posibil pentru ea doar prin lucrarea de iubire a Domnului...... Căci păcatul se răscumpără doar prin iubire. Astfel, ființa umană care vrea să fie răscumpărată din păcat trebuie să stea în iubire, deci trebuie să fie pătrunsă, ca să zicem așa, de raza de iubire divină care l-a determinat pe Iisus Hristos să se sacrifice pentru vina de păcat a umanității. Ființa umană trebuie să afirme marea operă de milostenie, să recunoască iubirea lui Hristos și să dorească să poată face parte din cercul celor pentru care Domnul a murit pe cruce.... el trebuie să recunoască lucrarea de răscumpărare și să vrea să fie răscumpărat....

De aceea, oricine apelează la mila lui Dumnezeu de dragul lui Iisus, care îl imploră pe Iisus ca mijlocitor între el și Dumnezeu pentru mijlocirea sa, pretinde harurile lucrării de răscumpărare.... Dacă cereți Tatălui în numele Meu, El vă va da.... De dragul Fiului Său, toată vina păcatului va fi ștearsă, de dragul Fiului Său, iertarea păcatelor este asigurată pentru toți oamenii. Așadar, oricine crede în Iisus Hristos, că El este Fiul lui Dumnezeu, Care a răscumpărat lumea de tot păcatul prin moartea Sa pe cruce, va fi și el răscumpărat prin credința lui..... Căci acceptă harul pe care i-l oferă Însuși Răscumpărătorul, se lasă răscumpărat prin voința Lui..... El afirmă lucrarea de răscumpărare, recunoaște iubirea divină copleșitoare, își recunoaște vina extrem de mare, își recunoaște nevrednicia și neputința de a se elibera de ea. Își ridică mâinile implorându-l pe Hristos și îi cere îndurare.... Și astfel el devine liber de orice vină.... Lucrarea de iubire a Mântuitorului pentru omenire poate fi apreciată în măreția ei doar atunci când ființa umană își imaginează atât deliciile cerești, cât și suferințele de nedescris din lumea de dincolo, deci atât starea de răscumpărare, cât și cea de izgonire.... atunci când își imaginează că doar iubirea Sa infinită l-a determinat pe Iisus să ia asupra Sa o durere de nedescris pentru a cruța durerea sufletelor din lumea de dincolo. Totuși, dacă iubirea Sa nu este recunoscută, dacă actul de mântuire al Domnului este pus la îndoială sau chiar contestat, ființa umană se exclude din cercul celor pe care Domnul i-a răscumpărat prin moartea Sa pe cruce. Căci dacă Domnul, în dragostea Sa, îi oferă cel mai delicios dar al harului și el îl respinge, este vina lui dacă suferința de nedescris se abate asupra lui în lumea de dincolo. Nici o ființă nu poate fi răscumpărată fără Iisus Hristos, căci voința era legată, adică în puterea lui Satana, atâta timp cât Hristos Însuși nu a eliberat această voință.... Soluția a avut loc prin moartea lui Hristos pe cruce. Domnul a murit pentru toți și astfel fiecare voință poate deveni liberă de puterea potrivnicului, dar fără răscumpărare puterea potrivnicului este atât de mare încât ființa umană singură nu va putea niciodată scăpa de ea....

Amin

Translated by Ion Chincea