• Terug

De vrije wil

Alleen uw wil is doorslaggevend of u de volmaaktheid op deze aarde bereikt. Het gaat in het aardse leven om de vrije wilsbeslissing, niet met betrekking tot aardse vragen of uw houding tot aardse plannen, maar het gaat alleen om uw ziel dat zij juist beslist welke Heer zij boven zich accepteert.

En tot deze beslissing mag de mens door geen enkele zijde gedwongen worden, want nooit kan een vrije wil ontkend worden, ofschoon dat steeds van de kant van de mensen uit geprobeerd wordt. Alleen het innerlijke denken van de mens is doorslaggevend, en dat staat onder geen dwang. Daarom kan steeds alleen maar op de mens ingewerkt worden door denkbeelden, gesprekken en gebeurtenissen van menigvuldige aard, die nu zijn wil moeten beïnvloeden.

En dat wordt geprobeerd vanuit de Goddelijke- als ook de godsvijandige kant, maar steeds beslist de mens zelf aan welke invloed hij toegeeft, want de wil van van de mens is vrij.

En daarom moet hij zich ook zelf verantwoorden welke richting hij zijn wil op laat gaan, want ten behoeve van deze wilsbeproeving heeft de mens zijn bestaan op aarde gekregen, omdat de ziel eenmaal de gevolgen van haar wilsbeslissing moet dragen.

De mens kan in alle levensomstandigheden zijn wil naar GOD toe keren, maar hij kan zich evenzo aan de tegenstander van GOD onderwerpen. Nooit kan hij echter zijn medemensen, een wereldlijke macht, GODZelf of Zijn tegenstander verantwoordelijk stellen voor zijn wilsbeslissing. Het is de zaak van zijn geheel vrije wil welke richting zijn gedachten opgaan, of ze zich tot GOD of tot ZIJN tegenstander keren.

Maar steeds is hem door GOD zijn lot zo opgelegd dat hij gemakkelijk de weg naar GOD kan vinden wanneer hij HEM maar geen innerlijke weerstand biedt, wat dus door zijn vrije wil bepaald wordt. De mensen echter zijn geneigd een vrije wil te betwisten omdat zij niet altijd kunnen realiseren wat zij willen, maar het gaat niet om wat zij doen maar om wat zij willen. Want tot het doen kunnen zij door de inwerking van geestelijke krachten gehinderd worden, nooit echter tot het willen zelf.

En daarom moet de mens tegenover zichzelf kritiek uitoefenen voor welke richting zijn wil zich uitspreekt, want hij weet dat er in dit aardse leven van hem gevraagd wordt zich tot GOD te keren. Want GOD doet hem altijd weer zulke aanwijzingen toekomen, zodat hij niet geheel zonder kennis door het aardse leven gaat. Daar hij echter ook door de tegenstander van GOD beïnvloed wordt zal het niet uitblijven dat hij moet nadenken, en hij zodoende al tot een beslissing gedwongen wordt.

Dit dus is de strijd tussen licht en duisternis die de mens zelf beslissen moet, wat evenwel zonder de vrije wil van de mens niet denkbaar zou zijn. Want anders zou de strijd alleen tussen de positieve en de negatieve krachten gevoerd worden, waaruit dan een kracht als overwinnaar tevoorschijn zou komen. Maar zo is de strijd tussen "licht en duisternis" niet te verstaan, want het gaat om de ziel van de mens en die beslist zelf over zich in vrije wil.

Daarom is het aardse leven voor de mens een ononderbroken aaneenschakeling van gebeurtenissen, van ervaringen en indrukken die hem tot nadenken aansporen en hem ook in de goede richting kunnen laten denken.

Maar omdat ook GOD's tegenstander dat recht gegeven is om voor de ziel te vechten, worden zijn gedachten ook negatief beïnvloed en moet hij een beslissing nemen. En de sterkte van weerstand tegen GOD is beslissend voor het lot van de ziel na haar lichamelijke dood, een lot dat bovenmate zalig maar ook een buitengewone kwelling kan zijn.

Maar hoe zijn wil zich ook richt, de Liefde van GOD geeft nooit een ziel op. En bereikt zij haar bestemming niet in dit aardse leven, dan vertraagt zij wel haar verlossing een eindeloos lange tijd - maar eenmaal zal haar wil juist beslissen. Want de Liefde van GOD is een kracht waartegen de ziel zich niet voor eeuwig verzet.

Amen

Liberul arbitru....

Numai voința voastră este decisivă pentru a ajunge sau nu la perfecțiune pe acest Pământ. Și de aceea este vorba de decizia voastră liberă de voință în viața pământească. Totuși, nu este vorba de întrebări pământești sau de păreri asupra planurilor pământești, ci este vorba exclusiv de faptul că sufletul vostru decide corect ce Domn recunoaște asupra sa. Cu toate acestea, ființa umană nu poate fi forțată să ia această decizie din nicio parte și, prin urmare, "liberul arbitru" nu poate fi negat niciodată, chiar dacă oamenii încearcă în mod repetat să facă acest lucru. Doar gândirea interioară a ființei umane este decisivă, iar aceasta nu este supusă niciunei forțe. Prin urmare, ființa umană nu poate fi influențată decât de idei, discursuri și evenimente de orice fel, care sunt menite să îi influențeze gândirea (voința). Iar acest lucru este încercat atât de părțile divine, cât și de cele opuse lui Dumnezeu. Dar ființa umană decide întotdeauna singură la ce influență se va supune (ceda)...... Voința umană este liberă.... Și, prin urmare, într-o zi va trebui să răspundă și pentru direcția pe care a dat-o voinței sale, pentru că a primit existența ca ființă umană cu scopul de a-și testa voința și pentru că sufletul va trebui să suporte într-o zi consecințele deciziei sale de voință. Omul își poate îndrepta voința spre Dumnezeu în toate situațiile vieții.... Și poate, de asemenea, să se supună adversarului Său.... dar nu va putea niciodată să-i facă responsabili pe semenii săi sau pe o putere lumească.... pe Dumnezeu Însuși sau pe adversarul Său, pentru decizia sa de voință, pentru că este liberul său arbitru care decide în ce direcție se îndreaptă gândurile sale, dacă acestea împing spre Dumnezeu sau spre adversarul Său.... Dar destinul său este întotdeauna atât de bine determinat de Dumnezeu, încât îl poate găsi cu ușurință pe Dumnezeu, dacă nu-i mai oferă rezistență interioară.... care este deci determinată de liberul său arbitru. Acum, oamenii sunt înclinați să conteste liberul arbitru pentru că nu sunt întotdeauna capabili să realizeze ceea ce doresc, totuși nu este vorba întotdeauna de ceea ce fac, ci de ceea ce doresc.... Pentru că ei pot fi, de asemenea, împiedicați să facă, tot prin influența forțelor spirituale.... dar niciodată în voința însăși. Din acest motiv, omul ar trebui să se critice pe sine însuși în ceea ce privește direcția în care se exprimă voința sa.... Căci el știe în viața pământească că i se cere să se întoarcă spre Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Însuși îi trimite în mod repetat astfel de indicații și nu trece prin viața pământească complet neștiutor.... Dar, întrucât este influențat și de adversarul lui Dumnezeu, nu va lipsi să-i vină în minte că va trebui să reflecteze și astfel va fi deja îndemnat să ia o decizie.... Și astfel, aceasta este și bătălia dintre lumină și întuneric, pe care omul însuși o duce până la capăt, ceea ce ar fi însă de neconceput fără liberul arbitru al omului, dar atunci doar forțele pozitive și negative s-ar angaja în această bătălie, din care o forță ar ieși apoi victorioasă.... Dar nu așa trebuie înțeleasă lupta dintre lumină și întuneric, căci ea privește sufletul ființei umane, iar acesta decide singur prin liberul arbitru. Și de aceea, viața pământească este pentru om un lanț neîntrerupt de experiențe, de trăiri și impresii care îl pot stimula să gândească și, de asemenea, îl pot lăsa să gândească în direcția corectă. Dar, întrucât adversarului lui Dumnezeu i se acordă și dreptul de a lupta pentru suflet, gândurile sale sunt și ele influențate negativ, iar acum trebuie să ia o decizie. Iar puterea rezistenței sale împotriva lui Dumnezeu determină rezultatul, determină soarta sufletului după moartea trupului, care poate fi extrem de fericită, dar și extrem de chinuitoare. Dar, indiferent de modul în care este dirijată voința sa.... iubirea lui Dumnezeu nu renunță niciodată la suflet, iar dacă acesta nu-și va atinge scopul în această viață pământească, atunci cu siguranță va întârzia răscumpărarea sa pentru o perioadă infinit de lungă, totuși, într-o zi, voința va decide corect, deoarece iubirea lui Dumnezeu este puterea căreia sufletul nu-i va rezista la nesfârșit....

Amin