• Terug

Matigheid

U moet een sober leven leiden - al van uw jeugd af aan - en daardoor zal de overwinning van de materie u lichter vallen. U zult geen aardse genietingen begeren en het zal u ook niet moeilijk vallen daarvan af te zien terwille van geestelijk gewin.

Hoe meer echter de begerigheid gewekt wordt naar aards genot, des te meer heeft de ziel daar tegen te strijden, want ze zal steeds gehinderd worden door aardse begeerten bij het streven naar geestelijk goed omdat haar zinnen gevangen zijn en zich niet makkelijk los kunnen maken van materiële zaken die alleen het lichaam welbehagen verschaffen, maar voor de ziel schadelijk zijn en steeds zullen blijven.

Daarom is het al raadzaam de mensen een bepaald "vasten" aan te bevelen - maar dit vasten bestaat alleen in een beperken van datgene wat de zinnen ten zeerste begeren.

Het is de mens niet verboden om helemaal te genietet, alleen kan hij zichzelf schade toebrengen door de mate waarin, doordat hij dan juist de zinnen ongeschikt maakt om geestelijk goed in ontvangst te nemen, terwijl iemand die overwint, een mens die zichzelf beheersen kan en met weinig tevreden is, makkelijk open staat voor goederen van geestelijke aard, omdat de materie hem niet meer hindert, integendeel hij haar zelf aan zich dienstbaar maakt door zijn wil.

Matigheid kan niemand schaden, maar steeds nuttig zijn - terwijl daarentegen overdaad steeds schade berokkent, en de mens die alleen zijn lichamelijke behoeften stilt en daarom geen maat kent, nooit in het bezit van geestelijk goed zal komen. Zolang de mens zichzelf in bedwang heeft, is er ook bij hem een zich openen voor het toestromen van het geestelijke te verwachten; wordt echter het lichaam overdreven veel bedacht, wat betekent dat elke begeerte vervuld wordt, dan sluit de mens zich af voor het toestromen van het geestelijke, omdat er voor beide tegelijk geen mogelijkheid bestaat - omdat de materie het geestelijke uitsluit - omdat het twee verschillende rijken zijn, die hun eigen deel uitstralen en beide niet tegelijk in het hart weerklank kunnen vinden.

Maar een bepaalde mate is de mens toegestaan, want wat het lichaam nodig heeft om zich staande te houden mag de mens verlangen en zich eigen maken. Maar hoe minder op deze maat een beroep wordt gedaan, des te meer voordeel trekt de ziel daaruit, doordat ze overvloedig bedacht wordt met die goederen die alleen van waarde zijn, omdat ze onvergankelijk zijn en worden meegenomen naar het rijk dat alleen werkelijk is, dat de ziel betreden kan als ze zich van haar lichaam losmaakt en het hiernamaals binnengaat.

Dan zal ze ontvangen in overvloed, omdat ze tevreden was met weinig, toen haar op aarde alles ter beschikking stond. Dan zal ze zich geen dwang meer hoeven op te leggen, ze zal ontvangen wat ze begeert en ze zal verblijd worden in eeuwigheid.

Amen

Modestia....

Ar trebui să duci o viață modestă încă din tinerețe și îți va fi mai ușor să depășești materia, nu vei dori plăcerile pământești și nu îți va fi greu să te abții de la ele de dragul câștigului spiritual. Dar cu cât se trezește mai mult lăcomia pentru plăcerile pământești, cu atât mai mult sufletul va trebui să lupte împotriva ei, pentru că va fi mereu împiedicat de poftele sale să se străduiască pentru binele spiritual, deoarece simțurile sale sunt prinse și nu se pot detașa cu ușurință de lucrurile materiale care creează doar confort pentru trup, dar sunt și vor rămâne dăunătoare pentru suflet. Din acest motiv, este recomandabil să le recomandăm oamenilor un anumit "post", dar acest post constă doar în limitarea a ceea ce simțurile doresc cu ardoare. Ființei umane nu-i este interzis să se complacă complet, doar că prin moderație își poate face rău, făcându-și simțurile nepotrivite pentru a primi bunurile spirituale, în timp ce un "învingător", o persoană care se poate controla și se mulțumește cu puțin, este ușor receptiv la bunurile de natură spirituală, pentru că materia nu-l mai împiedică, ci el însuși o supune prin voința sa. Frugalitatea nu poate dăuna niciodată, ci poate fi întotdeauna benefică, în timp ce excesul este întotdeauna dăunător, iar o persoană care își satisface doar nevoile trupului și nu găsește o măsură în el nu va intra niciodată în posesia bunurilor spirituale. Atâta timp cât ființa umană este stăpână pe ea însăși, este de așteptat ca ea să fie deschisă și la influxul spiritual; dar dacă trupul este preocupat în mod excesiv, ceea ce înseamnă orice satisfacere a poftelor, atunci ființa umană se închide în fața influxului spiritual, deoarece nu există posibilitatea de a le avea pe amândouă în același timp, deoarece materia exclude spiritualul, deoarece sunt două domenii diferite care își dau partea lor și ambele nu pot găsi rezonanță în inimă în același timp. Dar omului i s-a acordat o anumită măsură pentru ceea ce are nevoie trupul pentru a exista, pentru ca omul să-și dorească și să-și facă..... Totuși, cu cât această măsură este mai puțin luată, cu atât mai mult sufletul profită de ea, fiind din belșug aprovizionat cu bunuri care sunt singurele care au valoare pentru că sunt nepieritoare și sunt preluate în împărăția care este singura reală, în care sufletul va intra atunci când se va desprinde de trup și va intra în împărăția celor de dincolo.... Atunci va primi belșug, pentru că s-a mulțumit cu puțin atunci când totul era la dispoziția sa pe Pământ.... Atunci nu va mai fi nevoie să se forțeze, va primi ceea ce-și dorește și va fi fericită pentru eternitate....

Amin