• Terug

Verrijzenis op de derde dag

En u zult allen kunnen jubelen en juichen, want de Heer is opgestaan uit de dood. Zo klonk het in het rijk der geesten, evenals bij de mijnen aan wie Ik op de derde dag ben verschenen toen Ik het graf had verlaten en aan mijn discipelen verscheen. Diepe droefheid was hun harten binnengetrokken, want ze hadden dat verloren wat heel hun inhoud was geweest in de tijd waarin ze met Mij op aarde wandelden. Ze hadden Mij, zoals ze meenden, voor eeuwig verloren aan de dood, want ze wilden en konden het niet geloven dat Ik zou opstaan uit de dood, hoewel Ik ze tevoren daarop opmerkzaam had gemaakt. De discipelen waren nog net zo aards gebonden en de realiteit van de aardse wereld ontnuchterde hen en vrees en jammer had hen in zo grote mate te pakken dat Ik ze wilde troosten en sterken en daarom aan hen ben verschenen na mijn verrijzenis. Ik had hun de opdracht gegeven uit te gaan in de wereld om Mij te verkondigen, dat wil zeggen mijn goddelijke leer van de liefde te verbreiden en de mensen in kennis te stellen van het werk van verlossing dat Ik voor alle mensen had volbracht. Maar om deze missie uit te kunnen voeren moesten ze volledig overtuigd zijn van de waarheid van datgene wat ze moesten verkondigen.

En tot het verlossingswerk behoorde ook mijn verrijzenis die pas het werk van verlossing bekroonde. Want de mensen moesten vernemen dat Ik de dood had overwonnen, dat er eeuwig geen dood meer hoeft te zijn voor degene die Mij navolgt, die de zegen van mijn verlossingswerk wil ontvangen en die dus een leven leidt zoals Ik het op aarde heb geleid. Deze hoeft dus geen dood meer te vrezen, omdat Ik de dood heb overwonnen en dus ook degene die hem in de wereld had gebracht. En daarom is mijn verrijzenis zichtbaar voor de mensen gebeurd, dat wil zeggen: alleen aan hen, wier graad van rijpheid het mogelijk maakte dat ze geestelijk konden zien, kon Ik ook zichtbaar verschijnen. Want mijn lichaam was geestelijk, het was niet meer het vleselijke lichaam, dat daarom ook alleen zichtbaar kon zijn aan hen, die al het geestelijk gezicht bezaten en aan wie Ik daarom ook mijn verrijzenis had aangekondigd.

Dat mijn graf leeg was deed ook wel de andere mensen verbaasd staan, maar ze zochten allerlei andere verklaringen dan die, dat Ik ben opgestaan uit de dood. En deze leer zal juist steeds een "geloof" vragen, dat echter ook alle mensen kunnen verkrijgen wanneer ze vrijwillig onder mijn kruis komen, wanneer ze tot diegenen willen behoren voor wie Ik de bitterste dood aan het kruis gestorven ben. Het geloof in Mij en mijn verlossingswerk sluit ook tegelijkertijd het geloof in mijn verrijzenis in, omdat een door mijn bloed verloste ziel al de zekerheid van een onvernietigbaar leven in zich heeft.

De discipelen waren nog niet vervuld van mijn geest. In hen was het na mijn kruisiging nog donker omdat de angst in hen, die menselijk was, geen licht toeliet. En Ik kwam ze te hulp door mijn zichtbaar verschijnen, dat hen dan echter ook alles overheersend overtuigde en blij en gelukkig deed worden, zodat hun missie hun nu gemakkelijk uitvoerbaar leek en ze zich nu met nog meer kracht wilden inzetten voor de verkondiging van mijn leer en mijn kruisdood, samen met mijn opstanding. In de dagen na mijn verrijzenis kon Ik mijn discipelen direct kracht doen toekomen, want de verlossing, ook van deze zielen, had nu plaatsgevonden en ze konden zich al losmaken van hun heer tot nu toe. En zonder schroom begonnen zij toen aan hun taak om te verkondigen, want ze wisten dat ze nu niet meer konden sterven, of alleen nog lichamelijk, dat ze echter in mijn rijk verder leven. En zo had ook voor hen de dood zijn verschrikking verloren.

De daad van de verrijzenis was dus als het ware pas een hulp voor de mijnen, die Ik in de grootste zielennood had achtergelaten omdat hun geloof toch nog niet de standvastigheid had die nodig was voor hun opdracht, mijn woord uit te dragen in de wereld. Ze moesten echter in mijn plaats spreken en ze moesten daarom nu ook dit overtuigd geloof hebben dat toch hun volledige verlossing vooropstelde, maar dan ook onweerlegbaar bij al mijn discipelen aanwezig was, zodat ze waarlijk getrouw mijn leer konden verbreiden toen nu hun missie begon.

Amen

Învierea din a treia zi....

Și puteți să vă bucurați cu toții, căci Domnul a înviat din morți.... Așa a răsunat pe tărâmul spiritelor, precum și printre ai Mei, cărora le-am apărut în a treia zi, când am părăsit mormântul și M-am arătat discipolilor Mei.... O melancolie profundă intrase în inimile lor, căci pierduseră ceea ce fusese toată mulțumirea lor în timpul cât umblaseră cu Mine pe Pământ. Mă pierduseră, așa cum credeau, pentru totdeauna în fața morții, căci nu voiau și nu puteau să creadă că voi învia din morți, deși le atrăsesem anterior atenția asupra acestui lucru. Ucenicii erau încă la fel de legați de pământ și realitatea lumii pământești îi deziluzionase, iar frica și durerea îi cuprinseseră în așa măsură încât am vrut să-i mângâi și să-i întăresc și de aceea le-am apărut după Învierea Mea.... le dădusem misiunea de a merge în lume și de a Mă proclama, adică de a răspândi învățătura Mea divină de iubire și de a informa oamenii despre actul de mântuire pe care l-am înfăptuit pentru toți oamenii.... Dar, pentru a îndeplini această misiune, ei trebuiau să fie pe deplin convinși de adevărul a ceea ce urmau să proclame.... Iar Învierea Mea făcea și ea parte din actul de Mântuire, care nu făcea decât să încununeze actul de Mântuire, căci oamenii trebuiau să experimenteze că Eu am învins moartea, că nu mai trebuie să existe niciodată moarte pentru oricine Mă urmează, care vrea să intre în binecuvântarea actului Meu de Mântuire și trăiește astfel o viață așa cum am trăit Eu pe Pământ. Prin urmare, acesta nu mai trebuie să se teamă de moarte, deoarece Eu am învins moartea și astfel și pe cel care o adusese în lume. Și de aceea, Învierea Mea a avut loc în mod vizibil pentru oameni, adică Eu nu puteam să apar în mod vizibil decât celor al căror grad de maturitate le permitea să vadă lucrurile spirituale, căci trupul Meu era spiritual, nu mai era trupul de carne, care, prin urmare, nu putea fi vizibil decât pentru cei care posedau deja vederea spirituală și cărora, prin urmare, le anunțasem și Învierea Mea. Faptul că mormântul Meu era gol i-a uimit, cu siguranță, și pe ceilalți oameni, dar toți căutau alte explicații decât aceea că am înviat din morți.... Iar această învățătură va necesita întotdeauna "credință", pe care, totuși, toți oamenii o pot dobândi dacă vin de bunăvoie la crucea Mea, dacă vor să aparțină celor pentru care am murit pe cruce cu cea mai amară moarte. Credința în Mine și în actul Meu al Mântuirii include simultan și credința în învierea Mea, pentru că un suflet răscumpărat prin sângele Meu are deja în sine și certitudinea unei vieți indestructibile.... Ucenicii nu erau încă pătrunși de duhul Meu, era încă întuneric în ei după răstignirea Mea, pentru că frica din ei, care era umană, nu permitea lumina. Iar Eu le-am venit în ajutor prin apariția Mea vizibilă, care însă atunci i-a convins și ea în mod copleșitor și i-a făcut fericiți și veseli astfel încât misiunea lor părea acum ușor de îndeplinit și ei doreau acum să lucreze cu putere sporită pentru vestirea învățăturii Mele și a răstignirii Mele împreună cu învierea Mea. În zilele de după învierea Mea, am putut să le transmit imediat putere discipolilor Mei, deoarece răscumpărarea acestor suflete avusese loc acum și ei erau deja capabili să se elibereze de stăpânirea lor anterioară, și atunci și-au reluat slujba de predicare fără teamă, deoarece știau că nu mai puteau să moară sau doar să moară în trup, ci că vor continua să trăiască în Împărăția Mea, și astfel moartea își pierduse acum teroarea și pentru ei.... Prin urmare, actul învierii a fost, ca să zic așa, doar un ajutor pentru ai Mei pe care îi lăsasem în urmă în cele mai mari greutăți spirituale, deoarece credința lor nu avea încă fermitatea necesară pentru misiunea lor de a duce Cuvântul Meu în lume.... Dar ei trebuiau să vorbească în locul Meu și, prin urmare, trebuiau să aibă și ei acum această credință convinsă, care necesita doar răscumpărarea lor deplină, dar care era atunci prezentă în mod irefutabil și în toți discipolii Mei, pentru ca ei să poată fi cu adevărat răspânditori fideli ai învățăturii Mele atunci când începea misiunea lor....

Amin