• Terug

Aarde school van het geestelijke - Middel tot het doel - Doel op zichzelf ....

Beschouw de aarde slechts als school van de geest, als verblijf voor jullie ziel om rijp te worden, die nog door één school gaan moet, voordat ze het geestelijke rijk binnentreedt. Jullie kunnen niet dwangmatig zo gevormd worden, dat jullie geschikt zijn voor het geestelijke rijk; jullie moeten deze omvorming zelf volbrengen En daarvoor is jullie het aardse leven geschonken.

Doch jullie mensen zien niet de zin en het doel van het aardse leven in jullie benutten het in een ander opzicht, jullie proberen er alleen maar voordelen voor het lichaam uit te halen en denken niet aan jullie ziel jullie beschouwen de aarde als een doel op zich, terwijl ze toch het middel is tot het doel het middel om voor het geestelijke de laatste rijpheid op te leveren. De wilsproef af te leggen is de eigenlijke opgave, die jullie tijdens het aardse leven moeten vervullen, die echter in alle vrijheid afgelegd moet worden, om welke reden jullie dan pas opheldering zullen krijgen over de zin en het doel van het aardse leven, wanneer jullie je zelf serieus met deze vraag bezig houden.

God gaf jullie echter het verstand, dat jullie te allen tijde deze vraag kan laten stellen, waarom en tot welk doel jullie je op aarde bevinden Stimulering tot deze vraag is er genoeg om jullie heen, maar deze vraag moet in volledige vrijheid uit jullie naar voren komen, om nu ook juist beantwoord te kunnen worden. Zelfs de wereldse mens zou deze (19.08.1953) vraag moeten bezighouden, zelfs hij zou van tijd tot tijd moeten nadenken over de reden en het doel van het aardse bestaan, in zoverre hij zich voor zulke gedachten de tijd gunt In de bevrediging van zijn lichamelijke wensen en begeerten zou hij waarlijk niet het doel van zijn leven moeten zien, en doet hij dat desondanks toch, dan zal hem ook altijd de gedachte aan de dood schrik aanjagen of verontrusten of hij wijst elke gedachte daaraan af met zijn mening, na de dood niet meer te bestaan. Alleen een mens die weinig nadenkt, kan deze mening hebben, want als hij zich maar serieus met het probleem van het voortbestaan na de dood bezig wilde houden, dan zou hij gedurende zijn leven op aarde genoeg bewijzen vinden, die hem anders moesten leren denken.

Aan de mens is het verstand gegeven als hij dit echter niet gebruikt, leeft hij verder als een dier, want een juist gebruik van het verstand laat hem anders denken en handelen het laat hem bewust leven; de wereldse mens echter, die het leven op aarde als een doel op zichzelf beschouwt, heeft zijn verstand nog niet op de juiste wijze gebruikt, hij heeft het slechts in een bepaalde richting laten werken, hij heeft nog niet nagedacht over een geestelijke wereld, die ook wel aannemelijk is buiten de materiële wereld omdat de mens anders onbeperkte zeggenschap moest hebben over de totale schepping, dus ook over de processen in de natuur en over de eigen lotsbestemming.

Zolang de mens zelf afhankelijk is van een hogere macht, van een hogere wil, die hem in de loop van zijn aardse leven bewezen wordt, zolang moet hij een wereld of een sfeer erkennen, waar deze hogere macht heerst, en omdat hij weet, dat hij weerloos aan deze macht overgeleverd is, dat deze macht zijn levensloop bepaalt, moet hij zich ook afvragen, waarom en met welk doel zijn aardse leven zich zo ontvouwt, zoals dat het geval is en of hij wel dit doel vervult, dat nimmermeer slechts werelds welbevinden zijn kan, maar een geestelijke ontwikkeling waarschijnlijker is.

De mens kan tot dit verstandelijke resultaat komen, zodra hij tenminste de wil heeft, opheldering te verkrijgen, of het aardse leven een doel op zichzelf is of slechts een middel tot het doel. De gave van het verstand zal en moet het uitwijzen, want ooit wordt hij tot verantwoording geroepen voor zijn wil, die zich tegen alles verzet, wat God hem schenkt om zijn doel op aarde te bereiken.

Amen

Școala pământeană a spiritului.... Mijloace pentru un scop.... Un scop în sine....

Considerați Pământul doar ca pe o școală a spiritului, ca pe o stație de maturizare a sufletului vostru, care mai trebuie să treacă printr-o școală înainte de a intra în împărăția spirituală. Nu puteți fi neapărat modelați în așa fel încât să fiți potriviți pentru împărăția spirituală; trebuie să realizați voi înșivă această transformare.... Iar viața pământească v-a fost dată în acest scop.... Cu toate acestea, voi, oamenii, nu recunoașteți scopul și țelul vieții pământești.... o evaluați într-o altă direcție, căutați doar să obțineți avantaje pentru trup și nu vă gândiți la sufletul vostru.... considerați Pământul ca pe un scop în sine, în timp ce el este doar un mijloc pentru a ajunge la un scop.... mijlocul de a aduce maturitatea finală a spiritualului.

A trece testul voinței este sarcina reală pe care trebuie să o îndepliniți în viața pământească, dar care trebuie trecut în toată libertatea, motiv pentru care veți primi iluminarea cu privire la sensul și scopul vieții pământești numai atunci când vă veți ocupa serios de această chestiune voi înșivă. Dar Dumnezeu v-a dat intelectul care vă poate permite să vă puneți în orice moment această întrebare de ce și pentru ce scop vă aflați pe Pământ.... Există în jurul vostru destui stimuli care vă pot determina să vă puneți această întrebare, însă această întrebare trebuie să iasă complet liber din voi pentru ca acum să poată primi și un răspuns corect. Chiar și omul lumesc ar trebui să se ocupe de această întrebare, chiar și el ar trebui să se gândească din când în când la motivul și scopul existenței sale pământești, cu condiția să își facă timp pentru astfel de gânduri. El nu ar trebui cu adevărat să vadă scopul vieții sale în satisfacerea dorințelor și poftelor sale fizice, iar dacă totuși face acest lucru, atunci gândul morții îl va speria sau îl va îngrijora întotdeauna.... sau va respinge orice gând cu privire la aceasta cu părerea că nu va mai fi după moarte. Numai o persoană care gândește puțin poate fi de această părere, deoarece ar găsi suficiente dovezi în timpul vieții pământești care ar trebui să-l învețe să gândească altfel, dacă ar dori în mod serios să se ocupe de problema continuării vieții după moarte. Omului i-a fost dat intelectul.... dar dacă nu-l folosește, trăiește ca un animal, deoarece o utilizare adecvată a intelectului îl face să gândească și să acționeze diferit.... îi permite să trăiască în mod conștient; dar omul lumesc, care consideră viața pământească ca fiind un scop în sine, nu și-a folosit încă corect intelectul, l-a lăsat să devină activ doar într-o singură direcție, nu s-a gândit încă la o lume spirituală, care cu siguranță trebuie presupusă și în afara lumii materiale.... în caz contrar, omul ar trebui să aibă un drept nelimitat de determinare asupra întregii creații, deci și asupra proceselor naturale și asupra propriului destin..... Atâta timp cât ființa umană însăși depinde de o putere superioară, de o voință superioară, ceea ce îi este dovedit de cursul vieții sale pământești, ea trebuie deci să recunoască o lume sau un tărâm în care domină această putere superioară și, din moment ce știe că se află la mila acestei puteri fără a opune rezistență, că această putere îi determină cursul vieții, ea trebuie să se întrebe și de ce și în ce scop viața sa pământească se desfășoară așa cum se desfășoară.... și dacă își îndeplinește acest scop, care nu mai poate fi niciodată doar bunăstarea pământească, ci este mai probabilă o dezvoltare spirituală.... Ființa umană poate ajunge la această concluzie intelectuală de îndată ce are voința de a primi orice fel de lămurire cu privire la faptul dacă viața pământească este un scop în sine sau doar un mijloc pentru atingerea unui scop.... El ar trebui și trebuie să se folosească de darul înțelegerii, pentru că într-o zi i se va cere socoteală pentru voința sa, care se opune la tot ceea ce Dumnezeu îi oferă pentru a-și atinge scopul pe Pământ....

Amin