• Terug

Het goede en het kwade - De wet van eeuwigheid

Ook het kwade is door MIJ toegelaten maar nooit volgens Mijn Wil, want het kwade is tegenstrijdig aan Mijn wet van eeuwigheid en is een onjuiste richting van de wil die van MIJ af en naar iets geheel ongoddelijks toe streeft. Dus een toestand, geheel tegengesteld aan de oertoestand van het door MIJ geschapene. Maar het moet, voor het door MIJ geschapene, zowel naar het goede als ook naar het kwade te streven mogelijk zijn, dus moet goed en kwaad bestaan als het wezen uit vrije wil volmaakt wil blijven of volmaakt wil worden.

Alles wat tegenstrijdig is aan Mijn wet van eeuwigheid is kwaad - en alles wat in Mijn eeuwige ordening blijft is goed. Dat echter het wezen zijn begeren naar beide kanten in zich bespeuren of ontwikkelen kan is volgens Mijn Wil, en dat het elk verlangen in zijn hart kan waarnemen is Mijn werk. Mijn Liefde en Wijsheid liggen er aan ten grondslag dat IK het wezen zo geschapen heb, want IK wil het tot eeuwige zaligheid voeren wat echter als voorwaarde een streven naar het goede, in vrije wil, vereist.

Om kracht te kunnen ontplooien moet ook weerstand aanwezig zijn, om goed te kunnen zijn moet dus de mens ook de mogelijkheid hebben slecht te kunnen zijn en goed te kunnen worden of te blijven, uit eigen beweging. Want anders zou zijn volmaaktheid puur een werk zijn van Mijn Liefde waaraan de hoogste graad van volmaaktheid zou ontbreken, omdat de vrije wil noodzakelijk is en tevoren beproefd moet worden. Het kwade kan dus nooit goed genoemd en als van MIJ uitgaande voorgesteld worden, ofschoon IK ook het kwade ruimte geef daar IK het toelaat.

Kwaad denken, kwaad spreken en kwaad handelen staat buiten Mijn goddelijke ordening. Zou IK echter door de Kracht van Mijn Wil verhinderen dat de mens kwaad kon denken, spreken en handelen, dan zou hij geen zelfstandig en zelfwillend schepsel zijn, maar enkel een product van Mijn Wilskracht dat nooit aanspraak kon maken op volmaaktheid. IK wil MIJ echter volmaakte schepsels vormen die IK met Mijn Liefdekracht kan doorstralen, dus bovenmatig zalig wil maken. Maar daartoe moeten zij de beproeving van hun wil doorstaan om uit eigen beweging, met een geheel vrije wil, naar de hoogste graad van volmaaktheid te streven. Maar dat geeft ook de mogelijkheid om te kunnen wegzinken in een toestand van onvolmaaktheid, de grootste verwijdering van MIJ.

Mijn Wil is goed en blijft goed tot in alle eeuwigheid, en wat zich vrijwillig aan Mijn Wil onderwerpt zal goed zijn en ook blijven. Wat echter tegen Mijn Wil in handelt, keert zich tot het kwade, en IK verhinder het niet. Maar het berooft zichzelf zijn volmaaktheid en doorstaat niet de beproeving van wil; het moet,wanneer het is weggezonken ook in de diepste diepte weer omhoog streven in vrije wil. Maar daar heeft het een eindeloos lange tijd voor nodig om weer die graad van volmaaktheid te bereiken die nodig is voor Mijn nabijheid.

Daarom moet de wil speelruimte hebben en er moet tegen de goddelijke ordening in gehandeld kunnen worden, wat IK echter nimmer goed kan noemen en wat ook nooit Mijn Wil is. En daarom zullen goed en kwaad zolang blijven bestaan tot al het geestelijke verlost is, d.w.z. tot al het uit MIJ voortgebrachte de wilstest heeft afgelegd om uit vrije wil naar het goede en goddelijke te streven. Tot het in vrije wil de weg tot MIJ gevonden heeft, en als hoogst volmaakt wezen nu alle vreugden van de eeuwige zaligheid genieten kan.

Amen

Binele și răul.... Legea din veșnicie....

Răul este de asemenea permis de Mine, dar niciodată de voința Mea, pentru că răul contrazice legea Mea din eternitate, este o direcție greșită a voinței care se îndepărtează de Mine și se îndreaptă spre ceva cu totul neevlavios.... o stare care contrazice complet starea inițială a celor creați de Mine.... Dar trebuie să fie posibil ca acest creat de Mine să se străduiască spre bine și spre rău, deci binele și răul trebuie să existe dacă ființa vrea să rămână sau să devină perfectă de bunăvoie. Tot ceea ce contrazice legea Mea din eternitate este rău, tot ceea ce rămâne în ordinea Mea eternă este bine; dar faptul că ființa poate să simtă sau să își dezvolte dorința în orice direcție în interiorul ei este voința Mea, iar faptul că poate să simtă orice dorință în inima ei este opera Mea. Cu toate acestea, înțelepciunea și iubirea Mea stau la baza faptului că am creat ființa în acest fel pentru că vreau să o conduc spre beatitudinea eternă și aceasta are ca și condiție o aspirație spre bine în liberul arbitru. Pentru a putea dezvolta puterea trebuie să existe și rezistență.... Pentru a fi bună, ființa umană trebuie să aibă și posibilitatea de a fi rea și de a deveni sau de a rămâne bună din proprie inițiativă, altfel perfecțiunea sa ar fi pur și simplu o operă a iubirii Mele, care însă nu are cel mai înalt grad, deoarece liberul arbitru este indispensabil, iar acesta trebuie mai întâi testat. Răul nu poate fi niciodată numit bun și nu poate fi prezentat ca provenind de la Mine, deși Eu îi acord și răului spațiu, deși îl permit. Gândirea rea, vorbirea rea și acțiunea rea sunt în afara ordinii Mele divine.... Dacă, totuși, aș împiedica ființa umană să gândească, să vorbească și să acționeze rău în virtutea voinței Mele, ea nu ar mai fi o creatură liberă, independentă și cu voință proprie, ci doar un simplu produs al voinței Mele, care, totuși, nu ar putea pretinde niciodată că este perfectă. Dar Eu vreau să-Mi formez creații perfecte, pe care vreau să le impregnez cu puterea iubirii Mele și să le fac astfel extrem de fericite. Iar pentru aceasta ele trebuie să fi trecut testul voinței de a se strădui să atingă cel mai înalt grad de perfecțiune de bună voie, în deplină libertate de voință.... Iar pentru aceasta este nevoie și de posibilitatea de a putea coborî în starea de imperfecțiune, cea mai îndepărtată de Mine. Voința Mea este și va rămâne bună pentru eternitate și tot ceea ce se supune de bunăvoie voinței Mele va fi și va rămâne bun; cel ce acționează împotriva voinței Mele preferă, așadar, răul și Eu nu-l împiedic, însă, acesta se privează de perfecțiunea sa, nu trece testul voinței și, dacă s-a scufundat și în cea mai adâncă adâncime, trebuie inevitabil să se străduiască din nou să urce în mod liber, chiar dacă pentru aceasta este nevoie de un timp infinit de lung pentru a ajunge din nou la gradul de perfecțiune care permite apropierea Mea. Și tocmai din acest motiv voința sa trebuie să aibă o marjă de manevră, trebuie să fie posibil să acționeze contrar ordinii divine eterne, dar pe care Eu nu o pot aproba niciodată și care, de asemenea, nu este niciodată voința Mea. De aceea, binele și răul vor rămâne până când toate ființele spirituale vor fi răscumpărate, adică până când tot ceea ce a ieșit din Mine va fi trecut testul voinței de a tinde spre binele și divinul de bunăvoie, până când își va fi găsit drumul spre Mine de bunăvoie și, ca ființă suprem de perfectă, se va putea bucura acum de toate deliciile fericirii veșnice....

Amin