• Terug

Natuurgebeuren - Er vallen slachtoffers onder goede en slechte mensen

In het uur van de grootste nood zullen veel mensen tot God roepen. Maar niet elke roep zal uit het hart komen, want het gevaar waarin ze verkeren, ontneemt hen alle vermogen om te denken. En dus zullen ze God alleen met hun lippen aanspreken en naar hun gebed zal niet worden geluisterd. Alleen zij, die in staat zijn hun gedachten naar Hem te sturen, al is het maar voor enkele ogenblikken, zal God bijstaan, om ze te redden uit hun lichamelijke nood, of om hun zielen nog genaden te verlenen voor hun einde.

De dood moet niet altijd als de grootste ramp worden beschouwd, want als de mens in het aangezicht van de dood de weg naar God heeft gevonden, is hij een werkzaam middel geweest voor zijn redding, die meer waard is dan het behoud van het lichamelijke leven in duisternis van geest.

En daarom zullen ontelbare mensen hun leven verliezen in korte tijd, deels als waarschuwing voor hun medemensen, deels vanwege hun eigen geestelijke nood. Maar ook rechtvaardigen, wier levensloop is voltooid volgens Gods Wil, worden weggeroepen van de aarde. Want waar God Zelf herkenbaar is, waar de krachten der natuur, die aan de Wil van God zijn onderworpen, in beroering raken, daar is ook Zijn Wil bepalend, wie aan dit gebeuren ten offer valt. Er zullen rijpe en onrijpe zielen van de aarde moeten weggaan. Maar als een ziel nog voor de lichamelijke dood God heeft herkend, is ook haar geestelijke hogere ontwikkeling in het hiernamaals verzekerd en is het beëindigde leven alleen een zegen voor haar.

En de aardse nood zal groot zijn en zal aan allen nog de mogelijkheid bieden de weg naar God te vinden. Want het natuurgebeuren zal zich vooraf aankondigen. Er zullen zich uit buitengewone tekens een ongewone gebeurtenis laten afleiden, zodat ieder mens zich nog kan bezinnen. En hij zal ook door medemensen worden gewezen op de hoogste Macht, de Bestuurder van de hemel en de aarde, zodat hij tijd en gelegenheid heeft zich met Hem te verbinden in innig gebed.

Maar nu toont zich de afstand van de mensheid tot God. Want slechts weinige nemen Hem aan. Slechts weinige wenden zich in hun angst en benarde toestand tot Hem om bescherming en hulp. De meesten wijzen Hem bewust en onbewust af. Ze volgen het schouwspel van de natuur op de voet, steeds in de hoop op een spoedige beëindiging. En het uur van de nood treft hen daardoor des te geweldiger, omdat ze zich volkomen verlaten voelen, daar hen elk geloof ontbreekt. Maar ook van deze mensen, die op grote afstand van God zijn, blijven er vele in leven, aan wie God nog de mogelijkheid geeft naderhand tot inzicht te komen.

Goede en slechte mensen zullen hun leven verliezen en goede en slechte mensen zullen hun leven behouden. Want deze natuurcatastrofe is nog geen scheiding der geesten, maar alleen een laatste waarschuwing voor het laatste oordeel, waaruit alle mensen het nut voor hun ziel moeten trekken.

Maar het staat hen vrij, hoe ze deze waarschuwing benutten. Ze kunnen tot inzicht komen, voor of na de rampzalige nacht, maar ze kunnen ook blijven vasthouden aan hun oude denken en het grote gebeuren kan ook geen indruk maken op hun ziel. En zo zullen ook naderhand mensen, die God vijandig gezind zijn, aan het werk zijn om elk geloof in God te vernietigen. En ze zullen dit natuurgebeuren aanvoeren als het grootste bewijs, dat Hij niet bestaat. Ze zullen als grootste ontkenners van God tevoorschijn komen uit een gebeuren, dat hen tot het geloof moest terugbrengen. En de strijd zal daarom openlijk ontbranden tussen diegenen, die het gebeuren sterk en gelovig heeft gemaakt, en diegenen, die het hebben overleefd ondanks hun ongeloof. En dus gaan allen het einde tegemoet, nadat de mensheid nog een korte tijd van genade is toegekend tot aan het laatste oordeel.

Amen

Eveniment natural.... Oamenii buni și cei răi victime....

În ceasul celei mai mari adversități, mulți oameni îl vor chema pe Dumnezeu, însă nu toate chemările vor veni din inimă, deoarece pericolul în care se află le ia orice capacitate de gândire și astfel se vor adresa lui Dumnezeu doar cu buzele, iar rugăciunea lor va rămâne neauzită. Doar cei care vor fi capabili să-și trimită gândurile către El, chiar și numai pentru câteva clipe, vor fi ajutați de Dumnezeu, fie pentru a-i salva din adversitatea fizică, fie pentru a le mai oferi sufletului lor har înainte de sfârșit. Moartea nu trebuie privită întotdeauna ca fiind cel mai mare rău, căci dacă ființa umană l-a găsit totuși pe Dumnezeu în fața morții, aceasta a fost un mijloc eficient de mântuire a sa, care valorează mai mult decât păstrarea vieții trupești în întunericul spiritual. Și de aceea, nenumărați oameni își vor pierde viața în scurt timp, parțial ca un avertisment pentru semenii lor și parțial din cauza propriei lor greutăți spirituale. Dar chiar și cei drepți vor fi chemați de pe Pământ, a căror viață s-a încheiat conform voinței lui Dumnezeu. Căci acolo unde Dumnezeu Însuși este recognoscibil, unde forțele naturii, care sunt supuse voinței lui Dumnezeu, intră în agitație, tot voința Lui determină cine cade victimă acestui eveniment..... Oameni maturi și imaturi vor trebui să părăsească Pământul, însă dacă un suflet l-a recunoscut pe Dumnezeu înainte de moarte, dezvoltarea sa spirituală ulterioară în lumea de dincolo este de asemenea asigurată, iar viața pământească încheiată este doar o binecuvântare pentru el. Și adversitatea pământească va fi mare și totuși va oferi tuturor posibilitatea de a-l găsi pe Dumnezeu.... Căci evenimentul natural se va anunța dinainte.... Semnele extraordinare vor anunța un eveniment extraordinar, astfel încât fiecare persoană va putea totuși să reflecteze dinainte și va fi de asemenea îndreptată de către semeni spre Puterea supremă, Conducătorul Cerului și al Pământului, astfel încât va avea timp și posibilitatea de a se uni cu El în rugăciune sinceră.... Dar acum devine evidentă depărtarea omenirii de Dumnezeu, căci doar câțiva Îl acceptă, doar câțiva se îndreaptă spre El în frica și necazul lor pentru protecție și ajutor. Cei mai mulți Îl resping în mod conștient și inconștient, ei urmăresc mereu spectacolul naturii în speranța unui sfârșit rapid și, prin urmare, ceasul adversității îi lovește cu atât mai violent cu cât se simt complet abandonați, deoarece le lipsește orice credință. Cu toate acestea, chiar și dintre acești oameni care sunt departe de Dumnezeu, rămân în viață mulți cărora Dumnezeu le oferă încă posibilitatea de a ajunge la cunoaștere după aceea.... Oameni buni și răi își vor pierde viața, iar oameni buni și răi își vor păstra viața, căci această catastrofă naturală nu este încă o separare a spiritelor, ci doar o ultimă reamintire înainte de Judecata de Apoi, din care toți oamenii își vor trage folosul spiritual. Dar depinde de ei cum evaluează acest ultim avertisment.... Ei pot ajunge la conștientizare înainte sau după noaptea dezastrului, dar pot, de asemenea, să-și păstreze vechea gândire și marele eveniment poate rămâne fără impresie asupra sufletelor lor. Și astfel, oamenii ostili lui Dumnezeu vor acționa și după aceea pentru a distruge orice credință în Dumnezeu și vor cita acest eveniment natural ca fiind cea mai mare dovadă a inexistenței Lui, vor ieși ca cei mai mari negatori ai lui Dumnezeu dintr-un eveniment care ar trebui să-i readucă la credință, și astfel va izbucni evident lupta între cei pe care evenimentul i-a făcut puternici și credincioși și cei care au supraviețuit în ciuda lipsei lor de credință; și astfel totul se va sfârși, după ce omenirii i se va mai acorda un scurt timp de grație până la judecata finală....

Amin