• Back

만족.

너희는 어린 시절부터 만족하는 삶을 살아야 한다. 그러면 너희가 물질을 극복하는 일이 쉬울 것이다. 너희는 세상 즐거움을 갈망하지 않을 것이다. 너희에게 영적인 유익 때문에 세상의 즐거움을 거부하는 일이 어렵지 않을 것이다. 세상의 즐거움에 대한 갈망이 강할수록 혼은 이에 대항해 더 많이 싸워야 한다.

왜냐면 혼은 그의 갈망을 통해 그의 영적인 재산을 추구하는 일에 방해받기 때문이다. 왜냐면 혼의 감각이 포로가 되어 있고 혼이 단지 육체만을 안락하게 하고 혼에게는 해가 되고 해가 되게 남는 물질적인 것으로부터 쉽게 자유롭게 될 수 없기 때문이다. 그러므로 사람들에게 어느 정도 금욕을 추천하는 것이 유익한 일이다. 그러나 이런 금욕은 단지 감각이 생기 있게 갈망하는 것에 제한을 가하는 것이다.

모든 즐거움이 사람들에게 금지 된 것이 아니다. 그가 단지 분량을 통해 자기 자신에게 해를 끼칠 수 있다. 그래서 그의 감각이 영적인 재물을 받아들일 수 없게 될 수 있다. 반면에 자신을 다스릴 수 있는 극복할 줄 아는 사람은 적은 분량으로 만족하고 영적인 재물에 쉽게 자신을 연다. 왜냐면 물질이 이런 사람들에게 더 이상 방해되지 않고 그 자신이 물질을 자신의 의지를 통해 다스리기 때문이다.

자족하는 일은 절대로 해가 되지 않는다. 그러나 항상 유익이 된다. 반면에 넘치는 분량은 항상 해를 끼치고 단지 자신의 육체의 요구만을 자족함이 없이 충족시키는 사람은 절대로 영적인 재물을 소유하지 못할 것이다. 사람이 자신을 다스릴 수 있는 동안 그가 영의 흐름에 자신을 여는 일을 기대할 수 있다.

그러나 육체를 지나치게 돌보면, 다시 말해 모든 욕망을 충족시키면, 사람은 영의 흐름에 자신을 닫는다. 왜냐면 두 가지가 공존할 가능성이 없기 때문이다. 왜냐면 물질은 영적인 것을 제외시키기 때문이다. 왜냐면 너희에게 지분을 제공하는 나라가 두 가지 서로 다른 나라이고 두 가지가 동시에 심장 안으로 영접될 수 없기 때문이다.

그러나 적당한 정도는 사람들에게 허용되야 있다. 왜냐면 육체도 계속 존재하기 위해 필요한 것은 사람이 갈망하고 얻어야 할 필요가 있기 때문이다. 그러나 더 적은 분량을 요구할수록 혼이 유일하게 가치가 있는 재물을 제공받으면서 혼에게 더 많은 유익이 된다. 왜냐면 이 재물은 쇠하지 않고 혼이 육체를 떠나 유일하게 실제적인 저세상으로 들어갈 때 가지고 갈 수 있는 것이기 때문이다.

그러면 혼은 충만하게 받을 것이다. 왜냐면 혼은 이 땅에서 그에게 제공 된 모든 것들 가운데 적은 것으로 만족했기 때문이다. 혼은 자신에게 어떠한 강제도 할 필요 없다. 혼은 자신이 원하는 것을 받을 것이다. 혼은 영원히 행복할 것이다.

아멘

Modestia....

Ar trebui să duci o viață modestă încă din tinerețe și îți va fi mai ușor să depășești materia, nu vei dori plăcerile pământești și nu îți va fi greu să te abții de la ele de dragul câștigului spiritual. Dar cu cât se trezește mai mult lăcomia pentru plăcerile pământești, cu atât mai mult sufletul va trebui să lupte împotriva ei, pentru că va fi mereu împiedicat de poftele sale să se străduiască pentru binele spiritual, deoarece simțurile sale sunt prinse și nu se pot detașa cu ușurință de lucrurile materiale care creează doar confort pentru trup, dar sunt și vor rămâne dăunătoare pentru suflet. Din acest motiv, este recomandabil să le recomandăm oamenilor un anumit "post", dar acest post constă doar în limitarea a ceea ce simțurile doresc cu ardoare. Ființei umane nu-i este interzis să se complacă complet, doar că prin moderație își poate face rău, făcându-și simțurile nepotrivite pentru a primi bunurile spirituale, în timp ce un "învingător", o persoană care se poate controla și se mulțumește cu puțin, este ușor receptiv la bunurile de natură spirituală, pentru că materia nu-l mai împiedică, ci el însuși o supune prin voința sa. Frugalitatea nu poate dăuna niciodată, ci poate fi întotdeauna benefică, în timp ce excesul este întotdeauna dăunător, iar o persoană care își satisface doar nevoile trupului și nu găsește o măsură în el nu va intra niciodată în posesia bunurilor spirituale. Atâta timp cât ființa umană este stăpână pe ea însăși, este de așteptat ca ea să fie deschisă și la influxul spiritual; dar dacă trupul este preocupat în mod excesiv, ceea ce înseamnă orice satisfacere a poftelor, atunci ființa umană se închide în fața influxului spiritual, deoarece nu există posibilitatea de a le avea pe amândouă în același timp, deoarece materia exclude spiritualul, deoarece sunt două domenii diferite care își dau partea lor și ambele nu pot găsi rezonanță în inimă în același timp. Dar omului i s-a acordat o anumită măsură pentru ceea ce are nevoie trupul pentru a exista, pentru ca omul să-și dorească și să-și facă..... Totuși, cu cât această măsură este mai puțin luată, cu atât mai mult sufletul profită de ea, fiind din belșug aprovizionat cu bunuri care sunt singurele care au valoare pentru că sunt nepieritoare și sunt preluate în împărăția care este singura reală, în care sufletul va intra atunci când se va desprinde de trup și va intra în împărăția celor de dincolo.... Atunci va primi belșug, pentru că s-a mulțumit cu puțin atunci când totul era la dispoziția sa pe Pământ.... Atunci nu va mai fi nevoie să se forțeze, va primi ceea ce-și dorește și va fi fericită pentru eternitate....

Amin