• Back

한 사람이 다른 사람을 섬겨야 한다. 악한 직업.

모든 사람은 이웃을 돕는 과제를 가지고 있다. 왜냐면 내가 사람들에게 서로 다르게 공급해주었고 다른 능력을 주었고 서로 다르게 힘을 주었고 그들의 삶의 형편을 아주 다르게 해주어 사람들의 올바른 공존을 위해 모든 사람에게 제공 된 은사를 서로 교환하는 일이 필요하기 때문이다. 그러므로 각 사람은 자신이 가진 것과 이웃에게 부족한 것을 이웃에게 줘야 한다. 한 사람이 다른 사람을 섬겨야 한다. 왜냐면 섬기는 이웃 사랑으로 자신을 구원하는 일이 인간의 이 땅의 삶의 과제이기 때문이다.

나는 실제 한편으로는 자신의 유익을 구하지 않는 이웃사랑을 요구한다. 그러나 이런 사랑은 인정을 받아야 하고 정당하게 보상을 받아야 한다. 그러므로 모든 직업 활동을 하는 사람이 항상 단지 자신의 힘을 최대한 발휘해 이웃을 섬기기를 추구하고 그의 일을 사랑으로 행하고 이로써 기쁨을 주기 원하고 자신의 직업을 단지 보수를 목적으로 행하지 않으면, 모든 직업 활동이 혼을 성숙하게 하는 일에 기여할 수 있다. 이런 방식으로 공존하는 사람들이 이 가운데 나를 향한 사랑과 이웃을 향한 사랑을 드러나게 돌본다면, 그들은 항상 많은 축복을 받을 것이고 또한 평온함과 평화의 상태와 어느 정도 염려가 없게 되는 일을 보장받을 것이다. 그러면 모든 일이 저절로 정리가 될 것이다. 왜냐면 사람들이 하나님의 질서를 따라 삶을 살기 때문이다.

그러나 사람들은 이제 이런 질서를 완전히 벗어났다. 왜냐면 그들의 생각과 추구하는 일이 단지 이 땅의 재물을 늘리는 일을 목표로 삼고 있고 그들이 하는 대부분의 일에 이웃 사랑이 함께 하지 않는 반면에 물질에 대한 욕망이 강하게 나타나기 때문이다. 이런 일은 더 이상 서로 간에 섬기는 일이 아니라 이웃을 희생하여 자신을 더 많이 풍요롭게 하는 일이다. 거의 모든 직업을 단지 수입원으로만 간주하고 이웃에게 부족한 곳에서 균형을 유지하는 일로 간주하지 않는 이런 특성이 모든 직업에 있다.

인간의 모든 일이 폭리를 취하는 제품을 만드는 일이 되었고 심지어 나와 내 나라를 위한 일에도 자주 자신의 유익을 구하지 않는 사랑이 없고 이런 일조차도 자주 수입을 목적으로 수행하는 직업으로 간주되고 있다. 물질적인 생각과 물질적인 추구가 지배적인 곳에는 또한 영적인 축복과 영적인 성장이 없게 될 것이고 이를 통해 종말의 때에 인류가 처한 영적으로 저조한 상태를 설명할 수 있다.

물질이 사람들의 생각을 채우고 있고 그러므로 내 대적자가 사람들에게 모든 영향력을 행사한다. 왜냐면 물질 세계가 내 대적자의 세계이고 모든 물질은 인간보다 훨씬 낮은 차원에 있는 영적인 존재이고 사람들이 이런 물질을 추구하기 때문이다. 사람들이 자신을 물질로부터 자유롭게 할 수 있다면, 섬기는 사랑이 나타날 것이고 이 땅에 또한 평화가 충만한 조화를 깨달을 수 있게 될 것이고 사람들이 그들의 실제적인 이 땅의 과제를 수행하게 될 것이다. 그러나 사람들 사이에서 사랑이 식었다. 그러므로 내 대적자가 큰 영향력을 얻고 물질적인 소유를 향한 갈망이 종말이 가까워질수록 더 커진다.

그러나 자신의 유익을 구하지 않는 가운데 이웃을 돕고 이웃에게 자신의 힘을 제공하는 사람들은 두 배의 축복을 받는다. 그들이 이 땅의 재물을 얻지 못할지라도 그들의 영적인 재물은 크게 될 것이고 세상적인 모든 것이 사라질 때 영적인 재물은 남게 될 것이다. 그러면 어떤 사람도 자신의 재물을 오랜 동안 누릴 수 없게 될 것이고 세상 재물 외에는 보여줄 수 있는 재물이 없는 사람들에게 화가 있게 될 것이다. 왜냐면 물질을 향한 그들의 욕망이 성취되어 그들 자신이 물질이 될 것이고 그들이 굳은 속박에서 다시 풀려날 때까지 끝없이 긴 시간이 필요하게 될 것이기 때문이다. 그러나 그들이 자유의지로 물질을 추구했기 때문에 그들의 의지대로 받게 될 것이다.

아멘

Unul va sluji celuilalt.... Produs de tocmeală, Ocupație....

Fiecare ființă umană are sarcina de a-și ajuta semenii, căci de aceea am gândit oamenii în mod diferit, le-am dat capacități diferite, le-am distribuit forța în mod diferit și, de asemenea, le-am modelat situațiile de viață atât de diferit, încât o bună conviețuire între oameni necesită și un schimb reciproc al darurilor disponibile pentru fiecare. De aceea, fiecare trebuie să dea celuilalt ceea ce are și ceea ce îi lipsește..... Unul trebuie să-l slujească pe celălalt.... pentru că aceasta este sarcina ființei umane în viața pământească, de a se răscumpăra pe sine prin slujirea iubirii aproapelui.... Cer cu siguranță, pe de o parte, iubire altruistă față de aproapele, dar această iubire ar trebui, de asemenea, să fie recunoscută și răsplătită într-un mod corect. Astfel, orice activitate profesională poate contribui la atingerea maturității sufletești, dacă omul se străduiește întotdeauna să își servească semenii cât mai bine, dacă își desfășoară munca cu dragoste și dorește astfel să ofere plăcere.... dacă nu își desfășoară profesia doar pentru a fi remunerat. O astfel de conviețuire va fi întotdeauna benefică și va garanta o stare de pace și liniște și o anumită lipsă de griji, atâta timp cât se va ține cont de dragostea pentru Mine și pentru aproapele.... Astfel, dragostea pentru Mine și pentru aproapele este evident cultivată. Pentru că atunci totul se va rezolva de la sine, deoarece oamenii vor trăi o viață în ordine divină. Dar acum oamenii au părăsit complet această ordine, căci gândurile și aspirațiile lor sunt îndreptate doar spre creșterea bunurilor pământești, iar ceea ce fac, de obicei, le lipsește dragostea față de aproapele, pe de altă parte, dorințele materiale devin foarte proeminente..... Nu mai este vorba de un serviciu reciproc, ci mai degrabă de dorința de a se îmbogăți în detrimentul aproapelui. Și aproape orice ocupație are această caracteristică, aceea că este privită doar ca un mijloc de a câștiga un trai și nu ca un mijloc de a contribui la compensarea lipsurilor semenilor. Munca fiecărei ființe umane a devenit mai mult un produs de tocmeală, și chiar și munca pentru Mine și pentru Împărăția Mea este adesea lipsită de dragoste dezinteresată.... Chiar și această muncă este adesea privită doar ca o "profesie", care este exercitată în scopul câștigului. Iar acolo unde predomină gândurile și aspirațiile materiale, nu va exista nicio binecuvântare spirituală, niciun progres spiritual, iar acest lucru explică, de asemenea, nivelul spiritual scăzut al omenirii în această ultimă perioadă. Materia umple gândirea oamenilor și astfel adversarul Meu își exercită toată influența asupra lor, căci lumea materială este lumea lui, iar toată materia este spiritualul care se află mult sub ființa umană.... iar oamenii se străduiesc să obțină acest lucru. Dacă ar fi capabili să se detașeze de materie, iubirea care servește s-ar exprima și ea, iar pe Pământ ar fi recunoscută o armonie pașnică, iar oamenii și-ar îndeplini adevărata lor sarcină pe Pământ. Dar dragostea s-a răcit în rândul oamenilor și, prin urmare, adversarul Meu are o mare influență, iar lăcomia pentru bunuri materiale va crește întotdeauna, cu cât sfârșitul este mai aproape. Dar de două ori mai fericiți sunt acei oameni care se gândesc în mod dezinteresat la aproapele lor și își pun puterea la dispoziția lui.... Ei nu vor dobândi bunuri pământești, dar bogăția lor spirituală va fi mare și va rămâne și după ce toate lucrurile pământești vor dispărea. Pentru că nici o ființă umană nu va fi lăsată să se bucure mult timp de bunurile sale, și vai de cei care nu au altceva decât bogății pământești de arătat.... Pentru că dorința lor de materie va fi împlinită.... Ei vor deveni ei înșiși materie și va trece un timp infinit de lung până când vor fi din nou eliberați din sclavia lor grea, la care, totuși, au aspirat prin liberul arbitru și, prin urmare, vor fi înzestrați și ei conform voinței lor....

Amin

6360 Contribuții la asigurări sociale....

Cât de des sunteți voi, oamenii, dependenți de ajutorul care vi se oferă și cât de des este posibil să îl oferiți în schimb, pentru că nicio ființă umană nu se poate baza doar pe ea însăși, fiecare are nevoie de ajutorul semenilor săi, așa cum fiecare se află în situații pentru a-și ajuta semenii. Cu toate acestea, oamenii se străduiesc să se facă complet independenți de aproapele lor și, de asemenea, să îndepărteze orice asistență de la ei înșiși.... Ei încearcă să reglementeze ceea ce ar trebui să fie ajutor voluntar conform legii, iar fiecare încearcă să extragă cel mai mare avantaj posibil pentru el însuși din această reglementare..... Ceea ce ar fi foarte valoros ca iubire altruistă față de aproapele pentru sufletul individului se transformă într-o contribuție involuntară și nu există niciun beneficiu pentru suflet atâta timp cât este eliminată orice activitate voluntară de iubire. Potrivit judecății umane, toate greutățile pământești ar putea fi astfel evitate de la oameni și aceasta este cu siguranță și aspirația celor care se simt responsabili de greutățile oamenilor, pentru că nu pot fi ascunse și îi împovărează.... Și atâta timp cât omenirea va fi lipsită de bunătate, astfel de eforturi vor fi o binecuvântare, în măsura în care oamenii nu vor pieri în mizerie.... Cu toate acestea, nivelul spiritual scăzut al oamenilor nu poate fi remediat prin aceasta, pentru că este nevoie de o activitate de iubire dezinteresată față de aproapele.... Oamenii trebuie să fie atinși de nevoia semenilor lor, astfel încât această iubire să se aprindă în ei.... Trebuie să existe o nevoie printre oameni de așa natură încât să stimuleze o persoană care este dispusă să iubească activitatea.... Ajutorul poate fi acordat semenilor în orice mod, prin încurajare reconfortantă, prin simpatie iubitoare, prin asistență energică.... Dar în viața omului este vorba mai ales de depășirea.... transformarea iubirii de sine în iubire altruistă față de aproapele. Ceea ce este de dorit pentru omul însuși, el trebuie să se detașeze de el însuși pentru a se oferi semenilor săi care au nevoie de el..... De aceea, bunurile sunt distribuite în mod inegal pentru a stimula tocmai această voință de a dărui, pentru că, în același timp, ființa umană poate exersa depășirea materiei și pentru că, astfel, își face cel mai mare dar atunci când se desprinde de bunurile materiale pentru a ușura nevoile semenilor săi.... Numai ceea ce este dat de bună voie va fi răsplătit din plin de ființa umană, deoarece numai voința liberă demonstrează iubire, în timp ce toate celelalte contribuții pe care ființa umană trebuie să le facă sunt complet lipsite de iubire, ba chiar pot mai degrabă să împietrească inima unei persoane care, prin urmare, reprimă orice dorință de a dărui în interiorul său, deoarece crede că a făcut suficient pentru binele semenilor săi. Dar oricât de mult ar încerca oamenii să atenueze dificultățile economice în acest fel.... nevoia se apropie totuși de ființa umană sub o altă formă, pe de o parte pentru propriul său beneficiu, dar pe de altă parte pentru a câștiga din nou inima semenilor săi... să o atingă pentru ca scânteia iubirii să se aprindă, pentru ca iubirea să nu se răcească complet printre oameni.... Și, adesea, tocmai oamenii care sunt afectați de nevoi de natură nematerială, ale căror inimi sunt atât de împietrite încât trebuie să urmeze o cale diferită dacă vor să fie ajutați: Sunt lipsiți de bucuria bunurilor pământești.... ceea ce nu au vrut să dea ei înșiși pentru a ușura nevoia altora, de care ei înșiși nu se mai pot bucura acum.... Materia își pierde acum valoarea, și binecuvântată este persoana care acum lucrează cu ea în mod corect.... care acum se leapădă de ea în mod voluntar pentru a o da semenilor săi nevoiași.... Ferice de cel care, în ultimele sale zile, câștigă prin fapte bune dragostea semenilor săi, care singuri îl vor urma în veșnicie.... Atunci nevoia lui nu a fost zadarnică pentru sufletul său....

Amin