• Back

Other translations:

죽음의 순간.

혼이 육체와 분리되는 과정은 대부분의 육체가 큰 고통을 느끼는 과정이다. 왜냐하면 고통 없이 분리되기 위해서는 어느 정도의 성장정도가 요구되지만, 그러나 사람들이 이런 성장 정도에 희귀하게 도달하기 때문이다. 항상 죽음의 순간이 사람들에게 그가 죽은 후에 추구하던 일을 중단하는 것으로 인식하게 만들고, 그가 인간의 겉 형체를 벗게되면, 자신의 노력으로 아무 일도 할 수 없음을 깨닫게 될 것이고, 그의 혼의 상태에 따라 이제 죽음의 순간이 그에게 크거나 적게 힘들게 될 것이다.

사람이 아직 이 땅에서 사는 동안에, 그에게 또한 자신의 불순물을 제거할 수 있는 기회가 주어진다. 혼이 육체를 떠나기 전에, 저 세상에서 많은 고난을 당할 필요가 없도록 창조주가 혼에게 기회를 준다면, 혼은 저 세상에서 자신의 창조주에게 감사한다. 왜냐하면 하나님은 공의하기 때문에, 혼이 저 세상에서 자신의 운명을 짊어져야만 하고, 성장 정도에 도달하기 위해 더 큰 고난이 필요하기 때문이다. 그러나 이런 고난이 없이 빛의 영역으로 들어가는 일은 불가능하다. 그러므로 고난과 고통이 혼에게 더 높은 성장 정도를 가져다줘야만 하고, 죽기 전에 오랜 기간 투쟁하는 일은 항상 높은 곳으로 성장하기 위한 일로 여겨야만 한다.

사람들은 실제 단지 고난의 상태만을 보고, 이 때문에 그들은 죽음의 순간을 그들에게 견딜 수 없는 것으로 생각하여, 단지 죽음을 두려워한다. 그러나 아주 큰 사랑이 저 세상에서 그에게 더욱 밝은 빛을 비추기 위해 사람들에게 죽음의 순간을 갖게 해준다. 이런 사랑이 모든 일에 근거를 두고 있다. 하나님은 항상 단지 사람들의 육체의 갈망이 죽도록, 사람들이 더욱 단지 자신의 혼을 생각하고, 혼을 온전하게 만들려는 시도를 하도록, 이 땅의 고난과 고통을 보낸다. 이 일을 성공시키는 모든 고난은 하나님의 축복이다. 이 땅의 기간은 빠르게 지나가고, 선한 의지를 가지고 세상적인 모든 것을 포기하면서 이 땅의 삶을 보낼 수 있다. 그러면 혼이 자신을 하나님의 뜻대로 형성하여, 그의 이 땅의 삶의 마지막에 가서 빛의 나라에 들어가기 위한 특별한 고난이 필요 없게 된다.

그러나 고난은 항상 혼을 성장하게 해준다. 그러므로 고난이 없었다면, 비록 죽음의 순간이 겉보기에 조용하고, 고통이 없게 진행된다 할지라도, 저 세상에서 아주 큰 고통 가운데 자신의 연약함을 벗어야만 하는, 다시 말해 고난을 피할 수 없게 되는 사람들에게 고난은 은혜이다. 하나님은 혼의 상태를 알고 있다. 하나님은 또한 모든 순수하지 못한 것에 대항하여 싸우려는 혼의 자원하는 자세를 알고 있다. 하나님은 사람의 선한 의도가 실행될 수 있는 기회를 그에게 주면서, 죽음의 순간이 그의 분순물을 제거하고, 깨끗한 상태로 영원으로 들어 갈 수 있는 마지막 기회가 되게 하면서, 그를 향해 다가 간다.

아멘

Translator

Ceasul morții....

Desprinderea sufletului de trup este un proces care, de obicei, este resimțit dureros de către acesta din urmă, deoarece este necesar un anumit grad de maturitate pentru o despărțire nedureroasă, dar acest lucru este rareori atins de ființa umană. Ceasul morții va face întotdeauna ca ființa umană să conștientizeze că încetează să se mai străduiască pentru așa ceva, că nu mai este capabilă să facă nimic de una singură odată ce a părăsit învelișul uman. Și, în funcție de starea sufletului său, ceasul morții va fi mai mult sau mai puțin dificil pentru el. Atâta timp cât ființa umană se află încă pe Pământ, i se oferă și posibilitatea de a se purifica, iar sufletul îi va mulțumi Creatorului său în lumea de dincolo dacă El îi mai oferă sufletului această posibilitate înainte de plecare, astfel încât să nu fie nevoie să sufere atât de mult în lumea de dincolo. Pentru că, din moment ce Dumnezeu este drept, sufletul trebuie să ia asupra sa soarta din lumea de dincolo și are nevoie de chinuri mult mai mari pentru a ajunge la gradul de maturitate. Fără aceasta, însă, nu este posibilă nici o intrare în sferele de lumină, astfel că suferința și chinurile trebuie să aibă ca rezultat creșterea gradului de maturitate al sufletului și, prin urmare, o luptă îndelungată înainte de moarte poate fi considerată întotdeauna ca o ascensiune. Oamenii văd cu siguranță doar starea de suferință, iar acest lucru contribuie la faptul că se tem de moarte doar pentru că ceasul morții li se pare insuportabil, și totuși, iarăși, acest lucru nu face decât să pregătească iubirea nespus de mare a ființei umane pentru a întoarce spre ea o lumină mai strălucitoare în lumea de dincolo. Iar această iubire stă la baza a tot.... Dumnezeu trimite mereu suferința și durerea pe Pământ doar cu scopul de a ucide dorința fizică a ființei umane, pentru ca aceasta să se gândească doar la sufletul său și să încerce să-l modeleze spre perfecțiune. Orice suferință care are acest succes este binecuvântată de Dumnezeu.... Timpul petrecut pe Pământ trece repede și poate fi acoperit cu bunăvoință prin renunțarea la tot ceea ce este pământesc, apoi sufletul se modelează conform voinței lui Dumnezeu și nu mai are nevoie de suferințe extraordinare la sfârșitul vieții sale pentru a putea intra în împărăția luminii. Suferința, însă, contribuie întotdeauna la creșterea maturității și, prin urmare, este un har pentru ființa umană, care, altfel, ar trebui să se lepede de defectele și slăbiciunile sale în lumea de dincolo, ceea ce ar fi, de asemenea, extrem de dureros.... astfel, el nu este deloc scutit de suferință, chiar dacă ceasul morții pare să treacă liniștit și fără durere. Dumnezeu știe despre starea sufletească a ființei umane și știe, de asemenea, despre dorința acesteia de a lupta împotriva a tot ceea ce este necurat și, astfel, El vine în întâmpinarea ființei umane, oferindu-i posibilitatea de a-și duce la îndeplinire scopul.... permițându-i ca ceasul morții să fie pentru el ultima ocazie de a se purifica și de a intra în veșnicie purificat....

Amin

4033 -----

Ceasul morții.... Explicație pentru suferință.... -------------------------------------------------

Nu știți niciodată care va fi sfârșitul vostru și, de aceea, ar trebui să apelați zilnic la mila lui Dumnezeu pentru a se întoarce la voi în ceasul morții. Chiar dacă trăiți în conformitate cu voia lui Dumnezeu, sfârșitul vostru poate fi unul dificil dacă este menit să vă purifice complet și să vă facă liberi pentru eternitate. Înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu se aplică până în ultimul ceas pe acest Pământ, iar dacă sufletele voastre sunt încă capabile să se schimbe, vi se va da încă ocazia în ceasul morții. Și de aceea, oamenii supuși lui Dumnezeu trebuie adesea să sufere fizic, iar oamenii nu pot găsi o explicație pentru aceasta, pentru că nu sunt capabili să recunoască iubirea lui Dumnezeu în ea, și totuși, iubirea divină le oferă oamenilor această suferință pentru că este cel mai bun mijloc de maturizare care, într-un timp scurt, poate totuși să câștige sufletului gradul care permite luminii să strălucească în lumea de dincolo, iar sufletul îi mulțumește Creatorului său atunci când a devenit liber și recunoaște marea iubire și milă a lui Dumnezeu. Și astfel, orice suferință trebuie privită ca o dovadă a iubirii lui Dumnezeu, și chiar și sfârșitul este unul fericit dacă este însoțit de suferință, chiar dacă ființei umane nu i se pare așa, căci sufletul se desprinde cu siguranță de trup cu durere, dar se ridică imediat în împărăția spiritelor fericite, părăsește Pământul nu numai fizic, ci și spiritual, și ia cu el și substanțele mature ale trupului, căci fiecare grad de suferință pe Pământ dizolvă învelișul care încă mai înconjoară sufletul. Și binecuvântată este ființa umană care poate să se elibereze complet de substanțele spirituale imature în timp ce se află încă pe Pământ.... a folosit viața pământească pentru răscumpărare și nu se mai răzvrătește împotriva voinței lui Dumnezeu. În ceasul morții, el se va lupta cu siguranță pentru pacea sufletului, dar nu va simți niciodată că suferința fizică este nejustificată, deoarece sufletul său știe că va avea un sfârșit, că și suferința fizică are un sfârșit și că sufletul își va trage foloase din ea, chiar dacă atunci nu va mai fi capabil să transmită această cunoaștere trupului. Dar trupul se separă de suflet de îndată ce simte perfecțiunea acestuia, pentru că atunci își îndeplinește sarcina de a fi acordat o ședere acestui suflet. Ceasul morții poate fi dificil pentru voi toți, dar poate fi și o adormire fericită pentru voi, pentru a vă trezi apoi în împărăția luminii, atunci când nu mai are nevoie de suferință, când a găsit deja unirea cu Dumnezeu pe Pământ și El îl ia acum acasă în împărăția Sa, în casa Tatălui vostru, pentru a vă face fericiți. Dar nu știți care va fi sfârșitul vostru și de aceea cereți-i lui Dumnezeu milă, cereți-i harul și puterea, dacă Dumnezeu vă mai cere suferință, și veți îndura și voi ceasul morții, doar trupul va suferi, dar sufletul va părăsi trupul plin de bucurie și se va înălța în sferele de lumină....

Amin

Translator