• Indietro

Venerdì Santo

Il peso del peccato che ho preso sulle Mie Spalle, era incommensurabilmente grave e poteva essere estinto solamente attraverso un Sacrificio d’Espiazione altrettanto grande, come è stato per Me il Cammino verso la Croce e l’oltremodo doloroso soffrire e morire sulla Croce. Perché questo era assolutamente tormentoso. Voi uomini non siete in grado di immaginarvi solo minimamente la misura di sofferenza, perché Mi sentivo abbandonato dalla Mia forza Dio, Io, Che Ero sempre unito con il Padre, dovevo percorrere da Solo la Via che Mi sembrava delle Eternità, che ho preso comunque su di Me nell’infinito Amore, perché avevo Compassione per l’umanità e sapevo, che soltanto questo Sacrificio di Me Stesso poteva portare la Redenzione agli uomini. E dovevo sempre di nuovo sperimentare le crudeltà degli sgherri del boia, e tutto il mondo infernale vi partecipava. Ma non dovevo difenderMi e non impiegare la Forza di Dio dimorante in Me, perché quest’Opera di Redenzione doveva essere un’Opera della libera volontà, per cui ho percorso come “solo Uomo” questa via di sofferenza, sempre soltanto pregando di poterla anche condurre alla fine, di non fallire prima, che potesse anche superare la morte sulla Croce, che solo questa portava a conclusione l’Opera di Redenzione. Quello che ho dovuto sperimentare in tormenti ed umiliazioni, lo potrete misurare soltanto nel Regno dell’aldilà nella sua dimensione, quando potrete contemplare la Mia morte sulla Croce. Ma per il tempo della vostra esistenza come uomo vi mancano tutti i concetti per i Miei tormenti, perché voi stessi avreste già perduto la vita con una misura minore, ma la Mia Volontà di liberarvi era così forte, che Mi ha dato la Forza di gustare fino all’estremo tutte le sofferenze, che ho anche sopportato coscientemente la morte sulla Croce e potevo ancora pregare per i Miei torturatori: “Padre, perdona loro, perché non sanno quello che fanno.” Loro non sapevano, che in Me avevano inchiodato sulla Croce il Padre Stesso, il Quale voleva redimere gli uomini da tutti i peccati. Ma Io Sapevo che Egli Si Era soltanto ritirato da Me, per non esercitare nessuna costrizione su di Me come Uomo, perché soltanto l’Uomo Gesù poteva soffrire e questa sofferenza ha riappacificato il Padre. Perciò ho pronunciato le Parole: “E’ compiuto.... ”, per dire con ciò, che è stato un Atto predeterminato dall’Eternità, che era soltanto giunto all’esecuzione. Ma l’effetto (l’esecuzione) di ciò si è esteso sul passato, sul presente e sul futuro. E con ciò sono liberati tutti gli esseri che una volta erano caduti da Dio. Potrete eternamente sperimentare (nell’aldilà) la morte sulla Croce dell’Uomo Gesù, ma nessun uomo, finché vive sulla Terra, non potrà mai misurare gli orrendi tormenti, perché per questi gli manca la comprensione. Perché la Sua grande sofferenza (la grande sofferenza dell’Uomo Gesù) non consisteva soltanto nei tormenti corporei, che gli erano inflitti, ma la Sua pura Anima ha sofferto molto di più che E’ (Era) discesa dal Regno di Luce sulla Terra, per via di quest’Opera di Redenzione. Quello che significa per un’Anima pura, di stare in mezzo al pantano del peccato, ciò che significa per un’Anima perfetta, di dimorare in mezzo alle creature imperfette, può essere afferrato solamente, quando l’anima stessa dimora già nel Regno di Luce, ma allora potrà anche misurare la profondità dell’Amore, che ha mosso Gesù di prestare l’Aiuto ai fratelli peccaminosi, ed allora rabbrividiranno nella riverenza e canteranno lode e ringraziamento a Colui, il Quale ha redento il mondo da ogni peccato.

Amen

Vinerea Mare....

16 aprilie 1965: Cartea 94

Povara păcatului pe care am luat-o pe umerii Mei era nespus de grea și nu putea fi răscumpărată decât printr-un sacrificiu de ispășire la fel de mare, așa cum a fost pentru Mine calea crucii și suferința și moartea extrem de dureroasă de pe cruce. Căci aceasta a fost extrem de chinuitoare.... Voi, oamenii, sunteți incapabili să vă imaginați măcar măsura suferinței, căci M-am simțit abandonat de puterea lui Dumnezeu, Eu.... care am fost mereu unit cu Tatăl.... a trebuit să parcurg singur calea care Mi se părea veșnică, dar pe care am luat-o totuși asupra Mea într-o iubire nemărginită, pentru că Mi s-a făcut milă de omenire și am știut că numai această jertfă a Mea putea aduce mântuirea oamenilor.... Și de nenumărate ori a trebuit să experimentez cruzimea călăilor, iar întreaga lume infernală a luat parte la aceasta. Cu toate acestea, nu Mi s-a permis să Mă apăr folosindu-Mi forța divină inerentă, deoarece acest act de Mântuire trebuia să fie o lucrare a liberului arbitru, motiv pentru care am parcurs această cale a suferinței ca o "simplă ființă umană", rugându-Mă doar să pot să o duc la bun sfârșit, să nu eșuez primul, să Mi se permită să supraviețuiesc și morții pe cruce, care doar a dus la încheierea actului de Mântuire. Amploarea chinurilor și umilințelor pe care a trebuit să le trăiesc o veți putea măsura doar în Împărăția de dincolo, când veți putea vedea moartea Mea pe cruce. Cu toate acestea, pentru timpul existenței voastre umane, vă lipsește orice concept pentru chinurile Mele, căci voi înșivă v-ați fi pierdut deja viața într-o măsură mai mică, dar voința Mea de a vă răscumpăra a fost atât de puternică încât Mi-a dat puterea de a îndura toate suferințele până la extrem.... încât am îndurat în mod conștient și moartea pe cruce și am fost încă în stare să Mă rog pentru torționarii Mei: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac"...... Ei nu știau că în Mine L-au răstignit pe Însuși Tatăl, Care a vrut să-i răscumpere pe oameni de orice păcat.... Cu toate acestea, știam că El se retrăsese de la Mine doar pentru a nu exercita nicio constrângere asupra Mea ca ființă umană, pentru că doar ființa umană Iisus a putut suferi și această suferință l-a împăcat pe Tatăl. De aceea am rostit cuvintele "S-a isprăvit" pentru a spune că fusese un act predeterminat în mod etern care acum se împlinise. Dar efectul (execuția) lui s-a extins asupra trecutului, prezentului și viitorului. Și astfel sunt răscumpărate toate ființele care au căzut cândva de la Dumnezeu..... Veți putea trăi veșnic (în lumea de dincolo) moartea ființei umane (Iisus) pe cruce și (dar) nicio ființă umană.... atâta timp cât pășește (trăiește) pe Pământ.... nu va putea vreodată să măsoare chinul îngrozitor, pentru că îi lipsește înțelegerea pentru aceasta. Căci marea Sa suferință (marea suferință a omului Iisus) nu a constat numai în chinurile fizice care I-au fost aplicate, ci mult mai mult a suferit sufletul Său curat, care (se) coborâse din împărăția luminii pe Pământ pentru această lucrare de Mântuire.... Ce înseamnă pentru un suflet curat să se afle în mijlocul iazului păcatului.... ce înseamnă pentru un suflet perfect să locuiască în mijlocul unor creaturi imperfecte nu poate fi înțeles decât atunci când sufletul însuși locuiește deja în împărăția luminii, dar atunci va putea măsura și profunzimea iubirii care l-a determinat pe Iisus pentru a-i ajuta pe frații păcătoși, și atunci vor tremura de uimire și vor cânta laude și mulțumiri Celui care a răscumpărat lumea din tot păcatul....

Amin