• Indietro

La fede in una continuazione di vita dell’anima

Se gli uomini volessero soltanto credere che la loro anima, il loro vero io, è immortale, se volessero credere, che l’anima come uomo su questa Terra si prepara da sé stessa la sorte nel Regno dell’aldilà, quando abbandona il suo corpo terreno. Gli uomini si pentiranno una volta dell’indifferenza verso la loro futura sorte, perché una volta verrà loro la conoscenza in che cosa hanno mancato nella vita terrena, che cosa avrebbero potuto raggiungere, se avessero creduto agli Avvertimenti ed Ammonimenti, che sulla Terra sono sempre di nuovo stati presentati loro. Il grande male verso la loro futura sorte è l’indifferenza, che minaccia di precipitare molti uomini nell’abisso. E perciò a loro deve sempre di nuovo essere indicato che esiste una continuazione della vita dopo la morte, che non possono svanire, anche se devono deporre il loro corpo terreno, i loro pensieri devono essere rivolti a questo tempo, che verrà così sicuramente come il giorno di domani. Allora vivrebbero anche più responsabili, se soltanto potessero conquistare la fede in una continuazione di vita dopo la morte.

Anche questo non può essere loro dimostrato, lo possono soltanto credere, ma possono conquistare una fede convinta, se riflettono e domandano del vero scopo della loro vita terrena. Basterebbe anche solo un pensiero rivolto allo spirituale, perché gli venisse data una risposta mentale dal Regno, che è la vera Patria dell’anima.

Ma l’uomo deve inviare questi pensieri interrogativi nella libera volontà, perché non può essere spinto con forza in un tale pensare spirituale. E gli basta la minima spinta per porsi la domanda ed avrà certamente soltanto delle conseguenze buone. Per questo motivo l’uomo deve essere sovente colpito da perdite sensibili, che possono riguardare tutto ciò che ama, possesso terreno o anche care persone, la cui perdita può stimolarlo a tali pensieri. Ed allora anche dei pesanti colpi del destino sono per lui una benedizione, quando guidano il pensare dell’uomo in binari spirituali ed ora si possono includere delle Forze spirituali che cercano di istruirlo. E quando si chiede ad un uomo, se crede convinto in una continuazione della vita dell’anima, ne dubiterà sovente persino, quando è stato istruito dalla chiesa su questo e non lo ha ancora apertamente contraddetto. Ma gli manca la convinzione interiore, e questo lo lascia anche essere indifferente nel suo cammino di vita, che deve essere orientato per quella vita nel Regno spirituale.

Ma all’uomo si avvicinano sempre di nuovo delle vicissitudini, che devono e possono orientare il suo pensare sulla fine che gli è certa e che comunque non significa nessuna fine per la sua anima. E gli giungeranno anche sempre di nuovo degli insegnamenti in forma di conversazione o scritti, che lui può comunque accettare o rifiutare nella libera volontà.

Ed anche la perdita di beni terreni può rendere l’uomo riflessivo in modo, che si domandi, se il possesso di questi è il vero scopo dell’esistenza terrena. Ed allora c’è anche la possibilità che cambi il suo pensare; allora è possibile, che non ritenga esclusa una continuazione della vita dopo la morte, che ora conduca coscientemente il suo cammino di vita, perché sente, che ne deve una volta rendere conto. Ed allora la certezza, che non è finita con la morte del suo corpo, diventa anche sempre più forte in lui, perché dove esiste la minima volontà di vivere secondo lo scopo sulla Terra, l’uomo viene anche aiutato e non andrà perduto.

Amen

Credința în continuarea existenței sufletului....

Dacă oamenii ar crede că sufletul lor.... adevăratul lor sine.... este nepieritor, dacă ar crede că sufletul ca ființă umană pe acest Pământ își pregătește propria soartă în împărăția de dincolo atunci când își părăsește trupul pământesc...... Într-o zi, oamenii vor regreta amarnic indiferența lor față de soarta lor viitoare, pentru că într-o zi vor realiza ce au pierdut în viața pământească, ce ar fi putut realiza dacă ar fi crezut în avertismentele și îndemnurile care le-au fost date în mod repetat pe Pământ. Indiferența față de soarta lor viitoare este marele rău care amenință să-i tragă pe mulți oameni în abis.... Și, prin urmare, ar trebui să conștientizeze doar faptul că există o continuare a vieții după moarte, că nu pot pieri chiar dacă trebuie să se lepede de corpul lor pământesc.... gândurile lor ar trebui să se îndrepte spre acest moment care va veni la fel de sigur ca ziua de mâine.... Atunci ar trăi și ei mai responsabil dacă ar putea avea credință în continuarea vieții după moarte. Nici acest lucru nu le poate fi dovedit, ei pot doar să creadă.... dar ei pot dobândi o convingere convinsă dacă reflectă și se întreabă despre scopul real al vieții lor pământești.... Doar un gând dirijat spiritual ar fi suficient pentru ca el să primească și un răspuns mental din împărăția care este adevărata casă a sufletului.... Dar omul trebuie să trimită aceste gânduri interogative de bunăvoie, pentru că nu poate fi forțat la o astfel de gândire spirituală. Dar chiar și cel mai mic impuls poate fi suficient pentru ca el să își pună această întrebare, iar aceasta va avea cu siguranță numai consecințe bune. De aceea, omul trebuie adesea să fie afectat de pierderi sensibile care pot afecta tot ceea ce iubește.... posesiuni pământești sau chiar oameni dragi a căror pierdere îi poate inspira astfel de gânduri.... Și atunci, chiar și loviturile severe ale sorții au devenit o binecuvântare pentru el, dacă ele îndreaptă gândirea persoanei pe căi spirituale, iar acum pot interveni forțe spirituale care încearcă să o instruiască. Iar dacă o persoană este întrebată dacă crede în supraviețuirea sufletului, de obicei se va îndoi, chiar dacă a fost învățată de biserică și nu a contrazis-o încă în mod deschis. Dar îi lipsește convingerea interioară, iar acest lucru îl face să fie indiferent la modul său de viață, care ar trebui să fie orientat spre acea viață în împărăția spirituală. Dar, de fiecare dată, omul este abordat de experiențe care ar trebui și pot să îi orienteze gândirea spre un sfârșit care este sigur pentru el și care, totuși, nu înseamnă un sfârșit pentru sufletul său. De asemenea, el va primi din când în când instrucțiuni sub formă de conversații sau scrieri pe care le poate într-adevăr accepta sau respinge de bună voie.... Iar pierderea bunurilor pământești poate, de asemenea, să-l facă pe om să reflecteze, astfel încât să se întrebe dacă posesia acestora este scopul real al existenței pământești..... Și atunci este posibil ca gândirea lui să se schimbe; atunci este posibil ca el să nu mai considere imposibilă continuarea vieții după moarte și să trăiască în mod conștient modul său de viață, deoarece simte că într-o zi va trebui să răspundă pentru el. Și atunci va crește în el și certitudinea tot mai puternică că nu este sfârșitul morții sale fizice, căci acolo unde există doar cea mai mică voință de a trăi cu rost pe Pământ, ființa umană va fi și ea ajutată și nu va fi pierdută....

Amin