• Indietro

La messa alla prova della volontà dell’essere primo creato

Una volta è stato da Me creato un essere, che ora è diventato il Mio più acerrimo nemico ed avversario. Questo essere è pure proceduto dal Mio Amore, era stato esternato da Me come primo essere, perché volevo crearMi dei vasi, nei quali poter far influire il Mio Amore. Il Mio Amore era ultragrande e si voleva comunicare, e dato che la Mia Volontà era sufficiente, ho creato per Me una Immagine, un essere, che era oltremodo perfetto, attraverso il quale potevo irradiare con la Mia Forza d’Amore e che come Me doveva creare ed agire per la propria felicità. Io volevo donarMi, volevo trovare una risonanza per la Mia incommensurabile Pienezza di Luce e Forza, e quindi creare un essere, che poteva accogliere questa Corrente di’Amore, un essere, nel quale Io Stesso potevo riconoscerMi, che era la Mia Immagine.

E per questo essere era tutto il Mio Amore, lo rendevo felice ed in questa felicità ho trovato Io Stesso la Mia Felicità, stava nella più alta pienezza di potere e Forza, era il riflesso di Me Stesso, che come oltremodo perfetto portava in sé anche la stessa volontà e spinta al creare ed ora era con Me incomparabilmente beato. E questo essere si è affermato, la sua incommensurabile Forza lo spingeva al creare stessi esseri, usava la sua volontà e la Forza che gli affluiva da Me e faceva sempre di nuovo sorgere nuovi esseri, che erano come lui, sommamente perfetti, perché dalla Mia Forza d’Amore poteva sorgere solo qualcosa di perfetto e l’essere primo creato stava nella stessa volontà con Me, nella stessa Luce ed era unito con Me nel più profondo amore in modo, che la più alta Beatitudine colmava questo essere ed esprimeva sempre di nuovo la sua Beatitudine attraverso il creare esseri a lui simili. Era in uno stato che avrebbe potuto durare eternamente e che non è comunque rimasto così. Perché tutto il creato erano “opere” del Mio Amore. Era perfetto, perché da Me non poteva sorgere nulla di imperfetto.

Il Mio Amore per l’essere primo creato era ultrapotente, ed anche il suo amore apparteneva a Me, Che riconosceva bene, ma Che non poteva contemplare. Io irradiavo costantemente questo essere con il Mio Amore, ma non lo costringevo di restituire a Me l’amore nella stessa misura. Avevo creato l’essere nella libera volontà, perché la libera volontà appartiene inevitabilmente alla perfezione. All’essere la Mia Volontà era visibile in ogni momento, era per così dire ancorata nella Mia Parola, attraverso la quale veniva stabilita la Comunicazione del Creatore con la Sua creatura. La “Parola” era il Pensiero diventato Forma, che irradiava nell’essere e che anche l’essere poteva corrispondere in modo, che ha avuto quindi luogo il più intimo scambio fra noi, che rendeva immensamente felice sia l’essere come anche Me. E quindi l’essere sapeva della Mia Volontà e nel suo amore sorse totalmente nella Mia Volontà. Ora volevo mettere alla prova il suo amore, doveva fornirMi la dimostrazione, che il suo amore per Me entrava nella totale libera volontà nella Mia Volontà, anche se poteva pensare e volere diversamente, perché come essere divino non era sottomesso a nessuna costrizione, perché solo l‘amore era l’unica cosa che lo avrebbe potuto determinare nell’orientamento della sua volontà.

Il Mio primo essere creato aveva creato innumerevoli esseri simili dalla sua volontà sotto l’utilizzo della Mia Forza d’Amore che gli affluiva costantemente e la sua volontà era sempre in sintonia con la Mia, perché l’univa il più profondo amore con Me. E questi atti della creazione rendevano l’essere immensamente felice. Riceveva costantemente la Forza d’Amore e l’utilizzava costantemente nella Mia Volontà, finché non ho preteso da lui la decisione della sua volontà in tutta la libertà, cioè si rendeva conto, che poteva anche agire arbitrariamente, che non veniva ostacolato in nessun modo, perché non era sottomesso a nessuna limitazione, perché era un essere libero, che era unito con Me solo attraverso l’amore. E dato che l’essere era in grado di muovere in sé i Pensieri che gli affluivano da Me, la Mia Parola, e prenderne lui stesso posizione, gli era anche possibile osservarli negativamente, quindi mettere contro la sua libera volontà. E così si occupava anche con il pensiero che malgrado la sua altissima pienezza di Luce e Forza, malgrado la sua altissima perfezione, sarebbe sempre soltanto il ricevente di Forza, ma non la Fonte della Forza.

La Mia Prova della volontà era di predisporvisi mentalmente, che il più alto spirito di Luce avrebbe davvero potuto sostenere, se il suo amore lo colmava talmente, che si sarebbe sottomesso nella libera volontà a Me come suo Creatore, ma questo non avrebbe mai diminuito la sua posizione di rango, perché il Mio Amore per lui era così grande, che non avrebbe mai dovuto percepire la dipendenza da Me. Ma attraverso la prova della volontà superata sarebbe ancora salito nella sua Beatitudine, nella sua perfezione, che ora non era più soltanto la Mia Opera, ma era anche dimostrato da lui stesso attraverso la propria volontà.

Ma l’essere ha fallito. Lucifero, lo di spirito di Luce è diventato il Mio avversario. Non Mi poteva contemplare, ma ha visto l’esercito degli esseri da lui stesso chiamati in vita, e si rendeva conto della sua immensa Forza e questa consapevolezza lo ha fatto diventare arrogante. Si è sollevato e respingeva ogni ulteriore Irradiazione d’Amore da Parte Mia. Questo allontanamento da Me era un procedimento, che si estendeva su tempi eterni e che può essere rappresentato a voi uomini anche solo figurativamente, perché non vi possono essere spiegati comprensibilmente i motivi spirituali, finché dimorate sulla Terra.

Avevo creato una Immagine a Mia Somiglianza che ha invertito sé stessa nel contrario e lo poteva anche fare, malgrado tutta la pienezza di Luce, perché era un essere totalmente libero che non era in nessun modo sottomesso a nessuna costrizione oppure limitato nel pensare e volere. Malgrado ciò la sua caduta e la caduta di innumerevoli esseri nell’abisso è la via per il più alto perfezionamento, perché crea la possibilità per la trasformazione in déi, che Io non potevo mai creare, perché questo lo doveva compiere la libera volontà dell’essere creato stesso. Il prodotto del Mio Amore si è allontanato da Me. Nella sua sostanza Ur stessa era amore che si è invertito, che non si donava più, ma desiderava possedere e che perciò contraddiceva totalmente il Mio Essere Ur.

Ma era Forza d’Amore irradiata da Me, che deve inevitabilmente ritornare a Me secondo l’Ordine dall’Eternità. Ma dapprima l’essere si deve aver di nuovo cambiato e deve compiere questo cambiamento nella libera volontà. Ed ogni essere una volta caduto raggiungerà anche questa meta, benché per questo siano necessari anche delle Eternità. Anche l’essere primo creato che il Mio infinito Amore aveva esternato da Me, svolgerà pure su di sé questo cambiamento, e potrà entrare nelle più somme Magnificenze, di servire dapprima però a Me come polo opposto, perché aveva formato sé stesso in questo. Perché Mi serve anche il suo regno, anche lui stesso collabora, anche se inconsapevolmente, nel perfezionamento di tutto lo spirituale.

Amen

Testul de voință al primei ființe create....

O ființă a fost creată cândva de Mine care a devenit acum cel mai înverșunat dușman și adversar al Meu.... Această ființă a apărut, de asemenea, din iubirea Mea, a ieșit din Mine ca primă ființă, deoarece am vrut să-Mi creez un vas în care să pot lăsa să curgă iubirea Mea.... Iubirea Mea a fost extrem de mare și a vrut să comunice.... și, întrucât doar voința Mea era suficientă, am creat o imagine pentru Mine, o ființă extrem de perfectă, pe care am putut să o radiez cu puterea iubirii Mele și care, ca și Mine, trebuia acum să creeze și să lucreze pentru propria fericire.... Am vrut să Mă dăruiesc, am vrut să găsesc o rezonanță pentru abundența Mea incomensurabilă de lumină și forță și să creez astfel o ființă care să poată capta acest flux de iubire, o ființă în care să Mă pot recunoaște, care să fie imaginea Mea.... Și toată iubirea Mea a fost îndreptată către această ființă. Am făcut-o fericită și Mi-am găsit propria fericire în această fericire.... ea se afla în cea mai mare abundență de putere și tărie, era o reflectare a Mea care, fiind extrem de perfectă, purta în sine aceeași voință și același impuls creator și era acum incomparabil de fericită cu Mine.... Și această ființă era activă, puterea sa incomensurabilă o îndemna să creeze ființe identice, voința sa folosea forța care îi curgea de la Mine și de fiecare dată dădea naștere unor noi ființe care, ca și ea, erau extrem de perfecte, căci numai perfecțiunea putea să apară din puterea iubirii Mele, iar prima ființă creată era de aceeași voință ca și Mine, în aceeași lumină și era unită cu Mine în cea mai profundă iubire, astfel încât fericirea supremă umplea această ființă și ea își exprima fericirea de fiecare dată prin crearea unor ființe identice cu ea.... Era o stare care ar fi putut dura la nesfârșit și totuși nu a rămas așa.... Căci tot ceea ce a fost creat erau "opere" ale iubirii Mele.... A fost perfectă, deoarece nimic imperfect nu putea ieși din Mine.... Iubirea Mea pentru prima ființă creată era copleșitoare, iar iubirea ei Îmi aparținea și Mie, pe care cu siguranță Îl recunoștea, dar pe care nu putea să-L privească. I-am transmis în mod constant dragostea Mea acestei ființe, dar nu am forțat-o să-Mi întoarcă dragostea în aceeași măsură, în schimb, i-am pus la dispoziție în mod liber reciproca iubirii Mele.... Creasem ființa cu liberul arbitru, deoarece liberul arbitru aparține inevitabil perfecțiunii. Într-adevăr, voința Mea era în permanență evidentă pentru ființă, era, ca să spunem așa, ancorată în Cuvântul Meu, prin care se stabilea comunicarea Creatorului cu ființa creată.... "Cuvântul" era gândul care devenise formă, care radia în ființă și pe care ființa a putut, de asemenea, să îl facă reciproc, astfel încât între noi a avut loc cel mai intim schimb, care a făcut atât ființa, cât și pe Mine nemăsurat de fericiți.... Și astfel, ființa a aflat despre voința Mea și, în iubirea sa, a intrat complet în voința Mea.... (5.12.1961) Și acum am vrut să-i testez iubirea, trebuia să-Mi ofere dovada că iubirea ei pentru Mine a intrat în voința Mea în mod complet liber, deși putea să gândească și să dorească și altfel, pentru că, fiind o ființă divină, nu era supusă niciunei constrângeri, deoarece iubirea era singurul lucru pe care putea să-l determine pentru direcția voinței sale.... Ființa Mea cea dintâi creată a creat nenumărate ființe de același fel din voința sa, folosind forța iubirii Mele care curgea în mod constant, iar voința sa a fost întotdeauna la unison cu a Mea, deoarece era unită cu Mine prin cea mai profundă iubire.... Iar aceste acte de creație au făcut ființa extrem de fericită.... Ea primea în mod constant forța iubirii și folosea în mod constant această forță a iubirii în voința Mea.... până când i-am cerut decizia voinței sale în toată libertatea.... adică ea a devenit conștientă că poate lucra și de sine stătător, că nu este împiedicată în nici un fel pentru că nu este supusă niciunei limitări.... pentru că este o ființă liberă care nu este legată de Mine decât prin iubire.... Și întrucât ființa era capabilă să primească gândurile care îi curgeau de la Mine.... Cuvântul Meu.... să le miște în sine și să ia ea însăși poziție față de ele, îi era de asemenea posibil să le privească negativ.... adică să le opună voința sa liberă. Și astfel s-a împăcat și cu gândul că, în ciuda celei mai mari abundențe de lumină și putere, în ciuda celei mai înalte perfecțiuni, a fost întotdeauna doar un receptor de putere, dar nu o sursă de putere..... Să se adapteze mental la acest lucru a fost testul Meu de voință, pe care cel mai înalt spirit de lumină l-ar fi putut trece cu adevărat dacă dragostea sa l-ar fi umplut atât de mult încât s-ar fi supus Mie, ca și Creator al său, în liberul său arbitru, ceea ce, totuși, nu ar fi fost niciodată în detrimentul rangului său, deoarece dragostea Mea pentru el era atât de mare încât nu ar fi avut vreodată nevoie să simtă dependența de Mine.... Dar ar fi crescut totuși în fericirea sa prin testul trecut al voinței, în perfecțiunea sa, care acum nu mai era doar opera Mea, ci fusese de asemenea dovedită de ea însăși ca fiind propria sa voință.... Dar ființa a eșuat.... Ea a devenit adversarul Meu din spiritul de lumină Lucifer.... El nu Mă putea vedea pe Mine, dar vedea armata de ființe pe care el însuși o adusese la existență și era conștient de imensa sa putere, iar această conștientizare l-a făcut să devină arogant.... El s-a înălțat pe sine și a respins orice altă iluminare a iubirii din partea Mea.... Această întoarcere de la Mine a fost un proces care a durat o eternitate și care nu poate fi descris vouă, oamenilor, deoarece motivele spirituale nu vă pot fi explicate într-un mod inteligibil atâta timp cât trăiți pe Pământ. Îmi creasem o imagine care s-a transformat în opusul Meu și care a putut face acest lucru în ciuda întregii abundențe de lumină, deoarece era o ființă complet liberă, care nu era în niciun fel supusă constrângerii sau limitată în gândirea și voința sa.... Cu toate acestea, căderea sa și, de asemenea, căderea a nenumărate ființe în abis este calea spre cea mai înaltă perfecțiune.... deoarece creează posibilitatea transformării în dumnezei.... pe care Eu nu aș putea-o crea niciodată, deoarece voința liberă a ființei create trebuie să realizeze ea însăși acest lucru. Produsul iubirii Mele s-a îndepărtat de Mine.... În substanța sa primordială, iubirea însăși a fost cea care s-a îndepărtat, care nu s-a mai dăruit, ci a dorit să posede.... și care, prin urmare, a contrazis complet natura Mea fundamentală. Cu toate acestea, a fost forța de iubire emanată de Mine, care trebuie să se întoarcă irevocabil la Mine, conform ordinii eternității. Dar mai întâi ființa trebuie să se fi schimbat din nou și trebuie să realizeze această schimbare prin voință liberă. Și fiecare ființă căzută o dată va ajunge și ea la acest scop, chiar dacă pentru aceasta sunt necesare eternități.... Chiar și prima ființă creată, care a ieșit de la Mine din iubirea Mea infinită, va realiza această transformare în ea însăși și va putea intra în cele mai înalte glorii.... dar înainte de aceasta Mă va sluji ca un antipod, deoarece s-a modelat pe sine în el.... Pentru că și împărăția lui Mă slujește, și el însuși lucrează.... chiar dacă în mod inconștient.... la desăvârșirea tuturor lucrurilor spirituale....

Amin