• Indietro

La differenza fra “sapere” e “conoscere”

Il grado di conoscenza corrisponde al grado di maturità della vostra anima. Non dovete confondere la conoscenza con il semplice sapere, perché quest’ultimo ve lo potete procurare con l’intelletto, può poi anche corrispondere alla Verità quando lo assumete da coloro che sono già giunti alla conoscenza, ma per voi non deve già significare conoscenza. Soltanto quando voi stessi avete portato il vostro amore ad una certa altezza potrete penetrare in quel “sapere” ed allora diventerà vivente per voi, vi procurerà ora anche luce interiore e poi riconquisterete lo stato a cui una volta avete rinunciato volontariamente scambiando la luce con l’oscurità e con ciò avete perduto ogni conoscenza. Non è quindi sufficiente un sapere raggiunto scolasticamente da Me e dai Miei esseri, dello scopo di destinazione della vostra esistenza come uomo, e del Mio Piano di Salvezza del Rimpatrio dello spirituale caduto, perché voi non comprendete tutto questo finché non potete dimostrare quel grado d’amore che vi garantisce una Luce interiore, l’agire del Mio Spirito in voi. Ma la conoscenza è il segno che le caratteristiche divine sono di nuovo sorte in voi che giacevano sepolte finché eravate senza amore. La conoscenza è Luce che dovete riconquistare per essere beati, premesso che voi stessi desideriate la Luce durante la vostra esistenza terrena. Perché potete anche condurre un cammino di vita nell’amore, ma non sentite in voi nessuna sete di sapere. Ma poi all’improvviso la Luce della conoscenza fluirà in voi, quando deporrete il corpo terreno ed entrerete nel Regno dell’aldilà. Un uomo risvegliato spiritualmente deve poter fare una distinzione tra $$sapere$$ e $$conoscere$$, non deve mettere alla pari il sapere d’intelletto con la conoscenza, e deve anche sapere che la giusta conoscenza richiede anche un alto grado d’amore. Tutto questo dimostra che voi uomini potete considerarvi felici quando venite introdotti mediante l’amore in un “sapere” più profondo e giungete per questo alla conoscenza. Perché questo significa già l’entrata nel vostro stato primordiale, in cui eravate irradiati dalla luce e dall’amore, in cui non eravate ancora decaduti nell’oscurità, nella quale però vi trovate ancora come uomo, finché siete ancora immaturi, cioè di spirito non risvegliato. Ma non posso mai rendere felice un uomo con la Luce della conoscenza se egli stesso non può mostrare la premessa che permette l’agire del Mio Spirito. Perché è il Mio Spirito, la Parte di Me Stesso, che trasmette a voi uomini questa conoscenza, che vi dischiude un sapere che voi comprendete, che vi rende felici, che illumina il vostro stato spirituale, che vi fa riconoscere tutte le connessioni e che può quindi essere chiamato “conferma di maturità progredita dell’anima.” Una giusta conoscenza renderà sempre felice e non è mai da confondere con una quantità di sapere che non è compreso, anche se l’intelletto ha accolto quel sapere. Allora rimane un sapere morto che è senza valore per la maturazione dell’anima. Sì, soltanto allora può essere ammonito a non procurarsi un tale sapere, perché prima è necessario un cammino di vita in amore per rendere vivente quel sapere. L’amore è necessario perché risveglia lo spirito nell’uomo alla vita, e soltanto questo accenderà una giusta luce, e soltanto allora il sapere diventa conoscenza, soltanto allora l’anima ha raggiunto il grado di maturità che elimina l’oscurità spirituale. Soltanto allora si può parlare di una luce che illumina l’uomo dall’interiore e gli fornisce la chiara conoscenza su tutti i procedimenti spirituali, sul principio primordiale e la meta finale di tutto ciò che è, e sul senso e scopo dell’esistenza dell’uomo sulla Terra. Ed appena l’uomo possiede questa conoscenza, appena egli stesso può comprendere tutto, comprenderà anche il Mio Essere ed avrà piena comprensione per il Mio $$Piano$$ $$di$$ $$Salvezza$$ $$dall’Eternità$$, perché ora riconosce le connessioni, allora vede tutto chiaro e limpido, e non esiste per lui ora più nessun altra meta che di raggiungere di nuovo il suo stato ur nel quale era beato. Egli tende poi con tutti i suoi sensi di nuovo al collegamento con Me, da dove egli era una volta proceduto.

Amen

Diferența dintre " a ști" și "a cunoaște"....

Gradul de cunoaștere este în funcție de gradul de maturitate al sufletului. Nu trebuie să confundați "cunoașterea" cu simpla știință, căci aceasta din urmă o puteți dobândi de asemenea pe cale intelectuală; de asemenea, ea poate corespunde adevărului dacă o preluați de la cei care au ajuns deja la cunoaștere.... Dar pentru voi nu trebuie să însemne deja "cunoaștere", căci nu veți putea pătrunde în "cunoaștere" decât atunci când veți fi atins voi înșivă un anumit nivel de iubire, ea va prinde viață în voi, vă va transmite acum și lumina interioară și astfel veți recăpăta o stare la care ați renunțat cândva în mod voluntar, schimbând lumina cu întunericul, pierzând astfel orice cunoaștere. Prin urmare, cunoașterea scolastică a Mea și a naturii Mele, a scopului existenței voastre ca ființe umane și a planului Meu de Mântuire a întoarcerii substanței spirituale nu vă este suficientă, căci nu veți înțelege toate acestea atâta timp cât nu veți putea demonstra gradul de iubire care vă garantează o lumină interioară, lucrarea spiritului Meu în voi.... Dar "cunoașterea" este semnul că calitățile divine din voi, care au fost îngropate atâta timp cât ați fost lipsiți de iubire, vor izbucni din nou.... Cunoașterea este lumina pe care trebuie să o recâștigați pentru a fi fericiți, cu condiția ca voi înșivă să doriți lumina în timpul existenței voastre pământești. Căci puteți trăi și o viață de iubire, dar să nu simțiți în voi înșivă nicio sete de cunoaștere; atunci, însă, lumina cunoașterii vă va inunda brusc atunci când vă veți lepăda de corpul pământesc și veți intra în împărăția de dincolo. Dar o persoană trezită spiritual ar trebui să fie capabilă să facă distincția între "a ști" și "a cunoaște"..... Ea nu ar trebui să echivaleze cunoștințele intelectuale cu cunoașterea, dar ar trebui să știe, de asemenea, că adevărata cunoaștere necesită și demonstrează un grad ridicat de iubire și că voi, oamenii, vă puteți considera norocoși dacă vi se prezintă cunoștințe profunde și, astfel, ajungeți la cunoaștere.... Căci aceasta din urmă înseamnă deja intrarea în starea voastră primordială, în care erați pătrunși de lumină și de iubire, în care nu ați căzut încă în întuneric, dar în care încă vă aflați ca ființă umană, atâta timp cât sunteți încă imaturi, adică spirit neîmpăcat. Dar Eu nu pot niciodată să dăruiesc lumina cunoașterii unei persoane care nu poate încă să demonstreze condiția prealabilă care permite spiritului Meu să lucreze.... Căci spiritul Meu, partea din Mine Însumi, este cel care vă transmite această cunoaștere vouă, oamenilor, care vă face accesibile cunoștințe pe care le înțelegeți, care vă fac fericiți, care vă luminează starea spirituală, care vă permite să recunoașteți clar toate corelațiile și care, astfel, poate fi numită dovada unei maturități avansate a sufletului.... Căci adevărata cunoaștere va fi întotdeauna plăcută și nu trebuie confundată niciodată cu o masă de cunoștințe care nu sunt înțelese, deoarece spiritul Meu nu poate fi încă activ, chiar dacă intelectul a primit aceste cunoștințe. Atunci va rămâne tot o cunoaștere moartă, care nu are nicio valoare pentru maturizarea unui suflet. Atunci nu puteți fi decât avertizați să nu dobândiți astfel de cunoștințe, pentru că este necesară mai întâi o viață de iubire pentru ca aceste cunoștințe să prindă viață. Iubirea este necesară pentru că ea trezește la viață spiritul din ființa umană și numai atunci va aprinde o lumină adevărată și numai atunci "a ști " va deveni "a cunoaște". Abia atunci sufletul va fi atins un anumit grad de maturitate care va ridica întunericul spiritual.... abia atunci se poate vorbi de o lumină care luminează ființa umană din interior și îi oferă o cunoaștere clară despre toate procesele spirituale, despre începutul primordial și scopul final al tot ceea ce este, precum și despre sensul și scopul existenței ființei umane pe Pământ.... Și de îndată ce omul posedă această cunoaștere, de îndată ce poate înțelege totul el însuși, va înțelege și natura Mea și va avea o înțelegere deplină pentru planul Meu etern de Mântuire, deoarece acum cunoaște corelațiile, vede totul în mod luminos și clar, iar acum nu mai există alt scop pentru el decât să ajungă din nou la starea sa inițială, în care era fericit.... El se străduiește să se unească cu Mine cu toate simțurile sale, și va reuși și el să o realizeze și să se întoarcă la Mine, de la care a provenit odată....

Amin