• Indietro

La Resurrezione il Terzo Giorno

Voi tutti potete rallegrarvi, perché il Signore E’ risorto dai morti. Così risuonò nel Regno degli spiriti, come anche presso i Miei, ai quali Io Sono apparso il terzo giorno, quando avevo lasciato la tomba e Mi mostrai ai Miei discepoli. Nei loro cuori era entrata una grande tristezza, perché avevano perduto ciò che è stato tutto il loro contenuto nel tempo, quando camminavano con Me sulla Terra. Loro Mi avevano perduto, come credevano, in eterno alla morte, anche se prima avevo fatto loro notare questo. I discepoli erano ancora legati al terreno e la realtà del mondo li ha disincantati, ed erano attanagliati da paura e sconforto in una così alta misura, che volevo confortarli e fortificarli e perciò Sono apparso a loro dopo la Mia Resurrezione. Avevo dato loro l’incarico, di uscire nel mondo e di annunciarMi, cioè, di diffondere la Mia divina Dottrina dell’Amore e di dare comunicazione agli uomini dell’Opera di Redenzione, che Io avevo compiuto per tutti gli uomini. Ma per poter eseguire questa Missione, dovevano essere pienamente convinti della Verità di ciò che dovevano annunciare. E dell’Opera di Redenzione faceva parte anche la Mia Resurrezione, che questa soltanto coronava l’Opera di Redenzione, perché gli uomini dovevano sapere che Io avevo vinto la morte, che in eterno non doveva più esistere nessuna morte per colui che è nel Mio Seguito, che vuole giungere nella Benedizione della Mia Opera di Redenzione, e quindi conduce una vita come l’ho condotta Io sulla Terra. Questo dunque non ha più da temere nessuna morte, perché ho vinto la morte e quindi anche colui, che l’ha portata nel mondo. E perciò la Mia Resurrezione si è svolta visibilmente davanti agli uomini, cioè, Io potevo apparire soltanto visibilmente anche a coloro il cui grado di maturità permetteva che potessero contemplare dello Spirituale, perché il Mio Corpo era spirituale, non era più il corpo di carne, che perciò poteva essere visibile soltanto a coloro, che possedevano già la vista spirituale ed ai quali Io avevo anche annunciato la Mia Resurrezione. Che la Mia tomba era vuota, ha stupito anche gli altri uomini, ma si cercavano tutte le altre spiegazioni eccetto quella, che Io Sono risorto dai morti. E questo Insegnamento richiederà appunto sempre una “fede”, che però la possono conquistare anche tutti gli uomini, quando vengono liberamente sotto la Mia Croce, se vogliono far parte di coloro, per i quali Io ho subìto la morte più amara sulla Croce. La fede in Me e nella Mia Opera di Redenzione include anche contemporaneamente la fede nella Mia Resurrezione, perché un’anima salvata mediante il Mio Sangue ha in sé già la certezza di una vita indistruttibile. I discepoli non erano ancora colmi del Mio Spirito, in loro era ancora buio dopo la Mia Crocifissione, perché la paura in loro, che era umana, non permetteva nessuna Luce. Ed a loro Io Sono venuto in Aiuto, mediante la Mia visibile Comparsa, che però li convinceva anche in modo potentissimo e li faceva diventare lieti e beati, in quanto ora la loro missione pareva loro facilmente eseguibile, perché ora si volevano applicare con Forza accresciuta per l’annuncio della Mia Dottrina e della Mia morte sulla Croce oltre alla Mia Resurrezione. Nei giorni dopo la Mia Resurrezione potevo fornire subito della Forza ai Miei discepoli, perché la Redenzione anche di queste anime ora procedeva, e si potevano già liberare lorda colui che fino ad ora era stato il loro padrone e senza timore intraprendevano poi la loro funzione di annunciatori, perché sapevano che ora non potevano più morire oppure solo secondo il corpo, che avrebbero continuato a vivere nel Mio Regno, e così anche per loro la morte aveva perduto il suo spavento. L’Atto della Resurrezione era in certo qual modo intanto un Aiuto per i Miei, che Io avevo lasciato nel più grande bisogno dell’anima, perché la loro fede non aveva ancora la fermezza che era necessaria per il loro incarico, di portare la Mia Parola fuori nel mondo. Ma loro dovevano parlare al Posto Mio, e perciò dovevano ora anche avere questa fede convinta, che premetteva la loro totale Redenzione, che poi era anche presente irrefutabilmente in tutti i Miei discepoli, in modo che potevano essere veramente dei fedeli diffusori della Mia Dottrina, quando cominciavano ora la loro missione.

Amen

Învierea din a treia zi....

Și puteți să vă bucurați cu toții, căci Domnul a înviat din morți.... Așa a răsunat pe tărâmul spiritelor, precum și printre ai Mei, cărora le-am apărut în a treia zi, când am părăsit mormântul și M-am arătat discipolilor Mei.... O melancolie profundă intrase în inimile lor, căci pierduseră ceea ce fusese toată mulțumirea lor în timpul cât umblaseră cu Mine pe Pământ. Mă pierduseră, așa cum credeau, pentru totdeauna în fața morții, căci nu voiau și nu puteau să creadă că voi învia din morți, deși le atrăsesem anterior atenția asupra acestui lucru. Ucenicii erau încă la fel de legați de pământ și realitatea lumii pământești îi deziluzionase, iar frica și durerea îi cuprinseseră în așa măsură încât am vrut să-i mângâi și să-i întăresc și de aceea le-am apărut după Învierea Mea.... le dădusem misiunea de a merge în lume și de a Mă proclama, adică de a răspândi învățătura Mea divină de iubire și de a informa oamenii despre actul de mântuire pe care l-am înfăptuit pentru toți oamenii.... Dar, pentru a îndeplini această misiune, ei trebuiau să fie pe deplin convinși de adevărul a ceea ce urmau să proclame.... Iar Învierea Mea făcea și ea parte din actul de Mântuire, care nu făcea decât să încununeze actul de Mântuire, căci oamenii trebuiau să experimenteze că Eu am învins moartea, că nu mai trebuie să existe niciodată moarte pentru oricine Mă urmează, care vrea să intre în binecuvântarea actului Meu de Mântuire și trăiește astfel o viață așa cum am trăit Eu pe Pământ. Prin urmare, acesta nu mai trebuie să se teamă de moarte, deoarece Eu am învins moartea și astfel și pe cel care o adusese în lume. Și de aceea, Învierea Mea a avut loc în mod vizibil pentru oameni, adică Eu nu puteam să apar în mod vizibil decât celor al căror grad de maturitate le permitea să vadă lucrurile spirituale, căci trupul Meu era spiritual, nu mai era trupul de carne, care, prin urmare, nu putea fi vizibil decât pentru cei care posedau deja vederea spirituală și cărora, prin urmare, le anunțasem și Învierea Mea. Faptul că mormântul Meu era gol i-a uimit, cu siguranță, și pe ceilalți oameni, dar toți căutau alte explicații decât aceea că am înviat din morți.... Iar această învățătură va necesita întotdeauna "credință", pe care, totuși, toți oamenii o pot dobândi dacă vin de bunăvoie la crucea Mea, dacă vor să aparțină celor pentru care am murit pe cruce cu cea mai amară moarte. Credința în Mine și în actul Meu al Mântuirii include simultan și credința în învierea Mea, pentru că un suflet răscumpărat prin sângele Meu are deja în sine și certitudinea unei vieți indestructibile.... Ucenicii nu erau încă pătrunși de duhul Meu, era încă întuneric în ei după răstignirea Mea, pentru că frica din ei, care era umană, nu permitea lumina. Iar Eu le-am venit în ajutor prin apariția Mea vizibilă, care însă atunci i-a convins și ea în mod copleșitor și i-a făcut fericiți și veseli astfel încât misiunea lor părea acum ușor de îndeplinit și ei doreau acum să lucreze cu putere sporită pentru vestirea învățăturii Mele și a răstignirii Mele împreună cu învierea Mea. În zilele de după învierea Mea, am putut să le transmit imediat putere discipolilor Mei, deoarece răscumpărarea acestor suflete avusese loc acum și ei erau deja capabili să se elibereze de stăpânirea lor anterioară, și atunci și-au reluat slujba de predicare fără teamă, deoarece știau că nu mai puteau să moară sau doar să moară în trup, ci că vor continua să trăiască în Împărăția Mea, și astfel moartea își pierduse acum teroarea și pentru ei.... Prin urmare, actul învierii a fost, ca să zic așa, doar un ajutor pentru ai Mei pe care îi lăsasem în urmă în cele mai mari greutăți spirituale, deoarece credința lor nu avea încă fermitatea necesară pentru misiunea lor de a duce Cuvântul Meu în lume.... Dar ei trebuiau să vorbească în locul Meu și, prin urmare, trebuiau să aibă și ei acum această credință convinsă, care necesita doar răscumpărarea lor deplină, dar care era atunci prezentă în mod irefutabil și în toți discipolii Mei, pentru ca ei să poată fi cu adevărat răspânditori fideli ai învățăturii Mele atunci când începea misiunea lor....

Amin