• Indietro

La sopravalutazione dei beni materiali

Voi cercate di conquistare dalla vita tutto ciò che vi offre; tendete con tutti i sensi ai beni di questo mondo, aumentate il possesso e raccogliete con fervore dei tesori terreni. Non riflettete nemmeno sul fatto, quanto sia inutile tutto ciò che desiderate. Non pensate al fatto che cosa è in genere la materia ed in quale rapporto state già verso di lei. I beni materiali vi devono bensì servire, potete renderveli servibili, ma non dovete farvi dominare da essi. E voi lo fate, quando il vostro pensare e tendere è rivolto esclusivamente alla conquista di beni materiali. Allora siete già diventati schiavi della materia oppure anche schiavi di colui il cui regno è il mondo materiale. Ogni materia è dello spirituale una volta decaduto da Dio, che si è indurito mediante la sua resistenza contro Dio ed ora viene costretto dalla Volontà di Dio ad una funzione di servizio, per uscire di nuovo dallo stato indurito.

L’uomo però era una volta la stessa cosa, che ha lavorato per salire verso l’Alto dopo un tempo infinitamente lungo attraverso il servire involontario, che poteva sfilare l’involucro materiale e che ora ha riottenuto di nuovo la libertà in un certo grado, per diventare ora anche libero dall’ultimo involucro materiale mediante un giusto rapporto verso Dio ed anche verso la materia, che ha così superato. Deve aiutare la materia a servire, ma non farsene dominare. Il comportamento degli uomini però dimostra quest’ultimo.

La brama per la materia è oltremodo grande, gli uomini vivono soltanto ancora nell’orientamento di questa meta, di conquistarsi dunque ciò che gli offre il mondo, e la gioia nel possesso è un aperto rivolgersi a ciò da cui era loro compito terreno di distaccarsi; perché chi desidera il mondo con i suoi beni, non ha nessun desiderio per il Regno che non è di questo mondo. Perché chi desidera il mondo, pensa poco oppure per niente al suo Dio e Creatore, non è nel giusto rapporto con Lui, non è il “figlio”, che cerca suo “Padre”. Ha ancora molto in comune con colui che è padrone del mondo materiale e tende di ritornare a lui, dal cui potere Dio lo ha già aiutato così tanto a liberarsi tramite il percorso attraverso la Creazione, che è facile per lui di staccarsene totalmente sulla Terra.

Ma l’uomo non può mai svolgere questo distacco, se dapprima non si libera dalle brame di quei beni terreni. Solo quando impara a disdegnarli, quando non misura loro più valore di quanto gli serve secondo l’Ordine divino, solo quando gli sono desiderabili i beni spirituali, può riceverli e così svolgere il cambiamento da questo mondo al Regno spirituale, e solo allora gli riesce il totale distacco anche dal signore di questo mondo. Ed ognuno lo potrebbe fare, se soltanto si volesse tenere davanti agli occhi l’inutilità dei beni terreni, se riflettesse una volta sul fatto quale valore ha la cosa più desiderabile di questo mondo nell’ora della sua morte, che lui stesso non può determinare, che però può essergli destinato in ogni giorno. L’uomo vive e perciò pensa anche soltanto alla vita, ma non alla morte, che gli è precisamente così assicurata e ne scuote via ogni pensiero. E comunque sa, che non può portare nulla nel Regno dell’aldilà di ciò che si è conquistato materialmente nella vita terrena.

Ma si lascia dominare dal pensiero di rendersi la vita terrena il più bella possibile, ed in questo senso viene sempre di nuovo influenzato dall’avversario di Dio in modo, che la brama per beni materiali diventa sempre maggiore, perché uno cerca di superare l’altro e nessuno pensa quanto povero sia in realtà ed in quale miseria passa poi nel Regno spirituale, quando sarà venuta la sua ora. Ma nessun uomo può conquistarsi insieme dei beni terreni e spirituali. Alla fine della sua vita terrena sarà benedetto riccamente soltanto colui, che è diventato padrone sui beni di questo mondo, che ha teso solamente a raccogliersi dei tesori spirituali che hanno sussistenza in tutta l’Eternità.

Amen

Supraevaluarea bunurilor materiale....

Căutați să obțineți de la viață tot ceea ce vă oferă ea; căutați cu toate simțurile bunurile acestei lumi, vă înmulțițiți posesiunile și colecționați cu nerăbdare comorile pământești.... Nici măcar nu te gândești cât de lipsit de valoare este tot ceea ce îți dorești.... Nu vă gândiți la ce este materia în primul rând și în ce relație vă aflați deja cu ea. Bunurile materiale ar trebui într-adevăr să vă servească, puteți să le faceți să vă servească, dar nu trebuie să vă lăsați dominați de ele.... Iar acest lucru se întâmplă atunci când gândurile și aspirațiile tale sunt îndreptate exclusiv spre dobândirea de bunuri materiale. Atunci ai devenit deja sclavul materiei sau sclavul celui al cărui domeniu este lumea materială. Căci toată materia este spirituală, care a căzut cândva de la Dumnezeu, care s-a împietrit prin împotrivirea sa față de Dumnezeu și care acum este forțată de voința lui Dumnezeu la o funcție de slujire pentru a ieși din nou din starea de împietrire.... Dar ființa umană a fost cândva aceeași, care, după o perioadă infinit de lungă, a lucrat din nou pentru a se ridica prin muncă involuntară, că i s-a permis să se desprindă de învelișurile materiale și acum și-a recăpătat libertatea într-o anumită măsură pentru a se elibera și de ultimul său înveliș material, printr-o relație corectă cu Dumnezeu și, de asemenea, față de materie, pe care a depășit-o astfel. El trebuie să ajute materia să servească, dar nu trebuie să se lase dominat de ea. Dar comportamentul oamenilor dovedește acest lucru.... Dependența de materie a devenit excesivă, oamenii trăiesc doar cu acest scop, acela de a dobândi ceea ce le oferă lumea, iar bucuria de a poseda este un devotament deschis față de ceea ce trebuie să se desprindă de sarcina lor pământească. Căci cel ce dorește lumea cu bunurile ei nu dorește împărăția care nu este din lumea aceasta. Pentru că oricine dorește lumea se gândește puțin sau deloc la Dumnezeul și Creatorul său, nu este în relație corectă cu El, nu este "copilul" care își caută "Tatăl"..... El are încă multă părtășie cu cel care este Stăpânul lumii materiale și se străduiește să se întoarcă la el, din a cărui putere Dumnezeu l-a ajutat deja atât de mult în drumul său prin creație, încât îi este ușor să se desprindă complet de el pe Pământ. Dar omul nu poate realiza niciodată această eliberare dacă nu se eliberează mai întâi de dorința pentru aceste bunuri materiale. Numai atunci când învață să le disprețuiască, când nu le mai acordă mai multă valoare decât aceea de a-l sluji conform ordinii divine, numai atunci când pentru bunurile spirituale îi sunt de dorit, poate să le accepte pe acestea din urmă și să realizeze astfel trecerea de la această lume la împărăția spirituală, și numai atunci va reuși să se detașeze complet de stăpânul acestei lumi. Și oricine ar putea face acest lucru dacă s-ar gândi la lipsa de valoare a bunurilor pământești, dacă s-ar gândi la valoarea chiar și a celor mai dezirabile lucruri din această lume la ora morții sale, pe care nu o poate stabili el însuși, dar care îi poate fi acordată în orice zi. Omul trăiește și de aceea se gândește doar la viață, dar nu și la moarte, care este nesigură pentru el.... și se scutură fără să vrea de orice gând al ei..... Și totuși, el știe că nu poate duce în împărăția de dincolo nimic din ceea ce a dobândit în viața pământească..... Cu toate acestea, el se lasă dominat de gândul de a-și face viața pământească cât mai frumoasă și, de fiecare dată, este influențat de adversarul lui Dumnezeu în acest sens, astfel încât lăcomia pentru bunuri materiale crește mereu, pentru că unul încearcă să-l întreacă pe celălalt și nimeni nu se gândește cât de sărac este cu adevărat și în ce greutăți va trece în împărăția spirituală când îi va veni ceasul. Dar nicio ființă umană nu poate dobândi bunuri pământești și spirituale împreună. Doar cel care a devenit stăpân pe bunurile acestei lumi, care a căutat doar să adune comori spirituale care să dăinuie în veșnicie, va fi binecuvântat din belșug la sfârșitul vieții sale pământești....

Amin