• Indietro

La giusta valutazione della vita terrena

Non potete misurare la beatitudine che vi donerà il Regno spirituale, se vi siete formati nella vita terrena nel vostro essere, in modo da poter prendere possesso del Regno di Luce. Non vi può nemmeno essere reso contemplabile, perché allora verreste guidati in un certo stato di costrizione della vostra vita terrena ed allora ne sarebbe mancato totalmente lo scopo. Se vi viene anche presentato come vero, vi mancano però le dimostrazioni, cosa che però ha anche il suo motivo nella libertà della volontà, che ne sarebbe danneggiata. Ma vi può e dev’essere detto che la vita terrena più difficile in miseria ed oppressione, in malattia e bisogno, viene soppesato mille volte attraverso quella beatitudine e che guardando indietro non potrete comprendere, che vi era difficile quando dovevate sacrificare qualcosa, perché allora il tempo terreno vi apparirà anche come un attimo fuggente ed ora c’è davanti a voi tutta l’Eternità nella beatitudine.

Voi uomini misurate troppo valore alla vostra vita terrena, visto in modo terreno. Spiritualmente però è importante per voi, perché un’esistenza terrena vissuta bene vi può procurare un’Eternità beata. Ma quello che questa vita terrena vi offre in modo terreno, è totalmente inutile e vi prepara soltanto un benessere per un attimo, misurato all’Eternità. Dovete sempre ricordare che una volta non potrete comprendere, che avete trovato piacere in cose che non avevano nessun valore spirituale e sarete grati ad ogni anima, che nella vita terrena vi ha appunto presentato quell’inutilità ed ha rivolto i vostri sguardi ad altre mete. Ma finché voi uomini vivete sulla Terra, tali indicazioni non vi vogliono piacere e perciò anche le Parole di Gesù: “Il Regno dei Cieli subisce violenza, e soltanto chi usa la violenza, lo porterà a sé…”

Se però cercaste di immaginarvi una volta da qual infinitamente lungo tempo la vostra anima cammina già sulla Terra e che davanti a voi c’è l’Eternità, sareste anche in grado di valutare meglio il breve tempo della vita terrena, sapreste che è veramente soltanto un attimo e vorreste rinunciare anche volentieri alle gioie di quest’attimo in considerazione della beatitudine, che vi conquistate superando voi stessi. Proprio in questo consiste la prova della volontà, che non tendiate dalla parte dell’avversario di Dio, ma che guardiate alla vostra meta in Dio. Se ora a voi uomini viene dato un Aiuto così evidente, mentre vi viene data conoscenza dello scopo della vostra vita, quando vi vengono dischiusi gli occhi, in modo che siate in grado di vedere ciò che il cieco non vede, allora vi dovrebbe allettare la meta, perché la vita terrena non dura in eterno e può già essere terminata per il singolo con il giorno di domani.

La vostra esistenza terrena è discutibile perché non avete nessuna sicurezza di poterla godere a lungo, la vita spirituale, però è sicura ad ognuno di voi, può essere soltanto fatta in modo totalmente diversa. Questo lo determinate voi stessi attraverso la vostra predisposizione d’animo secondo la vita terrena. Ciononostante avete il diritto ed il dovere di riempire il posto anche nella vita terrena nel quale siete stati messi. Quindi non vi sono nemmeno negate delle gioie della vita e Dio non pretende da voi nessun eremitaggio, non un totale ritiro dal mondo, ma non vi dovete lasciar dominare dal mondo, voi dovete essere il padrone del mondo, dovete rendervi il mondo servizievole, com’è la Volontà di Dio, ma in questo mondo dovete sempre vedere lo sviluppo spirituale come senso e scopo dell’esistenza, che potete raggiungere anche nella vita terrena. “Il mondo” non deve occupare tutto il pensare dell’uomo, ma devono predominare i pensieri spirituali, allora anche il mondo non sarà più un pericolo, benché l’uomo si muova in mezzo al mondo. L’uomo si deve sempre rendere conto che la vita terrena non è scopo a sé stesso, ma soltanto un mezzo allo scopo.

Chi si appropria questi pensieri, non si accontenta nemmeno di ciò che gli offre il mondo. Costui cerca e tende a mete più alte, per lui il mondo ha perduto il pericolo, non vi troverà più l’adempimento, perché ha riconosciuto il suo vero valore oppure meglio ancora il suo non-valore. Inoltre Dio nella Sua Creazione ha donato molto all’uomo, di cui può gioire tranquillamente, come Egli lascia anche all’uomo stesso, di gioire legittimamente di tutte le cose, se soltanto Egli Stesso E’ e Rimane la Meta, la Quale è più urgente per l’uomo.

Amen

Evaluarea corectă a vieții pământești....

Nu puteți măsura fericirea pe care vi-o va oferi împărăția spirituală atunci când v-ați format ființa prin viața pământească în așa fel încât să puteți intra în posesia împărăției luminii. Și nici nu vi se poate preciza, pentru că atunci v-ați trăi viața pământească într-o anumită stare de constrângere, iar scopul ei ar fi atunci complet ratat. Și chiar dacă vi se prezintă ca fiind adevărat, dovezile lipsesc, dar și acest lucru își are rațiunea în libertatea voinței, care ar fi pusă în pericol prin aceasta. Dar atât se poate și trebuie să vi se spună că cea mai grea viață pământească în adversități și necazuri, în boală și mizerie, va fi depășită de o mie de ori de acele fericiri și că, privind în urmă, nu veți putea înțelege că v-a fost greu atunci când a trebuit să vă jertfiți, pentru că atunci și timpul pământesc vă va părea o clipă trecătoare, iar acum vă stă în față întreaga veșnicie în beatitudine.... Voi, oamenii, acordați cu toții prea multă valoare vieții voastre pământești, din punct de vedere pământesc.... Ea are într-adevăr o importanță spirituală pentru voi, pentru că o existență pământească corect trăită vă poate crea o eternitate fericită. Dar ceea ce vă oferă această viață pământească este complet inutil și vă oferă doar o senzație de bunăstare de moment în comparație cu eternitatea. Ar trebui să aveți mereu în vedere acest lucru, pentru că într-o zi nu veți putea înțelege că v-ați bucurat de lucruri care nu aveau nicio valoare spirituală.... și veți fi recunoscători fiecărui suflet care v-a prezentat tocmai această inutilitate în viața pământească și v-a îndreptat privirea spre alte scopuri. Dar atâta timp cât voi, oamenii, veți trăi pe Pământ, astfel de referințe nu vor fi pe placul vostru și de aceea și cuvintele lui Iisus: "Împărăția cerurilor se ia cu năvală și numai cei ce dau năvală pun mâna pe ea....". Dar dacă ați încerca măcar o dată să vă imaginați cât de infinit de mult timp ați umblat pe Pământ pentru sufletului vostru, și că în fața voastră se află eternitatea, atunci ați putea să evaluați mai bine și timpul scurt al vieții pământești, ați ști că este de fapt doar o clipă și atunci ați dori cu plăcere să renunțați și la bucuriile acestei clipe în vederea fericirii pe care o dobândiți depășindu-vă pe voi înșivă. Tocmai aceasta este proba voinței voastre, să nu vă străduiți spre adversarul lui Dumnezeu, ci să vă vedeți scopul în Dumnezeu..... Și când voi, oamenii, sunteți ajutați atât de vizibil prin faptul că vi se dă cunoașterea scopului vieții voastre pământești, când vi se deschid ochii astfel încât să puteți vedea ceea ce orbii nu pot vedea, atunci scopul ar trebui să vă atragă în continuare, căci viața pământească nu durează o veșnicie și poate chiar să se termine pentru individ chiar a doua zi.... Existența voastră pământească este îndoielnică, deoarece nu aveți certitudinea că vă veți putea bucura de ea pentru o perioadă lungă de timp.... dar viața spirituală este sigură pentru fiecare dintre voi, numai că ea poate fi conturată foarte diferit. Iar acest lucru îl determinați voi înșivă prin atitudinea pe care o aveți față de viața pământească. Și totuși, aveți dreptul și datoria de a vă ocupa locul care v-a fost dat în viața pământească. Prin urmare, nu vi se refuză plăcerile vieții, iar Dumnezeu nu vă cere să trăiți într-o pustnicie, să vă retrageți complet din lume.... Dar nu trebuie să vă lăsați dominați de lume, să fiți stăpânii lumii, să faceți lumea să vă fie de folos, așa cum este voia lui Dumnezeu.... însă vedeți întotdeauna dezvoltarea spirituală ca sens și scop al existenței în această lume, pe care o puteți realiza și în viața pământească.... Întreaga gândire a ființei umane nu ar trebui să fie umplută de "lume", ci să predomine gândurile spirituale, atunci nici lumea nu va mai fi un pericol, chiar dacă ființa umană trăiește în mijlocul lumii. Iar ființa umană ar trebui să fie mereu conștientă de faptul că viața pământească nu este un scop în sine, ci doar un mijloc pentru un scop..... Oricine adoptă aceste gânduri nu se va mulțumi cu ceea ce îi oferă lumea..... El caută și se străduiește să atingă scopuri mai înalte, iar pentru el lumea și-a pierdut pericolul, nu-și va mai găsi împlinirea în lume pentru că i-a recunoscut valoarea reală sau chiar nonvaloarea. De altfel, Dumnezeu a dat ființei umane multe lucruri în creația Sa de care ființa umană se poate bucura fără ezitare, așa cum lasă la latitudinea ființei umane să se bucure de toate lucrurile în mod corect, dacă doar El Însuși este și rămâne întotdeauna scopul care este prima prioritate a ființei umane....

Amin