• Indietro

„Nessuno viene al Padre se non per mezzo di Me…”

Nessuno viene al Padre se non per mezzo di Me. Queste Parole da sole dovrebbero già far riconoscere agli uomini l’importanza nel riconoscere Gesù Cristo come il Figlio di Dio e Redentore del mondo, e ciononostante hanno perduto totalmente l’impressione, perché l’umanità non bada a questa, altrimenti non Lo rifiuterebbe così spensieratamente, il Quale designa Sé Stesso come il Ponte verso il Padre. Le Parole della Scrittura sono per la maggior parte degli uomini soltanto ancora delle lettere senza Spirito e Vita. Le pronunciano senza rendersi conto del loro significato, lasciano totalmente inosservate le Parole Del Signore e perciò non trovano il Padre, perché non credono nemmeno con convinzione in Lui, che avrebbe per conseguenza la considerazione della Parola divina.

“Nessuno viene al Padre se non per mezzo di Me”. Ma agli uomini manca la volontà di giungere al Padre, per cui non cercano nemmeno la Via verso Lui, per cui per loro anche il divino Redentore Gesù Cristo è senza alcun significato. Questa predisposizione d’animo conduce alla rovina, alla morte spirituale. Dato che non giungono al Padre, rimangono nel potere di colui che è l’avversario di Dio, rimangono nell’abisso, perché non giungono in Alto. E’ uno stato oltremodo deplorevole, che gli uomini non fanno riconoscere nessuna tendenza verso l’Alto, che non riflettono sul loro compito terreno e che per loro la Dottrina di Cristo, il Vangelo, è anche indifferente, che non accettano come importante nessuna delle Sue Parole e vi riflettano, che non possono giungere alla conoscenza, perché non cercano nessun chiarimento, perché a loro è totalmente indifferente che cosa vorrebbe trasmettere loro Dio tramite la Scrittura e che cosa ha predicato agli uomini l’Uomo Gesù come Oratore di Dio. E nessuno pensa che è sulla Terra solamente per svolgere il ritorno al Padre, e che per questo gli viene costantemente offerta l’occasione, che lui rifiuta nel suo senso rigido, perché non crede.

La distanza dell’uomo dal Padre è grande, ma Uno Si offre per la Guida, per la Mediazione. Uno ha stabilito il Ponte, ha reso percorribile la via verso il Padre, e quest’Uno offre il Suo Aiuto a tutti gli uomini. Ma Egli non viene ascoltato, non viene considerato, quando vuole farSi ricordare dagli uomini. Passano oltre a Lui ciechi e sordi, benché Egli invochi loro: “Nessuno viene al Padre se non per mezzo di Me…”. Egli Stesso dice di Sé: “Io Sono la Via, la Verità e la Vita…”. Chi quindi cerca la Verità e la Vita, deve prendere la Via verso Gesù Cristo, deve servirsi della Sua Mediazione, deve chiederGli la Forza di poter percorrere la via terrena con successo, che è lo scopo della vita: trovare l’unificazione con il Padre, che poi assicura una Vita nella Beatitudine, una Vita che dura in eterno.

Gli uomini non sanno a quale sorte vanno incontro mediante la loro indifferenza e la loro malafede, non sanno che cosa si giocano non badando alla Parola divina, che non si rifugiano in Lui, il Quale Solo può salvarli dalla rovina, non lo sanno e non credono alle parole di coloro che lo sanno e vorrebbero aiutarli. Ed anche se dall’Alto risuona la Parola, non l’accettano, perché ascoltano un’altra voce, la voce del mondo, con la quale l’avversario di Dio parla loro ed alla quale aprono volontariamente le loro orecchie. Non cercano la Vita, ma la morte, rifiutano Colui il Quale promette loro la Vita, e perciò rimarranno nel peccato e nella morte, perché senza Gesù Cristo non c’è nessuna Redenzione e nessun ritorno nella Casa del Padre.

Amen

"Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine...."

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.... Numai aceste cuvinte ar trebui să-i facă pe oameni să înțeleagă importanța recunoașterii lui Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, și totuși ele și-au pierdut complet impresia, căci omenirea nu le respectă, altfel nu L-ar respinge cu atâta nepăsare pe Cel care se numește pe Sine Însuși Podul către Tatăl.... Cuvintele Scripturii sunt pentru cei mai mulți oameni doar niște litere fără spirit și viață.... Ei le rostesc fără a fi conștienți de semnificația lor, ignoră complet Cuvintele Domnului și, prin urmare, nu-și găsesc nici ei calea spre Tatăl, pentru că nu cred în El cu convingerea care ar duce la ascultarea Cuvântului divin. Nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin Mine.... Cu toate acestea, oamenilor le lipsește voința de a ajunge la Tatăl, motiv pentru care nici ei nu caută calea spre El.... și tot de aceea Răscumpărătorul divin Iisus Hristos nu are nicio importanță pentru ei. Această atitudine duce la cădere, la moarte spirituală.... Deoarece nu ajung la Tatăl, ei rămân în puterea celui care este adversarul lui Dumnezeu, rămân în adâncuri pentru că nu doresc să se înalțe. Este o stare extrem de regretabilă faptul că oamenii nu dau dovadă de nici un efort pentru a se ridica, că nu se gândesc la sarcina lor pământească și că sunt indiferenți și la învățătura lui Hristos, la Evanghelie, că nu acceptă niciunul dintre Cuvintele Sale ca fiind importante și nu se gândesc la ele.... că nu pot ajunge la cunoaștere pentru că nu caută iluminarea, pentru că sunt complet indiferenți la ceea ce Dumnezeu vrea să le transmită prin Scripturi și la ceea ce omul Iisus, ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, a predicat oamenilor.... Și nimeni nu se gândește la faptul că el nu rămâne pe Pământ decât pentru a înfăptui întoarcerea la Tatăl și că i se oferă în mod constant posibilitatea de a face acest lucru, pe care o respinge în mintea sa rigidă, pentru că nu crede. Distanța dintre ființa umană și Tatăl este mare, și totuși, Unul se oferă pe Sine Însuși pentru îndrumare, pentru mediere.... Cineva a construit podul care face ca drumul spre Tatăl să fie practicabil, iar acest Cineva își oferă ajutorul său tuturor oamenilor.... Dar El nu este ascultat, nu este luat în seamă, dacă vrea să le amintească oamenilor de Sine.... Orbi și surzi, ei trec pe lângă El, deși El le strigă: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine...." El spune despre Sine Însuși: "Eu sunt calea, adevărul și viața...." Prin urmare, oricine caută adevărul și viața trebuie să ia calea prin Iisus Hristos, trebuie să se folosească de mijlocirea Lui, trebuie să ceară putere de la El pentru a putea parcurge cu succes drumul pământesc, care este scopul vieții: Găsirea unirii cu Tatăl, care asigură doar o viață de beatitudine, o viață care durează veșnic. Oamenii nu știu ce soartă îi așteaptă prin indiferența și necredința lor, nu știu ce pierd prin faptul că nu respectă Cuvântul divin, că nu se refugiază în Cel care singur îi poate salva de la ruină.... Ei nu știu și nu cred în cuvintele celor care știu și vor să-i ajute. Și chiar dacă Cuvântul sună de Sus, ei nu-l acceptă, pentru că ascultă o altă voce, vocea lumii cu care li se adresează adversarul lui Dumnezeu și la care își deschid de bunăvoie urechile. Ei nu caută viața, ci moartea.... îl resping pe Cel care le promite viața și, de aceea, vor rămâne în păcat și în moarte, pentru că fără Iisus Hristos nu există răscumpărare și nici întoarcere în casa Tatălui....

Amin