• Indietro

L’assenza del buon costume - Leggi non scritte

Un’assenza generale di buon costume accompagna il tempo del disamore degli uomini, ed anche questo è un segno della decadenza spirituale, che gli uomini non hanno più nessun riguardo della sensibilità dei prossimi e quindi verso di loro non si danno nessun ritegno. Ed una razza che è senza buoni costumi e senza profonda morale, va incontro al naufragio. Questo è bensì incomprensibile per gli uomini, dato che la moralità viene considerata solamente come opera umana secondaria e considerano come adeguato al tempo il vivere tutti gli istinti fino in fondo. In quest’opinione vengono sostenuti tramite l’interpretazione totalmente sbagliata che le leggi della moralità ostacolano gli uomini solamente nel vivere fino in fondo e perciò devono essere estinte. Un popolo che non vuole farsi nessuna legge come filo conduttore, non può mai e poi mai sussistere, dato che queste danno loro un sostegno morale e vivono la loro vita in un certo ordine sociale. Queste sono delle leggi non scritte che però venivano accettate finora dagli uomini, perché tutti riconoscevano sia la necessità che anche la benedizione di tali leggi e vi si sono adeguati senza resistenza per via dell’ordine umano. Queste leggi vengono sempre più dimenticate, oppure vengono sapientemente rigettate dagli uomini, perché sono d’impedimento ad un vivere fino in fondo la loro istintività. In ciò è visibilmente riconoscibile una retrocessione dello sviluppo spirituale, perché più l’uomo è istintivo, meno tende verso Dio; desidera il mondo, cioè tutto ciò che crea benessere al corpo, e per via del corpo lascia cadere ogni riguardo per il prossimo. La conseguenza è che l’uomo cade alle forze spirituali che hanno portato sulla Terra ad una vita del godimento sfrenato, che godono delle loro brame e quindi conducono una vita peccaminosa. Queste forze spirituali hanno una grande influenza su quegli uomini e li sfruttano in un modo che l’uomo bada sempre di meno alle leggi non scritte, per darsi senza pensare ad un cammino di vita dissoluto e per lui non esistono nemmeno più dei limiti per l’esaudimento delle sue brame. Lo sviluppo spirituale è per una tale predisposizione e non è mai di promozione per le gioie del mondo, perché ciò che pretende il corpo, sarà sempre a svantaggio dell’anima. Inoltre un tendere spirituale verrà deriso e schernito e questo nuovamente senza limite, perché gli uomini hanno perduto la sensazione per il comportamento e buoni costumi. Quindi non viene nemmeno considerata l’opinione del singolo, ma osservata come avversa e perciò rigettata, sovente in modo vergognoso, perché la moralità e la decadenza spirituale vanno mano nella mano. Gli uomini parlano bensì di essere emancipati, ma lo sono meno che mai. Parlano di progresso spirituale e sono comunque rimasti molto indietro, perché con ciò non intendono il progresso dell’anima, solo unicamente un pensare deformato che a loro sembra però desiderabile. Cercano di edificarsi una nuova moralità che presta vantaggio ad un leggero cammino di vita e tendono presentarlo come ideale. Così vengono rilasciate nuove leggi, le leggi vecchie vengono rovesciate così rispettivamente camminerà anche l’umanità e perderà ogni norma per una vita virtuosa compiacente a Dio, che deve procurare agli uomini un progresso dell’anima.

Amen

Imoralitate.... Legi nescrise....

O imoralitate generală însoțește perioada de lipsă de bunăvoință a oamenilor, iar acesta este și un semn al decăderii spirituale, faptul că oamenii nu mai manifestă nici un fel de considerație față de sensibilitatea semenilor lor și, prin urmare, nu se forțează față de ei. Iar o generație fără maniere și fără o morală profundă se îndreaptă spre ruină. Acest lucru este de neînțeles pentru oameni, deoarece ei consideră că moralitatea este un simplu accesoriu uman și consideră că trăirea tuturor instinctelor este în concordanță cu vremurile. Și sunt întăriți în aceste opinii complet greșite că legile morale nu fac decât să-i împiedice pe oameni să acționeze și, prin urmare, trebuie abolite. Nicio națiune nu va exista vreodată dacă nu dorește să se ghideze după legi care să ofere oamenilor un sprijin moral și să le permită să-și trăiască viața în cadrul unei anumite ordini sociale. Acestea sunt legi nescrise care, cu toate acestea, au fost acceptate de oameni până în prezent, deoarece toată lumea a recunoscut atât necesitatea, cât și binecuvântarea unor astfel de legi și, de dragul ordinii umane, le-a acceptat fără rezistență. Aceste legi sunt din ce în ce mai mult uitate, sau sunt respinse cu bună știință de către oameni, deoarece reprezintă un obstacol în calea trăirii instinctuale. Iar în acest lucru se poate observa un declin în dezvoltarea spirituală, căci cu cât o persoană este mai pasională, cu atât mai puțin se străduiește pentru Dumnezeu; ea dorește lumea, adică tot ceea ce face ca trupul să fie confortabil, și de dragul trupului abandonează orice considerație pentru semenii săi. Iar consecința este că ființa umană cade pradă forțelor spirituale care au trăit o viață de plăceri neîngrădite pe Pământ, care și-au satisfăcut dorințele și astfel au dus o viață păcătoasă. Aceste forțe spirituale au o mare influență asupra acelor oameni și îi folosesc în așa fel încât ființa umană respectă din ce în ce mai puțin legile nescrise, încât se lasă pradă unui mod de viață ușor, fără ezitare, încât nu există pentru ea alte limite decât satisfacerea poftelor sale. O astfel de atitudine față de plăcerile lumii nu este niciodată favorabilă dezvoltării spirituale, deoarece ceea ce cere trupul va fi întotdeauna în detrimentul sufletului. În plus, însă, o strădanie spirituală va fi ridiculizată și batjocorită, și asta din nou fără nici o inhibiție, pentru că oamenii și-au pierdut simțul decenței și al bunelor moravuri.... Așadar, nici punctul de vedere al individului nu este respectat, ci privit ca fiind contradictoriu și, prin urmare, respins, adesea în cel mai nerușinat mod. Căci imoralitatea și decăderea spirituală merg mână în mână. Oamenii vorbesc despre faptul că sunt iluminați, dar sunt mai puțin iluminați ca niciodată. Ei vorbesc de progres spiritual și totuși sunt mult în urmă, pentru că nu înțeleg prin aceasta progresul sufletului, ci doar o gândire educată care totuși li se pare de dorit. Ei caută să construiască o nouă moralitate care promovează un mod de viață ușor și se străduiesc să o prezinte ca fiind ideală. Și astfel vor fi promulgate legi noi și vor fi răsturnate legi vechi, iar omenirea se va schimba și ea în consecință și va pierde orice măsură pentru o viață virtuoasă și plăcută lui Dumnezeu, ceea ce ar trebui să-i aducă ființei umane progresul sufletului....

Amin