• Back

PROCES PRENOŠENJA BOŽANSKE RIJEČI.... - DUH – DUŠA – TIJELO....

Jednom kada se duša ujedinila sa njezinim duhom tijelo je izgubilo njegovo pravo nad dušom, tj. duša će odbaciti fizičke žudnje budući one proturječe željama duha. Iz ovog razloga sjedinjenje između duše i duha se može jedino dogoditi u onim trenucima kada tijelo nije zaokupljeno sa zemaljskim aktivnostima tijekom kojeg su sve misli i osjećaji, otud duša, fokusirani na ovu aktivnost. Premda se aktivnost ljudskog bića može itekako podudarati sa Božanskom voljom, učinkovitost duha unatoč tome zavisi od dušina potpuna podavanja duhu, posljedično tome to zahtijeva čovjekovo povlačenje u osamu da bi duh sebe učinio čujnim za dušu, posebice ako je dostavljeno duhovno znanje također naumljeno za bližnja ljudska bića, otud ako treba biti zapisano na papir. To je zašto objave iz duhovnog kraljevstva, time izljevi [[(zračenja)]] Oca-Duha ka duhovnoj iskri, mogu jedino biti primljena u osami, kada duša može bez ograničenja sebe izručiti duhu. Onda će kompletna povezanost između duše i duha biti moguća, tako da će Bog Osobno biti sposoban izraziti Sebe kroz duha, tako da će duša sebe produhoviti i tijekom trenutaka kontakta sa vječnim Ocem-Duhom primiti, razumjeti i naknadno obavijestiti one ljude o Njegovoj Riječi koji žude znati rezultat [[(tog)]] povlačenja [[(u osamu)]]. Jedino onda će duša uspostaviti kontakt sa tijelom i obavijestiti potonje o onome što je primila iz duhovnog kraljevstva.

AMEN

Procesul de transmitere a Cuvântului divin.... Spirit - Suflet - Corp....

Dacă sufletul se unește cu spiritul său, trupul și-a pierdut dreptul asupra sufletului, adică sufletul respinge dorințele fizice, deoarece acestea contrazic dorința spiritului. Prin urmare, actul de unire a sufletului și a spiritului este posibil doar în momentele în care corpul nu este atât de ocupat încât să desfășoare o activitate pământească, când gândirea și voința, adică sufletul, este complet dedicat acestei activități. Activitatea ființei umane poate într-adevăr să corespundă voinței divine, însă eficiența spiritului depinde de devotamentul total al sufletului față de spirit, motiv pentru care este necesară o retragere a ființei umane în tăcere, unde spiritul se poate face auzit de suflet, mai ales atunci când cunoștințele spirituale transmise sufletului sunt destinate și semenilor, deci trebuie consemnate în scris.

De aceea, comunicările din împărăția spirituală, care sunt emanații ale Tatălui-Spirit asupra scânteii spirituale din ființa umană, nu trebuie primite decât în izolare, acolo unde sufletul se poate dărui spiritului fără inhibiții. Atunci poate avea loc o legătură completă între suflet și spirit, astfel încât Dumnezeu Însuși să se poată exprima prin spirit, astfel încât sufletul să se spiritualizeze și, în momentele de legătură cu eternul Tată-Spirit, să primească Cuvântul Său, să-l înțeleagă și apoi să-l poată face auzit de ființa umană care dorește să audă rezultatele izolării. Abia atunci sufletul se unește cu trupul și împărtășește cu el ceea ce a primit din împărăția spirituală....

Amin