• Back

PRERANI ODLAZAK IZ OVOG SVIJETA

Ljude se stalno podsjeća kako su stvari ovog svijeta prolazne. Opet i iznova se oni suočavaju sa smrću kada mnogobrojni ljudi prerano umiru. Oni su bespomoćni protiv takvih događa(n)ja. To im donosi bol i žalost. Ali oni se ne kaju niti razmišljaju o stvarnom razlogu za patnju i (pre)ranu smrt.

Tako patnje postaju još bolnije. Ljudi će sa strahom gledati u nadolazeće događaje u svijetu i skamenjeni su od straha pred velikim uništenjem koje ih okružuje. Oni vide bijedu vremena, a ipak ostaju u potpunosti ne-impresionirani i ne postižu nikakve koristi za svoje duše.

Zato Bog koristi najsnažnije načine da ih protrese iz njihove nezainteresiranosti. Čak kada su ljudi suočeni sa fizičkom patnjom njihova duša i dalje ostaje nedodirnuta, oni ostaju indiferentni pred udarima sudbine, ili bi se u suprotnom pokušali promijeniti kada shvate da je njihov duhovni stav uzrok povećane patnje na Zemlji.

Zato ljudska bića moraju biti uklonjena prerano iz ovog života. Duži ostanak bi bio više na štetu nego na korist za njihove duše. Pošto oni razmišljaju samo o svojim zemaljskim životima i mogli bi u potpunosti izgubiti vjeru.

Zbog toga Bog dozvoljava da bezbrojna ljudska bića izgube svoje živote unatoč manjku njihove zrelosti, zato da bi spriječio otklizavanje unatrag. Zemlja im nije skrivena i tamo mogu promatrati daljnja usavršavanja i doći do zaključka da su ljudi sami odgovorni kroz ne-brigu za spasenje svojih duša, zbog krivog načina života, i kroz ne-vjeru i sebičan način razmišljanja.

Međutim, ti ljudi koje je Bog prerano pozvao mogu, kada se suoče sa smrću, doći do razumijevanja i ipak se iskreno ujediniti sa Bogom. Oni i dalje mogu biti pročišćeni kroz bol. Tako im je sve to dalo viši stupanj zrelosti što ne bi moglo biti postignuto dužim životom na Zemlji. Takav pre-rani odlazak sa Zemlje je za njih bio blagoslov. Samo nekolicina ljudi to prepoznaju; bez obzira koliko velika bila patnja na Zemlji, to je ipak samo sredstvo za pri-dobijanje duša. Veličina njihovih potreba bi ih trebala dovesti do Boga, Koji može otkloniti takvu potrebu ako ljudi, u vjeri, očekuju Njegovu pomoć.

Međutim, gdje je patnja i dalje neuspješna, gdje ljudi i dalje vrijeđaju Njega, onda su oni u velikoj opasnosti da postanu u potpunosti izgubljeni. Onda će Bog završiti mnoge zemaljske živote i dozvoliti ono što izgleda kao ljudska bijeda, pošto On neprestano brine za njihove duše i želi ih spasiti. Iako tijelo nestaje, sve je za dobrobit i blaženstvo ljudske duše, pošto ništa što On čini nije pogrešno/krivo.

AMEN

Plecarea prematură din lume.... Scopul....

Trecerea în neființă a lucrurilor pământești continuă să fie adusă în fața ochilor oamenilor, iar moartea se apropie în mod constant de ei atunci când nenumărați oameni pleacă prematur din viață și ei se confruntă cu acele evenimente neputincioase care aduc suferință și mizerie oamenilor. Dar ei nu se răzgândesc și nici nu se gândesc la cauza reală a suferinței și a morții premature a oamenilor. Și de aceea suferința capătă forme din ce în ce mai dureroase, iar omenirea va privi cu groază evenimentele mondiale și va îngheța în fața magnitudinii nenorocirii care se abate asupra ei. Pentru că nici nu ar vrea să fie altfel, dar oamenii rămân complet neimpresionați de mizeria vremii și nu trag niciun beneficiu din ea pentru sufletele lor. Și de aceea Dumnezeu folosește cele mai severe mijloace pentru a-i trezi din letargia lor, căci chiar dacă oamenii suferă pământesc și fizic, sufletele lor rămân neafectate, rămân indiferente la loviturile sorții sau ar încerca să se schimbe în conștientizarea faptului că atitudinea lor spirituală este cauza creșterii suferinței pe Pământ. Și acesta este motivul pentru care atât de mulți oameni sunt nevoiți să plece prematur din viață, deoarece o ședere mai lungă ar fi mai mult în detrimentul sufletului lor decât benefică, pentru că și-ar pierde complet credința și s-ar gândi doar la viața lor pământească. Din acest motiv, Dumnezeu îngăduie de asemenea ca atât de mulți oameni să-și piardă viața fizică, în ciuda lipsei lor de maturitate, pentru a preveni regresul, pentru a le da totuși posibilitatea de a se maturiza în lumea de dincolo, pentru că starea de pe Pământ nu le rămâne ascunsă, iar ei pot de asemenea să urmeze cursul mai departe și să ajungă la conștientizarea faptului că oamenii înșiși sunt vinovați pentru suferințele grave de pe Pământ din cauza neglijării mântuirii sufletului lor, din cauza unui mod de viață condus greșit, din cauza necredinței și a gândirii lipsite de bunătate. Dar oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă prematur de pe Pământ pot totuși să ajungă la cunoaștere în fața morții, pot totuși să se unească intim cu Dumnezeu, pot totuși să se purifice prin mari suferințe, iar atunci acest lucru le va fi adus un grad sporit de maturitate pe care o viață pământească mai lungă nu l-ar fi adus, și atunci o plecare timpurie din lume va fi totuși o binecuvântare pentru ei. Și oricât de mare ar fi suferința pământească pe Pământ, ea este doar un mijloc de a câștiga sufletul.... dar recunoscută ca atare doar de puțini oameni. Mărimea adversității ar trebui să-i facă să găsească calea spre Dumnezeu, Care poate și va alunga orice adversitate dacă ființa umană așteaptă cu credință ajutorul Său. Cu toate acestea, acolo unde chiar și această mare adversitate nu reușește, unde oamenii Îl uită și sunt în cel mai mare pericol de a se îndrepta complet spre abis, Dumnezeu va pune capăt multor vieți pământești și va îngădui o nenorocire aparent inumană, căci El își amintește întotdeauna de sufletele oamenilor și caută să le salveze, chiar dacă trupul va pieri în acest proces, căci nimic din ceea ce face El nu este greșit, ci totul este bun și o binecuvântare pentru sufletul ființei umane....

Amin