• Back

VOLJA I DJELO.... ODGOVORNOST....

Volja rada djelo. Volja je prema tome odlucujuca premda je jedino djelo potvrda volje. Bez volje djelo ne može biti izvedeno; ali cak bez djela volja treba biti opravdana pred Bogom buduci ona pokazuje prirodu ljudskog bica, impuls za dobro ili za zlo. Kako bi sproveo u djelo volju ljudsko bice mora koristiti energiju života koja tece kroz njega, stoga on može ostvariti dobra baš kao i zla djela, ali da bi to ucinio on uvijek treba koristiti snagu koju mu je Bog Osobno dao. Posljedicno tome, ako on pocini loše djelo on ga ostvaruje uz pomoc Božanske snage i stoga cini nešto za što je on odgovoran pred Bogom. On je, u stvari, koristio njegovu volju da bi povecao snagu Božjeg protivnika sa snagom koju prima od Boga buduci je svako loše djelo pokoravanje zloj sili i prema tome ju povecava. Ljudsko bice se okrece od Boga i spram zle sile sa svakim djelom koje se suprostavlja Bogu i lošom namjerom. Ako je ljudska volja dobra, tj. usmjerena spram Boga, onda ce on uvijek koristiti energiju života za dobrobit drugih ljudi. On ce biti neprestano zaokupljen sa pomaganjem drugima, tj. on ce dozvoliti da njegova volja postane djelo. Ako su djela rezultat Ljubavi, to jest ako Ljubav uzrokuje da ljudska volja postane aktivna, onda je njegova volja okrenuta spram Boga. Prema tome volja je po vlastitoj želji odabrala Boga i svako djelo koje rezultira iz ove volje je opravdano pred Bogom, i Bog cijeni ovo djelo u skladu sa ‘voljom da Ljubi’.

AMEN

Voință și faptă.... Responsabilitate....

Voința dă naștere faptei. Astfel, testamentul este determinant, deși actul este doar confirmarea testamentului. Fără voință, fapta nu se poate realiza; voința fără faptă, însă, trebuie să răspundă deja în fața lui Dumnezeu, căci ea manifestă dispoziția ființei umane, impulsul spre bine sau spre rău. Pentru a putea îndeplini voința trebuie să se folosească vitalitatea infuzabilă a ființei umane, astfel că ființa umană poate săvârși atât fapte bune, cât și rele, ea se va folosi întotdeauna de forța pe care i-o dă Dumnezeu Însuși pentru a face acest lucru.... Dacă acum face o faptă rea, o face cu ajutorul forței divine și astfel face ceva pentru care trebuie să răspundă în fața lui Dumnezeu. Astfel, el și-a folosit voința pentru a spori puterea adversarului său cu ajutorul forței de la Dumnezeu, căci fiecare faptă rea este o predare a lui însuși puterii malefice și deci o creștere a acesteia. Voința ființei umane se îndepărtează de Dumnezeu și se îndreaptă spre acea putere rea prin fiecare faptă care este îndreptată împotriva lui Dumnezeu și astfel mărturisește o dispoziție rea. Dacă voința unei persoane este bună, adică întoarsă spre Dumnezeu, atunci ea va folosi întotdeauna forța vitală care curge spre ea pentru fapte benefice pentru semenii săi. El va practica slujirea iubirii aproapelui pentru că este în permanență activ, adică își lasă voința să devină acțiune. Dacă faptele sale sunt născute din iubire, adică acea iubire determină voința ființei umane să fie activă, atunci voința ființei umane este îndreptată spre Dumnezeu. Astfel, voința s-a hotărât pentru Dumnezeu de bunăvoie, iar orice faptă născută din această voință este justificată înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu evaluează această faptă conform voinței de iubire....

Amin