• Back

UDALJENOST OD BOGA.... ODSUSTVO SNAGE.... PROPAST....

Božje zapovijedi se ne poštuju, a čovječanstvo se klanja još jedino svijetu, i tako onome koji vlada svijetom. A, budući da ono ne prepoznaje Stvoritelja neba i Zemlje, jer ne ispunja Njegovu volju i podređuje se Njegovom protivniku, ide u susret propasti, jer se sve više udaljava od Boga, i odatle sve manje može biti opskrbljeno Njegovom snagom.... Odsustvo snage (nemoć) je, međutim, propast.... Odsustvo snage je neizrecivo bolno za duhovno, koje ne može nastaviti svoj put razvoja, nego ostaje vezano, budući se bez opskrbe Božjom snagom ne može osloboditi. Udaljenost od Boga je međutim istoznačna sa povlačenjem snage, i stoga je beživotno stanje, kojeg biće postaje svjesno tek nakon završetka zemaljskog života. To je neizrecivo tužno vrijeme za duhovno, kojega izopačena volja čovjeka čini da ostane u vezanom stanju, a uzrok ove duhovne nevolje je odsustvo Ljubavi (nemilosrdnost).... djelovanje ljudi protiv Božanskih zapovijedi.... Ljubav prema bližnjemu se premalo prakticira, ali sebična ljubav je narasla, a time je također ojačala i ljubav prema svijetu, te stoga ne može postati bolje na Zemlji, ljudi ne mogu ostati pošteđeni patnje, budući oni sami žele tako. A takvo vrijeme odsustva Ljubavi (nemilosrdnosti) zahtijeva Božju intervenciju, jer Njegove zapovijedi više nisu poštovane. Bog od ljudi traži Ljubav prema bližnjemu, a On u tome također vidi i Ljubav prema Njemu Osobno.... „Što učinite najmanjem od Moje braće, Meni ste učinili....“Os obno sve ljude naziva Svojom braćom....I On želi da ljudi na Zemlji jedan prema drugom postupaju kao braća. On želi po tome izmjeriti njihovu Ljubav za Njega. A ljudi ne slušaju Njegov glas, ne osvrću sena Njegovu Riječ, i bez Ljubavi prolaze pored nevolje bližnjega. I tako oni trebaju osjetiti jednaku nevolju, oni trebaju snositi istu sudbinu, patnja mora oblikovati svakoga, ako je on još sposoban za promjenu, i oni trebaju naučiti gledati bližnjega kao brata, i služiti jedan drugoga. Ovo međutim može postići još jedino velika zemaljska nevolja, i stoga Bog mora dopustiti da takva prođe po Zemlji, tako da u ljudima bude probuđena Ljubav, i da se spriječi duhovna propast, tamo gdje još dolazi u obzir mogućnost promjene volje. A ovo treba donijeti nadolazeće vrijeme, koje će donijeti još beskrajno mnogo patnje, budući čovječanstvo drugačije ne može biti dovedeno do Ljubavi, a bez Ljubavi je potpuno izgubljeno. I, ovo treba očekivati u kratkom vremenu.... Jer, čovječanstvo se sve više udaljava od Boga, i ono može još jedino putem velike patnje biti dovedeno nazad Bogu, ako još nije sasvim pripalo Božjem protivniku, i još ustrajava bez Ljubavi. Ali onda više nije daleko čas Suda, Dan u kojem je konačno razdvajanje između dobra i zla.... između onih koji žive u Ljubavi, koji priznaju Boga kao njihovog Gospoda, i pristalica svijeta koji su lišeni bilo kakve Ljubavi.

AMEN

Distanța față de Dumnezeu.... Neputință.... Cădere....

Poruncile lui Dumnezeu sunt ignorate, iar omenirea nu face decât să aducă omagiu lumii și, astfel, celui care conduce lumea. Și pentru că nu-L recunoaște pe Creatorul Cerului și al Pământului, pentru că nu împlinește voința Lui și se subordonează adversarului Său, ea se îndreaptă spre ruină, căci se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și, prin urmare, poate fi tot mai puțin înzestrată cu puterea Lui.... Lipsa de tărie, însă, înseamnă ruină.... Lipsa de putere este nespus de dureroasă pentru substanța spirituală care nu-și poate continua cursul de dezvoltare, ci rămâne legată, deoarece nu se poate elibera fără aportul de putere de la Dumnezeu. Îndepărtarea de Dumnezeu este însă sinonimă cu retragerea forței și, prin urmare, cu o stare de inactivitate, de care ființa nu devine conștientă decât după încheierea vieții sale pământești. Este un moment de o tristețe de nedescris pentru substanța spirituală care rămâne într-o stare legată din cauza voinței greșite a ființei umane, iar cauza acestei greutăți spirituale este lipsa de dragoste.... acțiunile oamenilor împotriva poruncilor divine.... Se practică prea puțină iubire față de aproapele, dar se sporește iubirea de sine și, prin urmare, și iubirea față de lume și, de aceea, lucrurile nu se pot îmbunătăți pe Pământ, oamenii nu pot fi scutiți de suferință pentru că ei înșiși vor să fie așa. Iar o astfel de perioadă de lipsă de iubire necesită intervenția lui Dumnezeu, deoarece poruncile Sale nu mai sunt respectate. Dumnezeu cere de la oameni iubirea față de aproapele, iar în aceasta.... vede și iubirea față de El însuși. "În măsura în care faceți acest lucru celui mai mic dintre frații Mei, Mie Mi-ați făcut acest lucru...." El Însuși îi numește pe toți oamenii frații Săi.... Și El vrea ca oamenii de pe Pământ să se comporte unii cu alții ca niște frați. El vrea să măsoare dragostea lor pentru El prin aceasta. Iar oamenii nu ascultă glasul Lui, nu dau atenție Cuvântului Său și trec pe lângă adversitatea semenilor lor în lipsă de iubire. Și astfel, ei vor simți aceeași adversitate, vor trebui să suporte aceeași soartă, suferința îi va modela pe fiecare dintre ei, dacă mai sunt capabili să se schimbe, și vor învăța să-și privească aproapele ca pe un frate și să se slujească reciproc. Dar acest lucru nu poate fi realizat decât prin mari adversități pământești și, de aceea, Dumnezeu trebuie să lase să se întâmple astfel de lucruri pe Pământ, pentru ca dragostea să se trezească în oameni și să fie împiedicată decăderea spirituală acolo unde este încă posibilă o schimbare a voinței. Și aceasta este ceea ce va aduce timpul care vine, care va aduce încă infinit de multă suferință, pentru că altfel omenirea nu mai poate fi condusă la iubire și fără iubire va fi complet pierdută. Și acest lucru este de așteptat într-un timp scurt.... Căci omenirea se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu și nu poate fi condusă înapoi la Dumnezeu decât prin mari suferințe, dacă nu a căzut încă complet pradă adversarului lui Dumnezeu și continuă să rămână nemiloasă. Dar atunci nu mai este departe nici ceasul judecății, ziua în care va avea loc o separare definitivă între bine și rău.... între cei care trăiesc în iubire, care îl recunosc pe Dumnezeu ca Domn al lor, și urmașii lumii care sunt lipsiți de orice iubire....

Amin