• Back

SAMOLJUBLJE.... BOŽJA INTERVENCIJA KAO POSLJEDNJE SREDSTVO

Duhovno gledano, čovječanstvo će propasti u svojoj nezamislivoj sebičnosti ako Bog ne primjeni djelotvornu protu-mjeru kako bi smanjio tu sebičnost. Čovjek samo misli na sebe i sudbina njegova bližnjeg ga uglavnom ostavlja ravnodušnim. Njegovo razmišljanje i djelanje je prema tome uvijek proračunato kako bi samo za sebe osigurao najveću korist, što, duhovno, ima ogroman uništavajući efekt. Prema tome, svaki dan je proživljen uzalud(no) ako su zemaljski interesi ono za čim se teži.

I, u današnje vrijeme, samo je mali broj ljudi koji vodi računa o svom duhovnom razvoju. Ali oni ne prolaze pored muke bližnjeg bez da pomognu. Oni ju, ako je to ikako moguće, radije pokušavaju smanjiti, i sami se žrtvujući pošto oni više misle na patnju drugih nego na svoju vlastitu. I zbog takvih Bog i dalje odugovlači sa primjenom posljednjih sredstava, jer Njegova ljubav želi poštedjeti ljude od neizrecivih patnji, i potstaknuti ih na akciju ljubavi, ako je to ikako moguće, bez patnje. Božja intervencija, bilo kako bilo, povlači sa sobom neugodnu patnju, jer upravo ta patnja bi trebala preobratiti ljudska srca. Oni bi gledajući bijedu i patnju svoga bližnjeg trebali zaboraviti na svoje vlastite muke, i tako se boriti protiv svoje samo-ljubavi te uvijek jedino težiti umanjenju bijede bližnjih. Jedino tada im zemaljski život donosi duhovnog uspjeha. Ali na žalost, ljudi baš sada imaju izuzetno izražene svjetovne žudnje, žudnje za zemaljskim dobrima. Svačije misli su usmjerene na pronalaženje načina uz pomoć kojeg će doći do tih dobara. Preko toga ne obraćaju pažnju na svjetska zbivanja a još manje na znakove koji najavljuju Božje djelovanje. Ne obraćaju pažnju na fenomene koji prate duhovno rasulo. Ne vide razuzdanost koja je sada već normalna, a isto tako ne obraćaju pažnju na izopačene koncepte o pravu i pravdi, i stoga ne ispituju duh vremena, protivljenje svemu religioznome.... već, radije, smatraju sve ispravnim što je očigledno utjecaj protivnika.

I to je također razlog zašto Bog pojačava Svoj utjecaj, što će reći, Njegovo djelovanje protiv jednog takvog duhovnog propadanja će biti tako očigledno da će svi oni koji to žele biti u stanju i prepoznati. Jer Njegova je sva moć....On ljude čini nemoćnima, daje im da osjete kako sami ne mogu poduzeti ništa protiv Božje intervencije. Oni će se sa time morati pomiriti bez da išta u svezi toga mogu promijeniti. A sada mogu promijeniti jedino svoju prirodu, kada na to budu spremni. Bit će im pruženo dovoljno mogućnosti da bi razbuktali iskru ljubavi u sebi, kako bi ju mogli hraniti sve dok se ne razbukta i kako bi postali, u odgovarajućoj mjeri, aktivni u ljubavi.... ako ne iskoriste tu zadnju mogućnost, onda im na zemlji više ne može biti pružena pomoć; jer oni čija je sebičnost prevelika, oni čak ni onda neće prepoznati svoje stvarno odredište, i bit će ih strah za njihov život i za imovinu i, ako bi to bilo moguće, htjet će nadomjestiti izgubljeno. I tako je Božja intervencija za njih bila uzaludna. Oni će onda snositi posljedice svojeg ne-duhovnog stanja, prema vlastitoj želji, jer od njihove sebičnosti ih se ne može osloboditi silom....

AMEN

Egoismul.... Intervenția lui Dumnezeu ca ultimă soluție....

În egoismul ei de neconceput, omenirea va pieri spiritual dacă Dumnezeu nu aplică un antidot eficient pentru a reduce acest egoism. Omul nu se gândește decât la propriul sine, iar soarta semenilor săi îl lasă de obicei neafectat. În consecință, gândurile și acțiunile sale sunt întotdeauna calculate doar pentru a obține cel mai mare avantaj pentru el însuși, ceea ce are un efect extrem de dăunător din punct de vedere spiritual. Prin urmare, fiecare zi este trăită în zadar dacă se urmărește obținerea de avantaje pământești. Iar în prezent, în lume există doar un număr mic de oameni care au în vedere dezvoltarea lor spirituală. Dar ei nu trec indiferenți pe lângă greutățile semenilor lor. Dimpotrivă, ei caută să le atenueze pe cât posibil și fac ei înșiși sacrificii, căci se gândesc mai mult la greutățile altora decât la propriile greutăți. Iar pentru ei, Dumnezeu ezită totuși să aplice ultima soluție, căci iubirea Sa vrea să-i scutească pe oameni de suferințe de nedescris acolo unde este posibil ca fără suferință să-i determine la o activitate iubitoare. Cu toate acestea, intervenția lui Dumnezeu are ca rezultat o mare suferință, pentru că tocmai suferința ar trebui să schimbe inima oamenilor, ei ar trebui să uite de propria lor suferință din cauza mizeriei și a greutăților aproapelui, astfel că ar trebui să lupte împotriva iubirii lor egoiste și să se străduiască mereu doar să reducă suferința semenilor lor. Numai atunci viața lor pământească le va aduce succes spiritual. Dar, din păcate, tocmai acum oamenii au o dorință lumească extraordinar de puternică, o dorință pentru bunurile acestui Pământ. Fiecare gând este preocupat doar de întrebarea cum le pot obține. Ei nu acordă nicio atenție evenimentelor mondiale și cu atât mai puțin semnelor care anunță lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu acordă nicio atenție fenomenelor care însoțesc decăderea spirituală. Ei nu văd abuzurile care sunt deja considerate permise, nu acordă atenție conceptelor greșite despre drept și dreptate și, prin urmare, nu se opun spiritului vremii, atitudinii contrare împotriva a tot ceea ce este religios. Mai degrabă, ei consideră drept corect tot ceea ce se datorează în mod vizibil influenței adversarului. Și de aceea și Dumnezeu își exercită influența, adică El lucrează atât de evident împotriva unei astfel de aplatizări spirituale, încât oricine vrea să recunoască poate recunoaște. Căci El își ia toată puterea pentru Sine.... El îi face pe oameni neputincioși, îi lasă să simtă că nu pot face nimic de unii singuri împotriva intervenției lui Dumnezeu, că trebuie să lase să li se întâmple fără să poată schimba ceva. Iar acum își pot schimba natura doar dacă sunt dispuși să facă acest lucru. Li se vor oferi în continuare ocazii de a lăsa scânteia de iubire să strălucească în ei, de a o alimenta până la flacără și apoi de a deveni activi în mod corespunzător în iubire.... Dacă nu profită de această ultimă ocazie, nu mai pot fi ajutați pe Pământ, căci egoismul lor este prea mare, chiar și atunci tot nu-și vor recunoaște adevăratul lor scop, se vor teme pentru viața lor și pentru bunurile lor și, dacă este posibil, vor încerca să înlocuiască din nou ceea ce au pierdut. Și atunci intervenția lui Dumnezeu va fi fost în zadar pentru ei, atunci vor trebui să suporte consecințele stării lor de lipsuri așa cum vor ei înșiși, căci nu pot fi eliberați cu forța de egoismul lor....

Amin