• Retour

L’homme Jésus avait connaissance de Sa mission....

La voie terrestre de l’homme Jésus fut douloureuse outre mesure.... Son âme pure se trouvait dans une sphère impure et ténébreuse, et elle ressentait cette sphère comme un tourment, donc pendant Son enfance, Jésus n’a jamais pu être gai, bien qu’Il ne fût pas encore conscient de la mission que l’âme s’était elle-même offerte à remplir.... Parfois en effet la lumière qui était l’essence propre de Son âme faisait irruption, alors Mon esprit s’exprimait à travers Lui, de façon que déjà dans Son enfance, Il a opéré des miracles ne pouvant être accomplis que par un être très pur de la lumière rempli de force et de lumière.... Mais cela ne s’est produit que quelques fois pour que Son entourage croie en Sa mission....

Et dès que le garçon Jésus revenait à Sa condition humaine et naturelle, ces expressions extraordinaires de force L’inquiétait, mais elles Le poussèrent aussi à Se relier à Moi d’une façon de plus en plus intense, à Moi Son Dieu et Père d’éternité à Qui appartenait Son amour entier, l’enchaînant donc de plus en plus à Moi, de sorte que Mon amour L’emplissait toujours plus jusqu’au moment où, éclairé par la lumière d’amour la plus éclatante, Il reconnut ce qu’était Sa tâche.... Il reconnut qu’Il devait racheter Ses frères déchus, il eut conscience de l’œuvre entière de rédemption, et Il vit devant Lui l’atroce chemin de la croix qu’Il devait parcourir s’Il le voulait.... Tous les détails de la voie de Ses souffrances Lui furent montrés, et cette connaissance assombrissait Son âme et lui inspirait de la frayeur, et seul l’amour ardent pour les infortunées créatures L’aidait à s’en délivrer toujours de nouveau.... Mais Il dut surmonter tout Seul tous ces obstacles pour prendre finalement la résolution de S’engager de Son propre gré sur le chemin de la croix ; il fallait qu’Il fût prêt à prendre sur Ses épaules la dette des péchés de l’humanité entière en accomplissant une œuvre de réparation si atroce qu’elle dépasse toute imagination humaine. Car Jésus n’avait pas été destiné à ce sacrifice de la croix par Ma volonté, mais Son âme S’était offerte de Son propre gré pour Me ramener les enfants perdus. A cette fin, Elle faisait le chemin terrestre en homme, c’était donc en homme qu’il Lui fallait maintenant surmonter tous les obstacles, étant donné que maintenant, ce fut de nouveau par libre arbitre qu’il fallait s’y résoudre, car jamais Je n’aurais destiné un homme à un tel sacrifice d’expiation contre son gré; car ce n’était qu’un sacrifice porté par l’amour qui pouvait annuler la dette originelle des êtres déchus. Et le sacrifice ne consistait pas simplement en l’acte de crucifixion et en les journées d’amères souffrances et d’humiliations corporelles apportées à l’homme Jésus par les vassaux de Mon adversaire; ce fut Sa vie terrestre entière qui fut un chemin de croix puisque Son âme a souffert d’une manière indescriptible, ayant descendu du royaume de la lumière au royaume des ténèbres.

Et très tôt Jésus sut ce qui était le motif et le but de Sa descente à la terre, ce savoir accablait démesurément « l’homme Jésus », de sorte qu’Il a bien parcouru le chemin en homme sur terre, mais les joies du monde terrestre lui étaient refusées, joies dont tout autre homme avait droit de jouir impunément en se délectant de sa vie terrestre.... Car Sa vie était continuellement assombrie par les évènements à venir.... qui, comme il n’était qu’un homme, L’angoissaient tout le temps…. et ne Lui permettaient jamais de se sentir heureux.... Il ne trouvait le repos et la force qu’en prenant refuge auprès de Moi ; et par la suite, aussi, Sa volonté de sacrifice s’est renforcée par Son amour qui allait continuellement en s’augmentant, et consciemment, Il a supporté le lourd fardeau de Sa vie terrestre et Il s’efforçait de n’agir toujours que selon Ma volonté et de servir son prochain.... Et Sa force le mettant à même d’opérer des miracles pour aider le prochain qui avait besoin de Son assistance s’en accroissait. Mais avant l’œuvre de rédemption proprement dite, Sa mission consistait à annoncer l’évangile aux hommes, à leur annoncer Ma volonté, à les exhorter et les stimuler à une bonne conduite de leur vie dans l’amour.... Il apportait aux hommes la vérité qui n’avait plus été reconnue et acceptée depuis longtemps et qu’il fallait amener aux hommes en toute pureté de nouveau pour les inciter à mener une bonne vie afin de permettre aux hommes s’adonnant à une vie d’amour de reconnaître clairement et d’accepter Son œuvre de rédemption.

Il a parcouru le chemin où devaient s’engager tous ceux qui voulaient retourner au royaume de la lumière, auprès de Moi, mais ils le pourraient seulement une fois que Jésus aurait annulé la dette originelle par Sa mort à la croix. Cette œuvre de miséricorde par Jésus fut d’une portée si énorme que vous ne pourriez recevoir assez d’élucidations là-dessus. Et toujours de nouveau, le savoir sur ces choses vous est amené d’une façon véridique. Car Je veux éviter que vous ne voyiez en Jésus rien que l’homme dont la vie a été terminé prématurément par son prochain, mais vous devez reconnaître Sa grande mission ; car l’œuvre de rédemption de Jésus est d’une telle importance pour vous autres hommes qu’il faut absolument que vous l’acceptiez si jamais vous désirez échapper au royaume des ténèbres et être admis au royaume de la lumière. Et vous ne l’accepterez que lorsque vous en serez instruits d’une manière parfaitement véridique, ce qui sera assuré toujours de nouveau par Mon esprit qui Seul vous introduira dans la vérité entière....

Amen

Iisus și-a cunoscut ca om misiunea sa....

Drumul pământesc al omului Iisus a fost dureros peste măsură.... Sufletul său pur se afla într-o sferă impură și întunecată, și simțea această sferă ca pe un chin, motiv pentru care Iisus, copil fiind, nu putea fi niciodată fericit, deși nu era încă conștient de misiunea pe care sufletul său Mi se oferise să o îndeplinească.... Uneori pătrundea lumina, care era natura reală a sufletului Său, apoi spiritul Meu se exprima prin El, astfel încât, încă de mic copil, El făcea deja minuni, care nu puteau fi realizate decât de o ființă de lumină foarte pură, care era plină de putere și de lumină.... Totuși, acest lucru se întâmpla doar din când în când, pentru ca și cei din jur să creadă în misiunea Sa.... Și chiar și aceste manifestări neobișnuite de putere l-au tulburat pe băiatul Iisus, de îndată ce a revenit la starea Sa omenească-naturală, dar ele L-au împins în contact tot mai intim cu Mine, Dumnezeul și Tatăl Său din veșnicie, Căruia Îi aparținea toată dragostea Sa, care, de aceea, L-a captivat tot mai mult spre Mine, astfel încât și dragostea Mea L-a umplut tot mai mult, până când a venit momentul în care a recunoscut în cea mai strălucitoare lumină a dragostei care era sarcina Sa.... până când și-a dat seama că trebuia să-i răscumpere pe frații Săi căzuți, până când a devenit, de asemenea, conștient de întreaga lucrare de răscumpărare și a văzut calea dificilă a crucii în fața Lui, pe care trebuia să o ia dacă voia.... Calea suferinței sale i-a fost arătată în toate detaliile, iar această cunoaștere i-a întunecat sufletul și l-a scufundat în frică, din care doar dragostea sa arzătoare pentru creaturile nenorocite l-a ajutat vreodată să iasă din nou.... Cu toate acestea, El a trebuit să se hotărască să ia de bunăvoie calea crucii, a trebuit să fie dispus să ia pe umerii Săi întreaga vină a păcatului omenirii și să realizeze o lucrare de ispășire pentru aceasta, care a fost atât de chinuitoare încât a depășit orice imaginație umană. Căci Iisus nu a fost destinat prin voința Mea pentru acest sacrificiu pe cruce, ci sufletul Său s-a oferit voluntar pentru a-i aduce înapoi la Mine pe copiii pierduți. În acest scop, a umblat pe Pământ ca ființă umană și acum a trebuit să ia din nou decizia ca ființă umană, pentru că liberul arbitru era din nou determinant, deoarece nu aș fi determinat niciodată o ființă umană să facă un astfel de sacrificiu de ispășire împotriva voinței sale, deoarece numai un sacrificiu făcut prin iubire putea răscumpăra păcatul originar al ființelor căzute. Iar jertfa nu a constat doar în actul răstignirii, în zilele de suferință fizică și umilință extrem de aspră aplicate ființei umane Iisus de către vasalii adversarului Meu, ci întreaga Sa viață pământească a fost o răstignire, pentru că sufletul Său a suferit de nedescris, care a coborât din împărăția luminii în împărăția întunericului. Și Iisus a știut foarte repede care era cauza și scopul coborârii Sale pe Pământ și această cunoaștere l-a împovărat peste măsură pe "omul Iisus", astfel încât El a mers cu siguranță ca ființă umană pe calea pe Pământ, dar i s-au refuzat plăcerile lumii pământești, de care, de altfel, orice persoană care se bucura de viața sa pământească avea voie să se bucure cu impunitate.... Căci viața Lui a fost umbrită în permanență de evenimentele care îl așteptau, care îl înspăimântau în permanență.... fiindcă era doar om.... l-au speriat în mod constant și nu l-au lăsat niciodată să se bucure.... Doar refugiindu-se în Mine și-a găsit pacea și puterea, iar apoi voința Sa de sacrificiu a devenit din ce în ce mai puternică datorită iubirii Sale în continuă creștere, iar El a purtat în mod conștient povara grea a vieții pământești și s-a străduit doar să Mă mulțumească pe Mine și să-și slujească semenii.... Astfel, puterea Sa a crescut constant, ceea ce i-a permis să facă minuni și astfel să-și ajute semenii care aveau nevoie de ajutorul Său. Dar înainte de actul propriu-zis al mântuirii, misiunea Sa a constat în a vesti oamenilor Evanghelia, în a-i informa despre voința Mea și în a-i îndemna și încuraja să ducă un mod de viață corect în iubire.... El a adus oamenilor adevărul care nu fusese recunoscut de mult timp și care trebuia să fie transmis din nou oamenilor în toată puritatea, pentru a-i determina să trăiască un mod de viață corect, astfel încât actul Său de mântuire să fie recunoscut și acceptat corect de către oamenii care fac un efort pentru a trăi o viață de iubire. El le-a deschis calea pe care ar trebui să o urmeze toți cei care doreau să se întoarcă în Împărăția luminii, la Mine, și care au putut să facă acest lucru după ce Iisus a răscumpărat păcatul originar prin moartea Sa pe cruce. Acest act de milă al lui Iisus a avut o semnificație atât de mare încât nu puteți primi suficiente informații despre el. Și, de fiecare dată, cunoașterea despre acest lucru vă va fi transmisă în mod sincer, pentru că nu trebuie să vedeți în Iisus doar o ființă umană a cărei viață a fost curmată prematur de către semeni, ci trebuie să recunoașteți marea Sa misiune, pentru că actul de mântuire al lui Iisus are o semnificație atât de mare pentru voi, oamenii, încât trebuie neapărat să îl acceptați dacă vreți să scăpați vreodată de împărăția întunericului și să fiți acceptați în împărăția luminii. Și nu o veți accepta decât atunci când veți fi instruiți în tot adevărul despre ea, ceea ce se va întâmpla mereu și mereu prin spiritul Meu, singurul care vă călăuzește în tot adevărul....

Amin