• Retour

Vivre l'Œuvre de Libération dans l'au-delà

Quelle que soit la façon dont vous sont décrits les souffrances et les tourments de Ma Crucifixion et de Ma mort sur la Croix, vous ne pouvez pas mesurer quelle Œuvre de Compassion et d’Amour J'ai accomplie pour vous. Mais un jour vous pourrez en être des témoins, un jour dans la rétrospection vous-mêmes pourrez expérimenter tout et alors Mon infini Amour qui M'a bougé à cette Œuvre de Libération vous deviendra évident. Parce que dès que vous avez atteint un certain degré de Lumière, pour vous il n’existe plus aucun concept de temps et donc vous pouvez vivre le passé comme le présent. Et vous serez écrasés par un évènement qu’aucune bouche d'homme n’est en mesure de retracer et qu'aucun entendement d'homme ne peut saisir, aussi bien décrit qu’il soit. Parce que les souffrances et les tourments furent incommensurables, parce que Moi, en tant qu’Homme, J’ai souffert indiciblement sous la saleté du péché qui était contraire à Mon Être pur et divin. En tant qu’homme J’ai caché en Moi la Plénitude de l'éternelle Divinité, donc Je ne pouvais pas concéder en même temps l'accès à l'adversaire qui cependant à travers Mes argousins s'est poussé vers Moi et donc M'a poussé à la plus extrême défense de sorte que Mon Corps et Mon Âme ont dû souffrir des tourments que vous les hommes ne pouvez pas comprendre, parce que l’incompatibilité entre la perfection et le péché ne vous est presque pas compréhensible. Mais Mon Corps était encore tourné vers le terrestre, et il a perçu toutes les souffrances et les tourments dans une pleine mesure, l’Âme se défendait contre Ses oppresseurs et augmentait les tourments de façon multipliée, (elle a souffert bien davantage les tourments), parce qu'elle regardait dans l'enfer le plus profond, elle se voyait face à la plus grande atrocité, elle voyait des abimes qui la faisaient frissonner et toutes Ses peurs et effrois étaient encore transférés au Corps de sorte que tout autre homme n’aurait pas pu vraiment subir la mort sur la Croix, parce que déjà auparavant il aurait perdu sa vie terrestre sous les mains de ses argousins. Mais J'ai eu Compassion même de ceux-ci, parce que Je savais qu'ils se trouvaient au pouvoir de Mon adversaire et donc ils s'épanchaient sur Moi sur son ordre. Et donc Je voulais prendre sur Moi la plus grande mesure de souffrances, donc Je voulais mener à la fin l'Œuvre de Libération, pour apporter même à ceux-ci le Salut, pour les libérer de son pouvoir. Ce qui s'est déroulé le jour de Mon Crucifiement sur la Terre, se déroule toujours et toujours de nouveau dans le Règne spirituel visiblement pour toutes les âmes qui sont dans la Lumière et qui louent toujours de nouveau Mon Amour et Ma Compassion au vu du Sacrifice d'Expiation pour l'humanité entière. Non pas que le processus se répète constamment, mais parce que tout le spirituel de la Lumière vit le passé en rétrospection comme le présent, car le passé, le présent et futur lui sont visible à tout instant, parce que pour les êtres de Lumière il n'existe plus aucune limitation, donc n'importe quel concept de temps est exclu. Si vous les hommes sur Terre cherchez à imaginer l’Œuvre de Miséricorde de l’Homme Jésus, l’image sera toujours seulement faible en comparaison de ce qu’un jour vous-mêmes pourrez expérimenter, parce que vous pouvez certes porter devant vos yeux les évènements extérieurs, mais pas l'indescriptible souffrance que l'Âme de Jésus ont dû subir et qui devient compréhensible seulement lorsqu’une âme est dans la Lumière et sait les frayeurs de l’obscurité, lorsqu’elle sait ce que signifie que de devoir échanger le Règne de la Lumière avec le règne de l'obscurité et maintenant être exposée à tous les pouvoirs démoniaques. L'Âme de l'Homme Jésus était venue librement du Règne de la Lumière et elle a cherché à compenser toutes les influences contraires avec l'Amour. Mais même cet Amour ne pouvait pas empêcher que l'adversaire s’approprie Son Corps, que toutes les forces de l'enfer se soient déversées sur Lui. Et donc il a pris sur Lui patiemment la souffrance la plus difficile : Il a parcouru la voie vers la Croix. Il a laissé passer sur Lui tous les affronts et les mauvais traitements et a forcé Son Âme et Son Corps à tenir bon jusqu'à la mort sur la Croix. Parce que le poids du péché de l'humanité était incommensurablement grand, et donc l'Œuvre d'Expiation devait aussi être incommensurablement douloureuse. Moi-même J'étais dans l'Homme Jésus, Moi-même Je lui donnais la Force, mais Je ne déterminais pas Sa Volonté, seulement en tant qu'Amour qui demeurait en Lui, J’étais la Force qui le rendait capable d'exécuter le Sacrifice de la Croix. Et donc le Sacrifice de la Croix n'est pas à évaluer comme une œuvre d'homme, mais il a été accompli pour vous les hommes par Moi-Même en Jésus Christ. Et donc vous pourrez aussi saisir la grande Signification et l'incommensurable souffrance seulement, lorsque vous-mêmes dans une rétrospection dans le Règne spirituel l’expérimenterez, ensuite vous louerez et glorifierez Celui qui vous a racheté du péché et de la mort.

Amen

Experimentarea lucrării de răscumpărare în lumea de dincolo....

Oricât de mult vi s-ar descrie suferințele și chinurile Patimilor Mele și moartea Mea pe cruce, nu puteți măsura lucrarea de milă și iubire pe care am săvârșit-o pentru voi.... Dar într-o zi vi se va permite și vouă să fiți martori la ea, într-o zi veți putea trăi totul pentru voi înșivă în retrospectivă, și numai atunci vi se va dezvălui iubirea Mea infinită care M-a motivat să săvârșesc acest act de mântuire. Pentru că, de îndată ce veți fi atins un anumit grad de lumină, nu va mai exista pentru voi conceptul de timp, și astfel veți putea, de asemenea, să experimentați trecutul ca prezent.... Și veți fi copleșiți de un eveniment pe care nici o gură omenească nu este capabilă să-l reproducă și pe care nici un intelect uman nu ar fi capabil să-l înțeleagă dacă v-ar fi descris corect. Căci suferințele și chinurile au fost nemăsurate.... pentru că Eu, deși eram om, am suferit de nedescris din cauza murdăriei păcatului, care contrazicea natura Mea pură, divină.... Ca ființă omenească, am adăpostit totuși în Mine plinătatea divinității veșnice, astfel că nu puteam în același timp să permit accesul adversarului, care, totuși, S-a apropiat de Mine prin intermediul torționarilor Mei și, prin urmare, M-a determinat să Mă apăr la maximum, astfel că trupul și sufletul Meu au trebuit să sufere chinuri pe care voi, oamenii, nu le puteți înțelege, deoarece contrastul dintre nevinovăție și păcat vă este greu de înțeles.... Trupul Meu, însă, era încă orientat spre pământ, a simțit toate suferințele și chinurile în exces, sufletul a rezistat asupritorilor săi și a înmulțit de multe ori chinurile, (a suferit chinurile chiar mult mai mult), căci a privit în cel mai adânc iad, s-a confruntat cu cea mai mare depravare, a văzut în abisuri care îl făceau să tresară, iar toate temerile și spaimele sale au fost încă transferate în trup, astfel încât, cu adevărat, orice altă ființă umană nu ar fi trebuit să sufere moartea de pe cruce, pentru că și-ar fi pierdut deja viața pământească sub mâinile torționarilor săi.... Cu toate acestea, Mi-a fost milă și de ei, pentru că știam că se aflau sub controlul adversarului Meu și, prin urmare, acționau împotriva Mea în numele lui. Și de aceea am vrut să iau asupra Mea cea mai mare măsură de suferință, de aceea am vrut să desăvârșesc actul de Mântuire pentru a le aduce mântuire și acelora, pentru a-i elibera și pe aceia de sub puterea lui.... Ceea ce a avut loc în ziua răstignirii Mele pe Pământ are loc din nou și din nou în împărăția spirituală, evident pentru toate sufletele care stau în lumină și laudă mereu și mereu dragostea și mila Mea în vederea sacrificiului de ispășire pentru întreaga umanitate.... Dar nu că procesul se repetă în mod constant, ci că toate ființele spirituale pline de lumină trăiesc retrospectiv trecutul ca prezent.... că trecutul, prezentul și viitorul le sunt evidente în orice moment, deoarece nu mai există nicio limitare pentru ființa de lumină, astfel fiind eliminat și orice concept de timp.... Chiar dacă voi, oamenii de pe Pământ, încercați să vă imaginați lucrarea de milostenie a omului Iisus, aceasta va fi întotdeauna doar o slabă comparație cu ceea ce veți putea trăi voi înșivă într-o zi.... Pentru că puteți vizualiza cu siguranță evenimentele exterioare, dar nu și suferința fără nume pe care sufletul lui Iisus a trebuit să o îndure și care devine inteligibilă doar atunci când un suflet se află în lumină și cunoaște ororile întunericului.... atunci când știe ce înseamnă să fie nevoit să schimbe împărăția luminii cu împărăția întunericului și să fie acum la mila tuturor puterilor demonice. Sufletul omului Iisus a venit de bunăvoie din împărăția luminii și a căutat să compenseze toate contra-influențele cu iubire.... Dar nici măcar această iubire nu a putut împiedica adversarul să pună stăpânire pe trupul Său, să testeze asupra Lui toate puterile iadului. Și de aceea, El a luat asupra Sa cu răbdare chiar și cele mai grele suferințe: A luat calea crucii.... A îndurat abuzuri și maltratări și a forțat sufletul și trupul Său să reziste până la moarte pe cruce. Pentru că povara păcatelor omenirii era incomensurabil de mare și, prin urmare, lucrarea de ispășire trebuia să fie și ea incomensurabil de dureroasă. Eu Însumi am fost în omul Iisus, Eu Însumi I-am dat putere, dar nu am determinat voința Lui, ci doar că Eu, ca iubire care locuiește în El, am fost puterea care I-a permis să înfăptuiască jertfa de pe cruce. Și de aceea jertfa de pe cruce nu trebuie judecată ca o lucrare omenească, ci ea a fost oferită pentru voi, oamenii, de către Mine Însumi în Iisus Hristos.... Și, prin urmare, veți putea înțelege marea semnificație și suferința incomensurabilă doar atunci când o veți trăi voi înșivă retrospectiv în împărăția spirituală, pentru ca apoi să-L lăudați și să-L slăviți și voi pe Cel care v-a răscumpărat din păcat și din moarte....

Amin