• Retour

La lutte pour l'existence est inévitable

Une vie terrestre calme signifierait pour la plupart des hommes un arrêt ou même une rétrogradation spirituelle, parce qu'alors rarement l'homme deviendrait actif pour son perfectionnement spirituel, parce que la vie terrestre le satisfait complètement, c'est-à-dire qu’elle lui suffit lorsqu’elle lui offre en choses terrestres ce qui lui suffit. Son amour propre trouverait alors toujours de la nourriture et même le sort du prochain ne lui offrirait aucune occasion pour s'activer en servant dans le désintéressement. La vie terrestre est une période de test pour la volonté de l'homme. Mais pour pouvoir être mis à l'épreuve, il doit être stimulé de différents côtés. Donc chaque inclinaison dans l'homme doit être stimulée et maintenant la volonté doit déterminer à quelles impulsions il doit être donné satisfaction. Et cela demande aussi une situation de vie qui change constamment, cela demande de constantes stimulations et de constants échecs qui maintenant invitent l'homme à une lutte consciente pour la vie, qui peut être tournée seulement matériellement, mais qui peut aussi avoir une influence sur la vie intérieure. Mais l'homme peut aussi laisser passer toutes les opportunités. Seulement une lutte constante pour la vie fait devenir l'homme actif, d'abord en nécessitant sa force vitale, qui peut cependant être employée pour obtenir la force spirituelle. Une existence terrestre sans lutte laisserait être inutile la force vitale, et une existence sans lutte allumerait seulement dans les cas les plus rares l'amour dans le cœur des hommes, ce qui le pousserait à des actions d'amour. Les hommes mèneraient seulement une existence de fainéant et ils ne reconnaîtraient pas le but de leur existence, qui consiste dans le changement de l'amour propre en amour pour le prochain, parce qu'il le verrait dans la même bonne situation de vie et n'aurait aucune raison de lui montrer de l'amour. D'autre part il peut cependant se procurer une vie terrestre tranquille, lorsqu’il s’efforce de compenser l'inégalité entre les hommes avec l'amour, lorsqu’il cherche donc à éliminer les états de misère par le mûrissement de l'âme au moyen d'une activité d'amour désintéressé, ce qui le met donc dans un état de maturité qui lui assure une vie terrestre insouciante, parce qu'il a généralement soutenu l'épreuve de la volonté sur la Terre : il a établi le lien avec Moi au moyen de l'amour, qui est et reste le but et l’objectif de la vie terrestre. La Terre est la station de mûrissement pour le spirituel qui entre sur la Terre dans un état encore très peu mûr : donc elle ne peut pas encore être un séjour paradisiaque au moyen de Ma Volonté, mais elle pourrait le devenir au moyen de la volonté des hommes, si seulement chacun tendait à s'acquitter d'abord de sa tâche terrestre de se former dans l'amour. Mais pour cela il doit lui être procuré des possibilités qui consistent à prêter une aide désintéressée pour le prochain qui se trouve dans la misère. Parce que dans ces occasions ils doivent montrer leur amour pour Moi et pour le prochain. Mais alors chaque homme peut aussi être certain que toujours moins de misères et de préoccupations pèseront sur lui, et alors même la Terre pourrait être vraiment un séjour paradisiaque pour tous les hommes, si tout était rempli d'amour. La Terre est une station d'école, que chaque homme doit parcourir. Il entre sur elle non mûr, et mûr il doit de nouveau la laisser. Et le succès suppose toujours un dur travail, une victoire sera toujours le résultat d'une lutte préalable. Mais le but est vraiment merveilleux, et la volonté de l'homme peut atteindre ce but.

Amen

Lupta pentru existență este indispensabilă....

O viață pământească liniștită ar însemna pentru cei mai mulți oameni o stagnare spirituală sau chiar un declin, pentru că atunci ființa umană va fi rareori activă în vederea desăvârșirii sale spirituale, deoarece viața pământească l-ar împlini pe deplin, adică i-ar fi de ajuns dacă îi oferă ceea ce are nevoie fizic. Astfel, iubirea sa egoistă ar fi constant susținută și nici soarta semenilor săi nu i-ar oferi vreo ocazie de a-i ajuta și de a fi activ în mod dezinteresat. Viața pe Pământ este o perioadă de testare a voinței ființei umane. Dar, pentru a se putea testa, trebuie să fie stimulată din diferite părți..... Astfel, fiecare instinct al ființei umane trebuie să fie abordat, iar voința trebuie să stabilească acum ce instincte va îndeplini. Iar acest lucru presupune și o situație în continuă schimbare în viață, presupune stimulente constante, dar și eșecuri constante care determină acum lupta conștientă a ființei umane în viață, aceasta poate fi orientată pur fizic, dar poate influența și viața interioară și astfel ființa umană profită de toate oportunitățile de maturizare.... dar poate, de asemenea, să lase astfel de oportunități să treacă pe lângă el. Numai o luptă constantă în viață îi permite ființei umane să devină activă, care la început îi solicită doar vitalitatea, dar pe care o poate folosi și pentru a dobândi forță spirituală. O viață pe Pământ fără luptă ar lăsa nefolosită și vitalitatea ființei umane, deoarece o viață pe Pământ fără luptă nu ar aprinde decât foarte rar în inimile oamenilor dragostea care i-ar împinge să fie activi în dragoste. Oamenii ar duce doar o existență deșartă și nu ar recunoaște un scop al existenței lor care constă în transformarea iubirii de sine în iubire de aproapele. Deoarece vede că situația aproapelui este la fel de bună ca și a lui și nu are niciun motiv să dovedească iubire față de el. Pe de altă parte, însă, el își poate crea o viață pământească liniștită dacă se străduiește să compenseze prin iubire inegalitatea existentă între oameni, dacă încearcă astfel să remedieze stările de adversitate, care trebuie să fie de dragul maturizării sufletului, printr-o activitate dezinteresată de iubire și se plasează astfel într-o stare de maturitate care îi asigură o viață pământească lipsită de griji, deoarece a trecut, ca să zic așa, testul voinței: Să stabilească legătura cu Mine prin iubire.... care este și rămâne scopul și ținta existenței pământești.... Pământul este un loc de maturizare pentru sufletul care intră pe Pământ încă într-o stare foarte imatură. Așadar, nu poate fi încă un loc paradisiac prin voința Mea, dar ar putea deveni un loc paradisiac prin voința oamenilor.... dacă fiecare s-ar strădui să-și îndeplinească sarcina pământească de a se transforma în iubire.... dar pentru aceasta trebuie să i se dea și posibilitatea de a oferi ajutor dezinteresat semenilor săi aflați în nevoie. Căci aceasta va dovedi dragostea voastră pentru Mine și pentru aproapele vostru. Dar atunci fiecare persoană poate fi sigură că va fi împovărată cu din ce în ce mai puține greutăți și griji, iar atunci pământul ar putea fi cu adevărat o locuință paradisiacă pentru toți oamenii, dacă dragostea îi va umple pe toți. Pământul este o școală prin care fiecare ființă umană trebuie să treacă....Intră în el imatur și ar trebui să îl părăsească complet matur din nou.... Și succesul va necesita întotdeauna o muncă grea, o victorie va încorona întotdeauna o luptă anterioară.... Dar scopul este unul glorios, iar voința omului poate atinge acest scop....

Amin