• Retour

Qu'est-ce que l'âme ?

Sur de tels problèmes il règne encore une totale confusion là où ne suffit pas l'entendement de l'homme tout seul pour les résoudre, là où doit être à l'Œuvre l'Esprit de Dieu dont l’Action est rarement reconnue. Mais Lui seul peut donner une réponse claire lorsque sont posées des questions qui concernent des problèmes irrésolus. Mais les résultats de telles «Actions de l'Esprit» sont mises en doute, bien que cependant elles correspondent à la Vérité. Quel que soit le genre de la question, une seule réponse sera toujours la juste, lorsque Dieu Lui-Même la fournit à travers Son Esprit à l'homme. Cependant l’«Esprit» n'est pas à confondre avec l’«entendement», parce que l'entendement peut se bouger dans une fausse direction. Il ne vous est donné aucune garantie que les résultats intellectuels correspondent à Vérité, autrement de multiples opinions et points de vue ne chercheraient pas à s'affirmer, qui tous prétendent le droit à la «Vérité», mais tous ont été conquis seulement par l'entendement. L’«Esprit» est un Rayon qui procède de l'Éternelle Vérité Même, qui donne la Lumière, c’est-à-dire la connaissance de ce que l'entendement seul accueille, pour lequel il n’est apporté aucune preuve. L'«Esprit de Dieu» maintenant fournit la très pleine conviction intérieure, l'éclaircissement sans lacune, même sans emploi particulier de l'esprit. À aucun homme il pourra être rendu compréhensible le concept d’«âme» s’il ne s'est pas déjà conquis un certain savoir spirituel, parce que l'âme est quelque chose de spirituel, elle n'est pas terrestre-matérielle et donc elle peut être expliquée seulement spirituellement. L’Âme est le fluide qui donne au corps sa forme matérielle, la vie. L'âme est le vrai «Moi» de l'homme, qui demeure dans une forme extérieure matérielle – qui ne peut pas être vue mais qui est toujours présent tant qu’une force s'exprime dans cette forme extérieure. L'homme ne serait pas un être auto-conscient si en lui l’âme n'existait pas. L'Âme est une Force une fois écoulée de Dieu, Qui l’a externalisée comme quelque chose d'essentiel auquel Il a donné une vie indépendante. Et cet être était pourvu de libre volonté et de capacité de penser. Que et pourquoi maintenant dans la vie terrestre cet être, l'âme, demeure dans le corps humain, est un savoir qui doit être connu de vous. Mais avant il doit vous être montré que l'âme est la cause du pourquoi l'homme peut penser, sentir et vouloir. En outre il doit être souligné que l'âme est la vivificatrice de tous les organismes, de toute l’activité du corps ; chaque mouvement de volonté et chaque sensation sont l'expression de l'âme qui se trouve dans le corps – qui est pour vous quelque chose de spirituel de non perceptible pour l'œil humain, et qui, si elle pouvait être vue, ressemble totalement à son enveloppe humaine extérieure. Elle est ce qui reste existant après la mort du corps, et qui ensuite peut même être vue par des âmes d'un degré déterminé de maturité qui rend possible la vue spirituelle. Donc l'âme ne peut jamais être expliquée comme une substance quelconque appartenant au corps matériel – elle est et reste une substance spirituelle, c'est-à-dire un Rayonnement spirituel de Dieu, qui sur la Terre doit s'acquitter de son but. Elle est invulnérable et éternelle, mais elle peut se distinguer d'autres âmes par le rayonnement de Lumière. Le but de la vie est d'augmenter le degré de lumière, qu'une fois elle a volontairement assombri. À aucun homme qui entreprend cela d’une manière purement scientifique, il ne lui est possible d’expliquer l'être de l'âme, parce que l'âme n'est pas quelque chose de tangible, quelque chose de pondérable avec les sens humains, mais elle est une force issue de la Force de Dieu, de l'Être qui est aussi insondable et qui Le restera, Qui cependant ne peut pas être niée par les hommes pensants. Et ainsi l'âme est aussi le vrai «Moi» de l'homme qui ne peut pas être défini, qui est et ne peut malgré cela pas être prouvé, qui assigne aux organes corporels leurs fonctions, mais qui peut aussi exister sans le corps, alors qu’un corps sans âme serait seulement de la matière totalement sans vie, bien que tous les organes soient encore inchangés. Mais il manque la Vie dès que l’âme abandonne le corps, car il lui manque ce qui met en activité le corps, ce qui stimule les organes à leurs fonctions, ce qui influe dans la libre volonté sur l'organe pensant et qui provoque chaque mouvement de volonté dans l'homme. Et cette chose qui pense, veut et sent – l'âme – se bouge après la mort dans d’autres sphères, mais toujours comme le même être qui demeurait d'abord dans le corps humain. Et pour cela elle peut même être reconnue dans le Règne de l'au-delà, mais cela suppose un degré déterminé de maturité.

Amen

Ce este sufletul....

Lipsa totală de claritate prevalează încă asupra unor astfel de probleme în care intelectul uman singur nu este suficient pentru a le rezolva și în care trebuie să acționeze spiritul lui Dumnezeu, a cărui acțiune este, se recunoaște, doar rareori recunoscută. Totuși, numai El singur este în măsură să dea un răspuns clar atunci când se pun întrebări care privesc probleme nerezolvate. Dar sunt puse la îndoială și rezultatele unei astfel de activități spirituale, care, totuși, numai ele corespund adevărului. Oricare ar fi natura unei întrebări, numai răspunsul pe care Dumnezeu Însuși îl dă oamenilor prin spiritul Său va fi întotdeauna corect.... "Spiritul", însă, nu trebuie confundat cu "intelectul", căci acesta din urmă poate la fel de bine să se miște în direcție greșită.... Nu există nici o garanție că rezultatele intelectuale corespund adevărului, altfel nu ar încerca să se afirme multe opinii și puncte de vedere diferite, care toate pretind a fi adevărate, dar care au fost obținute doar prin intermediul intelectului.... Dar "spiritul" este raza care emană din Adevărul etern Însuși, care dă lumină, adică cunoașterea a ceea ce intelectul doar presupune, pentru care nu se poate produce nicio dovadă. 'Spiritul de la Dumnezeu', însă, dă cea mai deplină convingere interioară, dă o iluminare completă, chiar și fără o utilizare specială a intelectului:.... Nimeni nu va putea înțelege termenul de "suflet" în acest mod dacă nu a dobândit deja o anumită "cunoaștere spirituală", deoarece sufletul este ceva spiritual, nu este nimic pământesc-material și, prin urmare, nu poate fi explicat decât spiritual. Sufletul este fluidul care dă viață trupului, forma materială.... Sufletul este viața reală, eu-l real al ființei umane, care se ascunde într-un înveliș exterior material, care nu poate fi văzut, dar care este mereu prezent atâta timp cât o forță se exprimă în această formă exterioară. Iar ființa umană nu ar fi o ființă conștientă de Eu-l propriu dacă sufletul nu ar fi prezent în ea. Sufletul este forța care a curs cândva din Dumnezeu, pe care El a scos-o ca ceva asemănător cu o ființă în afară de Sine, căreia i-a dat o viață independentă. Iar această ființă a fost înzestrată cu liberul arbitru și cu capacitatea de a gândi..... Faptul că și de ce această esență.... sufletul.... este ascunsă în corpul uman în timpul vieții pământești este o cunoaștere în sine; dar pentru prima dată se va explica faptul că sufletul este cauza pentru care omul poate gândi, simți și vrea. Trebuie să se precizeze că sufletul este animatorul tuturor organelor, că orice activitate a trupului, orice impuls al voinței și orice senzație este o expresie a sufletului în trup, care este în sine ceva spiritual, care nu poate fi văzut cu ochiul uman și care, dacă ar putea fi văzut, ar semăna complet cu învelișul său exterior uman. Este ceea ce rămâne după moartea trupului și care poate fi văzut atunci și de astfel de suflete într-un grad de maturitate care permite vederea spirituală. Prin urmare, sufletul nu poate fi explicat niciodată ca o substanță care aparține trupului material.... el este și rămâne o substanță spirituală, deci o emanație spirituală a lui Dumnezeu, care este menită să îndeplinească un scop pe Pământ.... el este invulnerabil și nepieritor, dar se poate distinge de alte suflete prin radiația de lumină, iar scopul vieții pământești este de a crește gradul de lumină pe care altădată l-a întunecat în mod voit.... Nu este posibil să se explice esența sufletului de nimeni care întreprinde acest lucru doar într-un mod pur științific, deoarece sufletul nu este nimic tangibil care să poată fi pătruns cu ajutorul simțurilor umane, ci putere din puterea lui Dumnezeu, a cărui esență este și va rămâne la fel de insondabilă, dar care nu poate fi negată de oamenii care gândesc, la fel cum sufletul este însuși Eu-ul propriu-zis al ființei umane, care de asemenea nu poate fi definit, care este și totuși nu poate fi dovedit, care, cu siguranță, instruiește organele trupului cu privire la funcțiile lor, dar care poate exista și fără corp, în timp ce corpul fără suflet este doar materie complet lipsită de viață, chiar dacă toate organele rămân neschimbate.... Dar viața lipsește de îndată ce sufletul părăsește trupul.... ceea ce lipsește este ceea ce pune trupul în activitate, ceea ce împinge organele la funcțiile lor, ceea ce în voința liberă are un efect determinant asupra organelor gândirii și ceea ce declanșează orice impuls de voință în ființa umană.... Iar acest ceva care gândește, vrea și simte.... sufletul.... se mișcă acum în alte sfere, dar întotdeauna ca aceeași ființă care a locuit anterior în trupul uman. Și, prin urmare, el poate fi recunoscut și în împărăția de dincolo, dar pentru aceasta este necesară o anumită maturitate....

Amin