• Retour

Les Indications de Dieu sur la caducité des biens terrestres

À l'homme il doit d’abord être rendu compréhensible la caducité de ce qui est terrestre-matériel, avant qu'il se tourne vers ce qui est impérissable. La vie terrestre remplit ses pensées, parce qu'il la met devant sa tâche et l’accomplissement de ses devoirs occupera toujours ses pensées. Et il serait insatiable, si tout avait de la consistance, parce qu'alors il pourrait constamment augmenter sa possession et il n'y aurait alors plus aucune limite pour ses désirs et ses soifs. Mais vu que la matière est périssable, de nouveau il est toujours forcé d’être actif pour la réalisation de ces biens, chose qui peut de toute façon aussi occuper toutes ses pensées, tout en laissant libre la possibilité que la caducité lui enseigne de penser autrement, qu'il puisse lui apparaître inutile d’employer toute la force vitale seulement pour ces biens, mais avoir le désir pour des biens qui sont impérissables. Seulement la connaissance de l'inutilité de la possession terrestre peut le pousser à tendre à la possession spirituelle, ou bien poursuivre toujours davantage le caduc qui n'a pas de consistance. Et même lorsqu’à l'homme la possession terrestre est conservée, il peut constamment l’augmenter sans qu'elle lui soit enlevée, la pensée de la mort est pour lui toujours un avertissement qu'il doit se détacher à temps de ce qu’avec la mort il perd de toute façon. Donc de la part de Dieu il est disposé tout dans la vie de sorte que l'homme apprenne très facilement à mépriser le monde et ses biens et qu'il puisse entrer mentalement dans un autre monde. Mais ses pensées et sa volonté ne sont pas orientées par contrainte vers cet autre monde, l'homme est libre du choix du monde avec lequel il se laisse capturer. Et les biens terrestres exerceront souvent une force d'attraction plus grande, parce qu'ils sont tangibles et visibles, tandis que les Biens spirituels laissent peu d'impression parce qu’ils sont présumés avoir moins de valeur, et ils en auront seulement pour l'homme lorsqu’il est en mesure de se détacher facilement des biens terrestres. Si chaque homme pensait que déjà le jour de demain puisse être pour lui le dernier, alors tous les biens terrestres et leur conquête lui semblerait totalement sans sens, et il pourvoirait davantage pour le temps d’après. Mais il rejette toute pensée sur la mort comme «encore prématurée» et il jouit seulement du monde terrestre et de ses biens. Donc aux hommes la mort est toujours davantage guidé devant les yeux, plus la fin est proche. La vie des hommes leur est retirée pour indiquer toujours de nouveau au prochain la caducité, pour faire tourner toujours de nouveau leurs pensées vers son décès. Il est montré de façon évidente combien peu de sécurité peut avoir chaque individu vis-à-vis de sa vie et de nouveau il est toujours détruit la possession, des biens terrestres tombent victimes des différentes catastrophes. Toujours et partout il est indiqué aux hommes la vraie Vie, celle constante, que chacun peut se conquérir s’il le veut sérieusement, s’il tend vers les Biens spirituels que la mort ne peut pas lui enlever et qui le suivront dans le Règne de l'au-delà lorsque sera venue l'heure de son décès. Chaque homme doit tendre vers des Trésors spirituels, la mort ne l'effrayera alors pas ; alors il sera devenu victorieux même sur la mort, parce qu'une Vie éternelle l’attend dans le Règne spirituel, une vie qui le rendra immensément heureux et qui a de la consistance dans toute l'Éternité.

Amen

Referiri ale lui Dumnezeu la caracterul trecător al bunurilor pământești....

Omul trebuie mai întâi să fie făcut să înțeleagă caracterul trecător al bunurilor pământești-materiale înainte de a se îndrepta spre ceea ce este nepieritor. Viața pământească îi umple gândurile pentru că îl confruntă cu sarcini și împliniri ale datoriei care îi vor ocupa mereu gândirea.... Iar el ar fi insațiabil dacă totul ar dura, pentru că atunci ar putea să-și sporească constant bunurile și atunci nu ar mai exista nicio limită pentru dorințele și poftele sale.... Dar, întrucât materia este trecătoare, el este astfel obligat să fie în permanență activ pentru a obține aceste bunuri, ceea ce, într-adevăr, îi poate ocupa și toată gândirea, dar lasă deschisă și posibilitatea ca efemeritatea să-l învețe să gândească altfel.... că i se poate părea inutil să-și folosească toată vitalitatea doar pentru aceste bunuri.... că are o dorință pentru bunuri care sunt nepieritoare. Numai conștientizarea lipsei de valoare a bunurilor pământești îl poate determina să se străduiască pentru bunurile spirituale.... sau altfel să alerge tot mai mult după cele trecătoare pentru că nu au permanență.... Și chiar dacă posesiunile pământești rămân la om și el le poate spori în mod constant fără ca acestea să-i fie luate, gândul morții îi amintește mereu că trebuie să se desprindă din timp de ceea ce pierde totuși prin moarte.... Așadar, totul în viață este aranjat de Dumnezeu în așa fel încât ființa umană poate învăța foarte ușor să disprețuiască lumea și bunurile ei și să intre mental într-o altă lume.... Dar gândurile și voința lui nu sunt neapărat îndreptate spre această altă lume.... omul este liber să aleagă de care lume se lasă captivat.... Iar bunurile pământești vor exercita de cele mai multe ori o atracție mai mare pentru că sunt tangibile și vizibile, în timp ce bunurile spirituale nu lasă prea multă impresie pentru că se presupune că au o valoare prea mică.... și vor avea valoare pentru oameni doar dacă aceștia sunt capabili să se detașeze cu ușurință de bunurile pământești. Dacă fiecare persoană s-ar gândi că chiar a doua zi ar putea fi ultima sa zi, atunci toate bunurile pământești și achiziționarea lor i s-ar părea complet inutile și ar face ceva mai multe provizii pentru timpul de după.... Dar ei resping orice gând despre moarte ca fiind "încă prematur" și se bucură doar de lumea pământească și de bunurile ei. De aceea, cu cât sfârșitul este mai aproape, cu atât mai mult moartea este adusă în fața ochilor oamenilor..... Oamenii sunt smulși din mijlocul vieții pentru a le arăta în mod repetat semenilor lor caracterul trecător, pentru a le îndrepta în mod repetat gândurile spre propria lor moarte.... Se arată atât de evident cât de puțină siguranță poate avea fiecare individ în ceea ce privește propria viață.... și, de fiecare dată, bunurile sunt distruse, bunurile pământești cad victime diverselor catastrofe.... Oamenii sunt mereu și pretutindeni îndreptați spre viața reală, permanentă, pe care fiecare o poate obține dacă își dorește cu seriozitate.... dacă se străduiește să obțină bunuri spirituale pe care nici măcar moartea nu i le poate lua, care îl vor urma în împărăția de dincolo atunci când va veni ceasul trecerii sale.... Fiecare persoană ar trebui să se străduiască să obțină comori spirituale, atunci nici măcar moartea nu-l va mai speria; atunci va fi devenit și el victorios asupra morții, pentru că îl așteaptă viața veșnică în împărăția spirituală, care îl va face nespus de fericit și va dăinui pentru toată veșnicia....

Amin