• Retour

Autres traductions:

Le Péché originel....

Des questions doivent toujours surgir de nouveau en vous, questions auxquelles vous désirez des réponses, alors Je peux vous éclairer dès que vous vous mettez en contact avec Moi, dès que, M’ayant adressé une prière ardente, vous écoutez ce que Je dis.... en considérant les pensées surgissant maintenant en vous comme Ma réponse, à moins que Je vous adresse Ma réponse directement par la voix de l’esprit. Ce sont votre désir et votre appel à Moi qui vous assureront une pensée correcte.... mais sans Moi, vous ne vous trouverez pas la vérité, sans Moi, votre aspiration à une élucidation sera vaine car sans Moi, vous ne serez rempli que d’idées erronées que peuvent vous communiquer les forces d’en bas.... justement parce que vous M‘écartez, Moi Qui suis le donneur de la vérité....

Et ainsi Je vous informe comme suit : tant que vous n’êtes pas parfaits, vous ne pourrez recevoir que des élucidations métaphoriques.... Vous ne pourriez jamais saisir les profondeurs infinies de la sagesse divine, vous ne comprendriez jamais les motifs de Ma manière d’agir et de régner, étant donné que votre imperfection signifie aussi l’insuffisance de la force de connaissance, de sorte que par la force de votre intelligence, vous ne trouverez pas d’explication.... mais dès l’instant où, au royaume spirituel, la lumière de Mon amour vous pénétrera, cette explication peut vous atteindre aussi vite que l’éclair. Sur terre il vous faut des éclaircissements métaphoriques, les processus qui se sont déroulés dans Ma création ne peuvent vous être expliqués que selon votre faculté de compréhension.... Ainsi, les processus dans les cœurs des premiers hommes ne peuvent vous être rendus compréhensibles que par des évènements terrestres qui en eux ne sont que de faibles parallèles.... en raison de la faiblesse persistante de vos esprits.... Vous autres les hommes vous êtes encore liés par des lois naturelles, car il vous faut acquérir de nouveau, par votre vie terrestre, la liberté totale gâchée par votre défection antérieure.... J’ai imposé aux premiers hommes une limitation de leur volonté parce que Je voulais que pour la première fois ils comprennent qu’ils étaient sujets d’une puissance et qu’ils devaient s’assujettir à cette puissance de leur propre gré.... pour pouvoir recevoir en cadeau alors leur liberté définitive. Jadis ils n’avaient pas voulu Me reconnaître et cela avait été le péché premier, la rébellion contre Moi Dont ils étaient issus.... La reconnaissance seule dans la libre volonté ne pouvait remédier à ce premier péché. C’était cette reconnaissance de Moi-même que Je voulais obtenir en faisant surgir l’ensemble de la création. Voilà pourquoi les premiers hommes étaient pourvus de sorte qu’ils pouvaient Me reconnaître, mais ils n’y étaient pas forcés.... Il fallait donc que la bonne volonté décide en s’éprouvant encore une fois dans une «tentation»....

Il fallait qu’ils jettent leur dévolu sur quelque chose qu’ils désiraient, et il fallait qu’en même temps, une défense et un appât les poussent à une décision de volonté.... Et, cela est compréhensible il fallait que l’appât soit relié à une promesse à laquelle ils devaient maintenant résister.... La défense et l’appât venaient de deux côtés.... parce qu’il s’agissait pour le déchu : ou, de retourner à Moi, ou, de rester auprès de Mon adversaire ; d’atteindre le but de ce que J’avais créé ou de déchoir de nouveau dans la profondeur.... Et par conséquent, il fallait poser à l’intérieur de l’homme la convoitise, reliée à la possibilité de satisfaire cette convoitise.... ou bien de la surmonter pour un but beaucoup plus noble : la béatitude éternelle auprès de Moi surpassant mille fois cette satisfaction terrestre de la convoitise. Vu que la récupération des êtres spirituels renégats était une lutte entre Moi et Mon adversaire, il fallait que celui-ci eût également la possibilité d’influencer la volonté de ces êtres.... Pour cela il simulait des biens illusoires et un bonheur illusoire pour que les hommes se privent du vrai bonheur, de la vie éternelle bienheureuse.... Je connaissais cette tentation, et Je donnais donc aux premiers hommes un commandement, accompagné d’une mise en garde d’éviter la mort éternelle.... Et cette mise en garde aurait dû suffire pour étouffer toute convoitise des hommes pour ne pas perdre la vie.... Mais Mon adversaire les convainquit du contraire de Ma mise en garde.... Il leur promettait la vie.... Cependant ils Me reconnaissaient comme puissance suprême, et pourtant ils obéirent au mensonge.... Et ils introduisirent ainsi la mort dans le monde.... Mais qu’est-ce qui rendait leur convoitise si puissante qu’ils succombèrent à cette convoitise ?

Au paradis, ils avaient vécu une vie bienheureuse, ils étaient maîtres de toutes choses créées ; tout était soumis à leur volonté, et ils se sentaient heureux dans la pleine possession de force et de puissance. Aussi, un amour sincère reliait les hommes créés les premiers, et seulement en vertu de cet amour, ils auraient pu se racheter eux-mêmes des chaînes de Mon adversaire. Et tant que cet amour Me visait ainsi que le partenaire, il n’y avait pas de risque de rater l’épreuve de volonté.

Pourtant, Mon adversaire a su dévier cet amour.... Il l’a inversé en égoïsme en leur faisant de fausses promesses, ce qui a enflammé en eux la convoitise de se procurer des délices eux-mêmes.... Ainsi, leur amour a changé en amour exigeant, égoïste et bas, et ainsi, ils rentraient au pouvoir de celui dont ils auraient dû, et aussi pu, se délivrer en voulant plus Mon commandement que leur désir.

Comprenez bien vous les hommes.... Le temps n’était pas encore venu où Je voulais bénir le premier couple humain.... C’est pourquoi il a péché.... Car rien n’est péché dans ce qui s’adapte à Mon plan de création, rien ne peut être péché dans ce qui se fait dans l’Ordre de Ma Loi.... Et jamais le procédé d’engendrer ne peut être contre l’ordre voulu par Dieu. Mais satisfaire les sens sans vouloir procréer la vie, ce n’est pas agir avec amour – qui est divin – mais c’est un égoïsme attisé par Mon adversaire avilissant l’homme et le poussant entièrement dans son pouvoir.... A cet amour faux les premiers hommes avaient succombé, et cet amour faux était le péché rappelant de nouveau le péché originel de l’arrogance....ils ne voulaient pas se donner en cadeau, mais tout posséder de ce qui était le bien héréditaire de leur procréateur.... et cela n’a rien en commun avec l’amour divin....

L’amour divin repose dans vos cœurs comme une étincelle, et peut s’enflammer d’une ferveur ardente.... Mais c’était, et c’est, le but de Mon adversaire de pervertir cet amour, et il y est arrivé. Ce qui a été pur, divin, a été souillé et changé en un amour du moi qui ne mérite plus le concept d’«amour» et ne peut qu’être appelé convoitise, égoïsme et amour-propre, et qui est ainsi apte à faire tout ce que Mon adversaire exige de vous.... Et ainsi, pour Mon adversaire, l’acte de reproduction est devenu un moyen de se procurer des âmes innombrables, ce qui n’aurait jamais été possible s’il avait eu lieu sous Ma bénédiction.... car le but de l’amour divin est de donner et de rendre heureux et il aurait dû être couronné par la naissance d’une vie nouvelle.... Donc le péché d’Adam et d’Eve consistait en l’abandon de l’amour pur et divin pour un amour impur et égoïste....

Par l’influence satanique, l’étincelle divine dans l’homme a été éteinte et remplacée par un feu auquel tout ce qui était noble et pur a été sacrifié.... Les sens ont été fouettés, et poussés à une avidité extrême, ce qui ne correspondait en aucune façon à Mon acte de création.... mais cela n’a pas été empêché par respect du libre arbitre de Mon adversaire et aussi de Mes créations.... parce que chaque homme est toujours libre de résister à cette tentation de Satan.... Donc le péché d’Adam, ce n’était pas l’acte de reproduction, mais l’amour perverti et pécheur suggéré par Satan, et librement choisi.... Un acte de création béatifiant dans le sens divin a été avili pour devenir un jeu d’esprits impurs.... On a donné accès à Mon adversaire à un acte où Moi-même Je voulais être présent aux hommes par Ma bénédiction pour renforcer en eux l’amour pur et divin afin qu’il afflue dans les êtres procréés de sorte qu’un genre humain aurait surgi et, dans une lumière d’amour de plus en plus éclatante, il aurait trouvé la voie du retour vers Moi sans souffrances ni tourments et, en peu de temps, il se serait racheté par l’amour parce qu’il fallait qu’il Me reconnaisse Moi-même là où l’amour éclatait.... Les premiers hommes auraient pu passer cette épreuve de volonté.... Mais comme Je luttais avec Mon adversaire pour avoir les âmes des hommes, Je ne pouvais pas l’empêcher d’appliquer des moyens pour s’assurer la victoire. Car il s’agissait du retour totalement libre de Mes créatures.... Mais leur libre arbitre a échoué, et cela a valu au genre humain entier une destinée dont il ne se délivrait plus lui-même jusqu’à ce qu’un homme achève cette œuvre par pur amour divin.... en expiant pour l’humanité entière, ce qui lui a ouvert de nouveau la voie vers le haut.... Car c’est l’amour qui emporte la victoire, et l’amour n’aura pas de repos avant que le dernier spirituel déchu suite à sa défection n’ait trouvé la voie du retour vers Moi.

Amen

Traducteurs

Păcatul moștenit....

Trebuie să apară în voi mereu întrebări la care ați vrea să primiți răspuns, atunci vă pot lumina de îndată ce intrați în contact cu Mine, de îndată ce ascultați ceea ce vă spun după o rugăciune sinceră..... considerând gândurile voastre care apar acum ca fiind răspunsul Meu, dacă nu vă sunt adresate direct de Mine prin vocea spiritului. Dorința voastră și chemarea Mea vă asigură și gândirea corectă.... dar fără Mine nu veți sta în adevăr, fără Mine strădania voastră pentru iluminare este zadarnică, pentru că fără Mine sunteți umpluți doar cu material de gândire eronat pe care forțele de jos vi-l pot transmite.... tocmai pentru că Mă excludeți pe Mine, Care sunt Cel ce dăruiește adevărul....

Așa că lăsați-Mă să vă spun următorul lucru: Iluminarea poate veni la voi doar sub formă de imagini atâta timp cât nu sunteți perfecți.... Niciodată nu veți putea înțelege profunzimile infinite ale înțelepciunii divine, nu veți înțelege niciodată motivele domniei și activității Mele, deoarece imperfecțiunea voastră semnifică, de asemenea, o putere insuficientă de cunoaștere și, astfel, nu veți putea găsi o explicație în virtutea intelectului vostru.... care, totuși, poate ajunge la voi într-o clipă, de îndată ce lumina iubirii Mele vă inundă în împărăția spirituală. Pe Pământ trebuie să primiți clarificări în imagini, procesele care au avut loc în creația Mea nu pot fi descrise decât în funcție de capacitatea voastră de înțelegere.... și astfel, procesele spirituale din inimile primilor oameni nu pot fi făcute înțelese pentru voi decât prin intermediul proceselor pământești, care însă nu sunt în sine decât o slabă comparație.... tocmai pentru că voi înșivă sunteți încă slabi spiritual....

Voi, oamenii, sunteți legați de legile naturale, căci libertatea deplină pe care v-ați pierdut-o prin apostazia voastră anterioară trebuie să o dobândiți din nou prin viața voastră pământească.... Am impus o limitare a voinței primilor oameni pentru că am vrut ca ei să recunoască pentru prima dată că sunt supuși unei puteri și că, prin urmare, trebuie să se supună de bună voie acestei puteri.... pentru a li se acorda acum libertatea finală. Odată nu au vrut să Mă recunoască, și acesta a fost primul păcat, răzvrătirea împotriva Mea, de la Care se îndepărtaseră.... Numai recunoașterea în liberul arbitru ar putea anula din nou acest prim păcat. Și am vrut să obțin această recunoaștere a Mea atunci când am adus întreaga creație la existență. De aceea, primele ființe umane au fost echipate în așa fel încât au fost într-adevăr capabile să Mă recunoască, dar nu au fost forțate să o facă.... Și, prin urmare, voința liberă trebuia să decidă, care urma să fie testată din nou într-o "ispită".... (5/28/1954). Ochii oamenilor trebuiau să fie îndreptați spre ceva ce doreau, iar o interdicție și o ispită în același timp trebuiau să-i determine să ia o decizie de voință.... dar se înțelege că momeala era legată de o promisiune la care acum trebuiau să reziste.... Interdicția și ademenirea proveneau din două părți.... pentru că era vorba de întoarcerea celui căzut la Mine și de rămânerea cu adversarul Meu, de atingerea țelului celui creat de Mine sau de o nouă recidivă în adânc.... Și, în consecință, a trebuit să fie pusă și dorința în ființa umană și să i se ofere posibilitatea de a satisface această dorință.... sau de a o depăși de dragul unui scop mult mai înalt: (pentru) fericirea eternă cu Mine, care depășește de o mie de ori această împlinire pământească a dorinței.

Deoarece recuperarea ființelor spirituale apostaziate a fost o luptă între Mine și adversarul Meu, acesta din urmă trebuia să aibă și el posibilitatea de a influența voința acelor ființe..... doar că a simulat bunuri false și o fericire falsă pentru ca oamenii să piardă adevărata fericire, o viață fericită în eternitate.... Știam despre această ispită și de aceea am dat primilor oameni o poruncă cu avertizare simultană de moarte veșnică.... Și acest avertisment ar fi trebuit să fie suficient pentru a înăbuși orice dorință în oameni pentru a nu-și pierde viața.... și adversarul Meu i-a convins de contrariul avertismentului Meu.... el le-a promis viața.... dar ei M-au recunoscut ca fiind Puterea supremă și totuși au urmat minciuna.... și astfel au adus moartea în lume....

Dar ce a făcut ca dorința lor să fie atât de puternică încât au cedat în fața ei?.... Ei au trăit o viață fericită în paradis, erau stăpânii tuturor lucrurilor create; Totul era supus voinței lor și se simțeau fericiți în deplinătatea forței și a puterii. Iubirea sinceră a unit și ființele umane create pentru prima dată și, în virtutea acestei iubiri, ele ar fi putut să se elibereze din robia adversarului Meu. Și atâta timp cât această iubire era îndreptată spre Mine și spre partener, nu exista niciun pericol de eșec în testul voinței. Dar adversarul Meu a știut cum să deturneze această iubire.... a transformat-o în iubire de sine, oferindu-le promisiuni false și astfel a aprins în ei dorința de a-și procura ei înșiși fericiri.... Iubirea lor a devenit o dorință, o iubire egoistă și josnică, și astfel s-au predat din nou controlului celui de care trebuiau să se elibereze și puteau face acest lucru dacă ar fi pus porunca Mea mai presus de dorința lor.

Înțelegeți acest lucru, oameni buni.... nu venise încă timpul când am vrut să binecuvântez primul cuplu uman.... De aceea a devenit păcătos.... căci nimic nu este păcătos care se adaptează la planul Meu de creație, nimic nu poate fi păcătos care se întâmplă în ordine legală.... și niciodată procesul de procreare nu poate fi contrar ordinii rânduite de Dumnezeu. Totuși, satisfacerea simțurilor fără voința de a da naștere la viață nu este un act de iubire, care este divină, ci o iubire de sine aprinsă de adversarul Meu, care trage ființa umană în jos și o împinge cu totul în puterea sa....

Primele ființe umane au căzut pradă acestei false iubiri, iar această falsă iubire a fost păcatul care ne-a amintit din nou de păcatul originar al îngâmfării de sine.... care nu voia să se dăruiască, ci să posede totul și care era proprietatea ereditară a producătorului său.... dar care nu are nimic în comun cu iubirea divină.... (29.5.1954). Iubirea divină se odihnește ca o scânteie în inimile voastre și se poate aprinde în cele mai înalte vâlvătăi. Dar scopul adversarului Meu a fost și este să pervertească această iubire, și a reușit. Purul, divinul a fost pângărit și schimbat într-o iubire de sine care nu mai merită termenul de "iubire" și care poate fi numită doar râvnă, egoism și iubire de sine și care este, de asemenea, capabilă de tot ceea ce adversarul Meu cere de la voi.... Și astfel, actul procreației a devenit, de asemenea, un mijloc pentru adversarul Meu de a câștiga nenumărate suflete, ceea ce nu ar fi fost niciodată posibil dacă ar fi avut loc sub binecuvântarea Mea.... unde iubirea divină de a dărui și de a face fericit ar trebui să cunoască punctul culminant în apariția unei noi vieți.... Căderea a constat, așadar, în renunțarea la iubirea divină pură în favoarea iubirii egoiste impure.... Scânteia lui Dumnezeu din om a fost stinsă de influența satanică și în locul ei s-a aprins un foc căruia i-a căzut victimă tot ce era nobil și pur.... Simțurile au fost stârnite și împinse la poftă maximă, care nu mai corespundea actului Meu de creație.... dar libertatea de voință a adversarului Meu și, de asemenea, a creaturilor Mele nu a fost împiedicată, deoarece încă mai stă în voința fiecărei ființe umane în parte să reziste acestei tentații a Satanei.

Căderea omului, deci, nu a fost actul procreării, ci iubirea perversă și păcătoasă inspirată de Satana și aprinsă în voința liberă.... Un act de creație care a fost fericit în sens divin a fost redus la un joc de spirite necurate.... Adversarului Meu i s-a permis accesul la un act în care Eu Însumi am vrut să fiu cu oamenii cu binecuvântarea Mea pentru a întări în ei iubirea pură, divină, pentru ca aceasta să se reverse și în ființele născute acum și astfel ar fi apărut o rasă umană care ar fi regăsit drumul spre Mine în lumina tot mai strălucitoare a iubirii, fără suferință și chinuri, care s-ar fi răscumpărat în scurt timp prin iubire, pentru că trebuia să Mă recunoască pe Mine Însumi acolo unde iubirea strălucește....

Primii oameni ar fi fost capabili să treacă acest test al voinței.... dar, întrucât m-am luptat cu adversarul Meu pentru sufletele oamenilor, nu l-am putut împiedica să folosească mijloace pentru a-și asigura victoria. Căci era vorba de întoarcerea creațiilor Mele vii în deplină libertate de voință.... care, totuși, au eșuat și au provocat o soartă întregii rase umane din care nu a redevenit ea însăși liberă.... până când o ființă umană, în pură iubire divină, a realizat lucrarea.... care a ispășit pentru întreaga umanitate și i-a deschis din nou calea spre înalt....

Pentru că iubirea este victorioasă, și iubirea nu se va odihni până când ultimul care s-a îndepărtat de Mine nu va găsi drumul înapoi la Mine....

Amin

Traducteurs